Search

label/Raiden - search results

If you're not happy with the results, please do another search

Istoria Vacarestiilor de pana la cutremur a fost dezbatuta in prima parte a acestui articol, pe care o recomand inaintea lecturii de mai jos.

Jos porcaria ! 

In afara de cutremur, anul 1977 mai aduce o lovitura Bucurestilor : Directia Monumentelor Istorice este desfiintata, iar patrimoniul arhitectural al tarii ramane la discretia sotilor Ceausescu, dublati de primarul Gheorghe Pana, vicepresedintii primariei Dumitru Necsoiu si Nicolae Iordache, precum si de directorul Proiect Bucuresti de pe-atunci, Constantin Jugurica si arhitectul-sef al capitalei, Paul Focsa. –>

Pe 2 decembrie 1984, Nicolae Ceausescu face o vizita inopinata la complexul brancovenesc si dupa mai putin de 2 ore de discutii decide daramarea lui si construirea unui tribunal in acea zona. Ulterior proiectele comuniste s-au reorientat spre o sala a sporturilor (sugerata initial in Ciurel), dar si spre un centru sportiv-cultural Daciada (devenit ulterior Sala Polivalenta pentru Cultura si Sport). Constructia centrului a inceput cu fundatiile in 1988 si a fost apoi abandonata dupa revolutie.

Demersul nu era numai intuil, ci si absurd. In diferite harti din acea perioada se pot observa multe spatii virane, egal departate de ce se voia a fi « Noul Centru Civic » si care-ar fi putut servi drept fundatii pentru proiectele unui tribunal sau salii sportive.

Pe filmul lui Nicolaescu

In acest spectru, Sergiu Nicolaescu isi permite sa mai filmeze inca o data la Vacaresti, in 1985. Insa de data aceasta, in filmul « Noi cei din linia intai » regizorul (si de multe ori si scenaristul, producatorul si actorul principal), aduce tancuri, lansatoare de flacari si grenade, precum si varii efecte pirotehnice chiar in incinta manastirii si anticipeaza distrugerile ce aveau sa vina un an mai tarziu.

Filmarile aduc deteliorarea definitiva a portii mari, crucii si fantanii arteziene din fata bisericii.

Another one bites the dust

Odata cu trecerea timpului si constientizarea demolarii iminente, incercarile de salvare din partea BOR, a institutiilor internationale si a oamenilor de cultura devin disperate; Se apeleaza la “Europa Libera”, iar masacrul arhitectural ceausist este masiv criticat in Europa de Vest. Personalitati culturale autohtone din acea perioada, precum Constantin Noica, Geo Bogza, Mihai Sora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu, Victor Ivanovici, Florin Rotaru, Razvan Theodorescu sau Peter Derer semneaza memorii catre Nicolae Ceausescu. Totul, evident, in zadar pentru ca intre 1986 si 1987, intreg complexul sa fie facut una cu pamantul.

Absurdul distrugerilor este atins la inceputul anului 1986, cand, pe numai putin de 9 coloane, apare in revista “Saptamana”, articolul “Minciuna are picioare scurte”, semnat de Corneliu Vadim Tudor. Iata un fragment: “Hotararea conducerii de partid si de stat de a construi un centru civic, pe masura imperativelor epocii pe care o traim, a fost intampinata cu reala bucurie de locuitorii Capitalei. Nu este nici un motiv de suparare, ci dimpotriva, cetatenii orasului se mandresc sa participe in mod direct la o lucrare pe cat de nobila, pe atat de utila”.
Iar in incheiere se precizeaza (halucinant) : “Capitala Romaniei traieste acum cel mai frumos moment urbanistic din intreaga sa existenta, iar bucuria locuitorilor sai nu poate fi adumbrita de nici o propaganda ostila si mincinoasa.”

Anii ’90 si mantuirea neamului 

La inceputul anilor 1990 se incearca o reconstructie fidela a manastirii. Mai jos planul care nu s-a mai materializat niciodata.

Iata si o vedere aeriana asupra sitului, cu fundatiile viitorului Sun Plaza:

In prezent pe locul colinei unde se afla altarului bisericii de la Vacaresti se ridica Sun Plaza Mall, mai exact un hol, un magazin de jucarii, unul de animale de companie si o agentie a unei banci romanesti.
O delta urbana ocupa locul viran din fata fostei biserici.

Scarile care urca acea colina si care dadeau in aleea cu castani (observabila in imaginile din filmul « Un comisar acuza » si pe macheta), sunt singurele ramasite ale acelei istorii.

Iata si sediul administrativ al Penitenciarului Corectional Vacaresti. O prima cladire, modesta, a fost ridicata in jurul anului 1900. Dupa 1920 apare aceasta cladire, mult simplificata in urma cutremurelor. Dupa 1972, cand se inchide si inchisoarea, intra in conservare ca dupa 1974, cand se urmarea la Vacaresti renovarea totala si folosirea locului ca un muzeu al spiritualitatii medievale romanesti, cladirea aceasta urma sa-si reia rolul de sediu administrativ. Dupa 1990, adaposteste un local al Arhivelor Nationale, iar la inceputul anilor 2000 a fost completata cu o anexa uriasa in spate, spatiul initial dovedindu-se neincapator.

Resturile de coloane si capiteluri ramase din biserica Vacaresti, mutate in graba la Mogosoaia si abandonate intr-un sopron metalic.

O alta ramasita pe cale de disparitie, si anume fresca, impartita de Mogosoaia si Muzeul Cotroceni, originala din Complexul arhitectonic brancovenesc Vacaresti.

In timp ce atentia BOR este indreptata spre curtea Casei Poporului, iar cea a statului spre avize urbanistice pentru mall-uri, se pare ca se uita nu numai de demolarile ce au avut loc la Vacaresti, dar si de minimul de patrimoniu lasat in urma de aceasta : cateva fresce, coloane si imagini abandonate in depozite si prafuite in muzee.

As dori in incheiere sa le multumesc lui Marius si Raiden pentru tot sprijinul oferit (imagini inedite, adaugiri precum si mail-urile explicative ale lui Marius care m-au ajutat foarte mult in construirea acestor articole).

more at http://rezistenta.net

Istoria Vacarestiilor de pana la cutremur a fost dezbatuta in prima parte a acestui articol, pe care o recomand inaintea lecturii de mai jos.

Jos porcaria ! 

In afara de cutremur, anul 1977 mai aduce o lovitura Bucurestilor : Directia Monumentelor Istorice este desfiintata, iar patrimoniul arhitectural al tarii ramane la discretia sotilor Ceausescu, dublati de primarul Gheorghe Pana, vicepresedintii primariei Dumitru Necsoiu si Nicolae Iordache, precum si de directorul Proiect Bucuresti de pe-atunci, Constantin Jugurica si arhitectul-sef al capitalei, Paul Focsa. –>

Pe 2 decembrie 1984, Nicolae Ceausescu face o vizita inopinata la complexul brancovenesc si dupa mai putin de 2 ore de discutii decide daramarea lui si construirea unui tribunal in acea zona. Ulterior proiectele comuniste s-au reorientat spre o sala a sporturilor (sugerata initial in Ciurel), dar si spre un centru sportiv-cultural Daciada (devenit ulterior Sala Polivalenta pentru Cultura si Sport). Constructia centrului a inceput cu fundatiile in 1988 si a fost apoi abandonata dupa revolutie.

Demersul nu era numai intuil, ci si absurd. In diferite harti din acea perioada se pot observa multe spatii virane, egal departate de ce se voia a fi « Noul Centru Civic » si care-ar fi putut servi drept fundatii pentru proiectele unui tribunal sau salii sportive.

Pe filmul lui Nicolaescu

In acest spectru, Sergiu Nicolaescu isi permite sa mai filmeze inca o data la Vacaresti, in 1985. Insa de data aceasta, in filmul « Noi cei din linia intai » regizorul (si de multe ori si scenaristul, producatorul si actorul principal), aduce tancuri, lansatoare de flacari si grenade, precum si varii efecte pirotehnice chiar in incinta manastirii si anticipeaza distrugerile ce aveau sa vina un an mai tarziu.

Filmarile aduc deteliorarea definitiva a portii mari, crucii si fantanii arteziene din fata bisericii.

Another one bites the dust

Odata cu trecerea timpului si constientizarea demolarii iminente, incercarile de salvare din partea BOR, a institutiilor internationale si a oamenilor de cultura devin disperate; Se apeleaza la “Europa Libera”, iar masacrul arhitectural ceausist este masiv criticat in Europa de Vest. Personalitati culturale autohtone din acea perioada, precum Constantin Noica, Geo Bogza, Mihai Sora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu, Victor Ivanovici, Florin Rotaru, Razvan Theodorescu sau Peter Derer semneaza memorii catre Nicolae Ceausescu. Totul, evident, in zadar pentru ca intre 1986 si 1987, intreg complexul sa fie facut una cu pamantul.

Absurdul distrugerilor este atins la inceputul anului 1986, cand, pe numai putin de 9 coloane, apare in revista “Saptamana”, articolul “Minciuna are picioare scurte”, semnat de Corneliu Vadim Tudor. Iata un fragment: “Hotararea conducerii de partid si de stat de a construi un centru civic, pe masura imperativelor epocii pe care o traim, a fost intampinata cu reala bucurie de locuitorii Capitalei. Nu este nici un motiv de suparare, ci dimpotriva, cetatenii orasului se mandresc sa participe in mod direct la o lucrare pe cat de nobila, pe atat de utila”.
Iar in incheiere se precizeaza (halucinant) : “Capitala Romaniei traieste acum cel mai frumos moment urbanistic din intreaga sa existenta, iar bucuria locuitorilor sai nu poate fi adumbrita de nici o propaganda ostila si mincinoasa.”

Anii ’90 si mantuirea neamului 

La inceputul anilor 1990 se incearca o reconstructie fidela a manastirii. Mai jos planul care nu s-a mai materializat niciodata.

Iata si o vedere aeriana asupra sitului, cu fundatiile viitorului Sun Plaza:

In prezent pe locul colinei unde se afla altarului bisericii de la Vacaresti se ridica Sun Plaza Mall, mai exact un hol, un magazin de jucarii, unul de animale de companie si o agentie a unei banci romanesti.
O delta urbana ocupa locul viran din fata fostei biserici.

Scarile care urca acea colina si care dadeau in aleea cu castani (observabila in imaginile din filmul « Un comisar acuza » si pe macheta), sunt singurele ramasite ale acelei istorii.

Iata si sediul administrativ al Penitenciarului Corectional Vacaresti. O prima cladire, modesta, a fost ridicata in jurul anului 1900. Dupa 1920 apare aceasta cladire, mult simplificata in urma cutremurelor. Dupa 1972, cand se inchide si inchisoarea, intra in conservare ca dupa 1974, cand se urmarea la Vacaresti renovarea totala si folosirea locului ca un muzeu al spiritualitatii medievale romanesti, cladirea aceasta urma sa-si reia rolul de sediu administrativ. Dupa 1990, adaposteste un local al Arhivelor Nationale, iar la inceputul anilor 2000 a fost completata cu o anexa uriasa in spate, spatiul initial dovedindu-se neincapator.

Resturile de coloane si capiteluri ramase din biserica Vacaresti, mutate in graba la Mogosoaia si abandonate intr-un sopron metalic.

O alta ramasita pe cale de disparitie, si anume fresca, impartita de Mogosoaia si Muzeul Cotroceni, originala din Complexul arhitectonic brancovenesc Vacaresti.

In timp ce atentia BOR este indreptata spre curtea Casei Poporului, iar cea a statului spre avize urbanistice pentru mall-uri, se pare ca se uita nu numai de demolarile ce au avut loc la Vacaresti, dar si de minimul de patrimoniu lasat in urma de aceasta : cateva fresce, coloane si imagini abandonate in depozite si prafuite in muzee.

As dori in incheiere sa le multumesc lui Marius si Raiden pentru tot sprijinul oferit (imagini inedite, adaugiri precum si mail-urile explicative ale lui Marius care m-au ajutat foarte mult in construirea acestor articole).

more at http://rezistenta.net

6

Text principal scris de Mihai, completari de Raiden.

Aceasta recenzie a concertului de la Bucuresti al celebrei si crestin-controversatei Lady Gaga vine ca urmare a gestului foarte frumos pe care artista l-a facut pe scena vazandu-i pe reprezentantii Rezistentei in public: a strigat in gura mare «Check out The Urban Resistance! I do!». Dar, pentru ca noua nu ne plac foarte mult linguselile, vom fi la fel de reci si impartiali ca si cum am fi fost la un concert al minunatului si deloc-crestin-controversatului Fuego. Acestea fiind spuse, sa purcedem…

Lady Gaga a cantat pe un «stadion» a…proape plin. Iata ca «Plasmuirea Illuminati» a ajuns si la Bucuresti. O gramada de oameni a facut o gramada de valva sa vanda o gramada de bilete la concertul care face parte din turneul «The Born This Way Ball».

Edit by Raiden: In saptamana premergatoare concertului, am ras cu lacrimi vazand cum diversi habotnici fundamentalisti crestini sau trolli bine deghizati faceau scandal, chinuindu-se sa gaseasca apelative care mai de care mai dramatice: unealta Masoneriei, sclava Satanei, Antichristul, etc. si, favorita mea: Tarfa Babilonului!

Deloc punctual, dar cat se poate de binevenit (stiti cum e… multi prieteni, cativa intarziati, sete inainte de cantare), concertul a inceput un pic mai tarziu de 20:30. Accesul s-a facut usor, fara cozi la intrare si fara bodyguarzi cefosi care sa iti confiste aparatul foto (in momentul ala trebuia sa aplicam tehnicile ninja invatate la cursul de japoneza si sa intram printr-un nor de fum; oricum poze trebuia sa facem pentru voi). La bere, suc si alte de-ale gurii am avut surpriza, din nou, de a nu sta la coada. Totul a mers brici! Nu vreau sa fiu rautacios si sa pun asta pe seama numarului mai mic de platitori de bilet decat cel la care se asteptau initial organizatorii (intrebare de trei puncte : oare de ce concertul s-a mutat de pe Arena Nationala in Piata Constitutiei? Raspuns: hmm…). Apropo, putin inainte de a urca pe scena, Lady Gaga inca mai visa stadioane romanesti: citat de pe twitter.com, profilul cantareteiSO EXCITED TO BE IN ROMANIA. PERFORMING AT A AN OUTDOOR STADIUM TONIGHT!

Edit by Raiden: oficial, mutarea concertului de pe Arena Nationala in Piata Constitutiei s-a facut din cauza unor “probleme logistice”. Lady Gaga probabil habar nu avea unde va canta, dar asa cum avea sa zica mai tarziu in spectacol: “I don’t give a fuck.”

In fine, cu plinul facut, i-am dat voie cantaretei sa-si inceapa spectacolul.

Doua castele fata in fata. Inaintea concertului, toata lumea vorbea de cea mai mare scena vazuta vreodata in Europa. Pe langa asta, toti asteptau cu sufletul la gura sa vada castelul construit pe scena. Si, intr-adevar, a fost o scena mare. Si un castel pe ea. Si atat! Nu tu niste efecte speciale, niste flacari. Lasand rautatile la o parte, a fost cate ceva pana la urma. Un cap (culmea, chiar al cantaretei) era proiectat intr-un fel de glob si facea tot felul de giumbuslucuri: ba vorbea, ba canta, ba aparea, ba disparea, si tot asa. Ala era povestitorul 3D.

Edit by Raiden: “Povestitorul 3D” era Mother G.O.A.T., un alter ego al cantaretei, asa cum apare si in videoclipul piesei “Born This Way” si anunta misiunea: “Kill the Bitch”, adica ucidereea lui Gaga, extraterestra evadata. Cat despre partea vizuala, am fost placut surprins de castelul de pe scena, nu mi-a parut kitschos, iar maniera in care se miscau diverse module pentru a acomoda partile spectacolului a fost bine gandita. Poate ne-am obisnuit cu prea multe lasere, artificii, confetti, etc. Mie personal decorul mi-a amintit de anii ’80, pe vremea cand nu existau ecrane gigantice care sa schimbe atmosfera instantaneu, la un click. Totusi, de la Lady Gaga publicul parca astepta ceva mai socant.

Alt decor special a fost cel al picioarelor cracanate. Adica la inceputul spectacolului, Lady Gaga si-a facut intrarea in scena spargand spatiul care unea doua copane supradimensionate. Bineinteles, acele doua copane stilizate vroiau sa fie, de fapt si de drept, doua picioare care plecau dintr-o burta de gravida. Si, vezi Doamne, conceptul turneului, Lady Gaga s-a nascut atunci la propriu si si-a facut intrarea in scena – Born This Way. De povesit nepotilor!

Edit by Raiden: inainte de a se “naste”, Gaga a avut grija sa-mi rupa timpanele tipand ca din gura de sarpe, simuland “nasterea”. Octave criminale.

Alt efect… hmm… da! La un moment dat s-a urcat pe burta pe o motocicleta cu care a facut jumatate de tur de scena. Si peste ea, peste Gaga, dar si peste motocicleta, deci peste ele, s-a mai cracanat, pardon!, urcat o domnisoara dansatoare. Motocicleta a fost efectul «wow!». A calarit-o, a si cantat pe ea, a si dansat pe ea… ce sa mai? Si-a facut treaba. Motocicleta.

Edit by Raiden: Contopirea cu componentele motocicletei face parte tot din vizualul celui mai recent album al cantaretei.

Per total, nu zic ca a fost rau. Dar, ma asteptam la ceva mult mai monstruoso-spectaculos de la cea care si-a construit imaginea socand oamenii.

Off-topic, pentru mine a fost interesanta opozitia celor doua castele: cel de pe scena si Casa Poporului. La nivel de semnificatie s-ar fi putut face niste conexiuni interesante si s-ar fi putut naste niste metafore frumoase in mintea unora cu ceva mai mult timp liber. Dar, sa trecem mai departe.

Edit by Raiden: Lady Gaga a spus: “Aveti in spatele vostru un Palat mare si frumos. Aveti un oras frumos. Cinstiti-va orasul!” – ca blogger cu state vechi in ale Bucurestilor, am fost deranjat de afirmatia superficiala a uneia care a vazut orasul asta de la geamul autocarului luxos. Totusi, m-am gandit apoi mai bine si are dreptate: acesta este primul impact al turistilor cu Capitala – traiasca ctitoria ceausista!

Sunet si imagine – dupa valoarea biletului. Cantarea a fost curata. Daca la nivel de scenariu si scenotehnica concertul a avut lipsuri mari, la nivel muzical Lady Gaga si instrumentistii ei pitici si-au facut treaba. Pe alocuri playback, pe alocuri sequencer, cu multe vrajeli preinregistrate, concertul a sunat beton. Fata chiar canta si o face bine. Si, sincer va spun, din punctul meu de vedere nici macar nu e atat de urata cum zic unii. E ciudata, are fata lunga, dar am vazut si femei mai urate.

Revenind la muzica, muzica buna, dar sunetul prost. Eu inteleg ca organizatorii trebuie sa se razbune pe aia care dau mai putini bani pe bilet. Dar pe langa pedeapsa de a sta la juma’ de kilometru de scena si de a vedea ceafa catargului de doi metri din fata ta, trebuie sa mai si auzi prost? In fata se auzea bine, presiune, galagie, concert, tata!, dar, in spate nimic. Asa va trebuie, calicilor! Sfat: la concerte viitoare care se vor tine in Piata Constitutiei nu va luati bilet la gazon C (chiar, cam impropriu spus gazon…). Mai puneti si voi cateva sute de mii vechi, sa si auziti ceva.

Edit by Raiden: Au fost diferente mari intre cum se auzea vocea cantaretei cand vorbea cu publicul si atunci cand canta. Nu am reusit sa-mi dau seama ca are ceva voce decat decat la o piesa cantata la pianul incastrat in motocicleta mentionata mai sus. Nu am fost insa impresionat de prestatia live, insa nici nu avusesem asteptari mari.

Impresii generale. La cat tam-tam s-a facut in jurul acestui concert, la cate controverse s-au nascut in jurul acestei artiste, ma asteptam sa plec de la concert socat. Vroiam sa vad ceva nemaintalnit, ceva monstruos, grandios, extrem. In schimb, am vazut o fata care canta dance si care e efectiv imbracata artificial intr-o mantie de idei controversate pentru a se nisa si a se individualiza intr-o mare din ce in ce mai uniforma de artisti.

Edit by Raiden: Inainte de concert m-am documentat asupta turneelor anterioare ale lui Lady Gaga si pot spune ca acesta este cel mai complex de pana acum din punct de vedere al scenei, decorurilor, etc. E pe drumul cel bun.

Simboluri masonice, replici presetate, dansuri lascive si carne de plastic agatata ca la abator (macar daca era pe bune). Si ea iesind rupand fermoarul dintre doua picioare-gigant. Permiteti-mi sa nu vad nimic socant in asta. Fratilor, noi, romanii, suntem obisnuiti cu socurile! Oriunde intoarcem privirea cand mergem pe strada mai suferim cate un soc.

Chiar ma intreb ce ar fi trebuit sa faca aceasta «plasmuire a Satanei» sa ne schimbe directia in drumul spre casa. In tara asta se fura miliarde de euro, in tara asta ies minoritarii pe linia de tramvai sa-si spele covoarele si sa-si faca nunta, in tara asta i se da vitelului cu ciocanul intre coarne… Si vine o domnisoara care ne povesteste cum ea nu-i nici pamantean, nici extraterestru, nu-i nici alba, nu-i nici neagra, nu-i nici asta, nu-i nici aia, isi pune niste haine rupte din filmele SF, aduce pe scena o mireasa manjita pe gura si niste dansatori gay si sa freaca putin de dansatorul preferat (oare de ce e tocmai ala negru?) si ne scandalizam toti. Nu suntem putin cam ipocriti?

Edit by Raiden: Am fost scarbit la momentul cand artistei i s-a facut rau, a disparut, apoi a revenit si a spus in clar: “Stiti, eu uneori mai vomit in timpul concertelor. E niste voma de Lady Gaga acolo, daca vreti sa stiti.” Poate data viitoare vomita in lumina reflectoarelor, ca tot aia e, pana la urma.

Pe partea cu plus, a interactionat destul de mult (momente programate si repetate, desigur) cu publicul. Cei care nu stiu ce-i acela un setlist de turneu si cat de minutios sunt plasate replicile de-a lungul desfasuratorului, au presupus ca Gaga le-a aratat mai multa recunostinta decat era prevazuta pe bilet.

Setlist-ul nu mi s-a parut inspirat alcatuit, a avut parti doar cu hit-uri, parti cu melodii mai necunoscute, in loc sa le imbine. La bis, a cantat doua melodii fara prea mare succes in Romania, dar este de inteles, sunt cele mai recente single-uri de pe al doilea ei album – “Born This Way”. La respectivul moment a invitat doi copii pe scena – cam nepotrivit pentru melodia “Marry the Night”.

Nu ar trebui sa luam un act artistic ca atare si, in loc sa ne pierdem vremea comentandu-l, sa incepem sa semnam petitii online pe bune, pentru tot ce e in neregula in tara asta?

Edit by Raiden: Asa arata Lady Gaga, dincolo de imaginea creata de mass media internationala: o femeie comuna, uratica, plinuta si pitica. Foarte bine asa, zic, deoarece mai demitizeaza personajul si il apropie de spectatori.

Recenzii de concerte/muzica experimentale anterioare:
Madonna in Parcul Izvor (2009)
The dAdA in OscarS Pub (2011)

more at http://rezistenta.net

6

Text principal scris de Mihai, completari de Raiden.

Aceasta recenzie a concertului de la Bucuresti al celebrei si crestin-controversatei Lady Gaga vine ca urmare a gestului foarte frumos pe care artista l-a facut pe scena vazandu-i pe reprezentantii Rezistentei in public: a strigat in gura mare «Check out The Urban Resistance! I do!». Dar, pentru ca noua nu ne plac foarte mult linguselile, vom fi la fel de reci si impartiali ca si cum am fi fost la un concert al minunatului si deloc-crestin-controversatului Fuego. Acestea fiind spuse, sa purcedem…

Lady Gaga a cantat pe un «stadion» a…proape plin. Iata ca «Plasmuirea Illuminati» a ajuns si la Bucuresti. O gramada de oameni a facut o gramada de valva sa vanda o gramada de bilete la concertul care face parte din turneul «The Born This Way Ball».

Edit by Raiden: In saptamana premergatoare concertului, am ras cu lacrimi vazand cum diversi habotnici fundamentalisti crestini sau trolli bine deghizati faceau scandal, chinuindu-se sa gaseasca apelative care mai de care mai dramatice: unealta Masoneriei, sclava Satanei, Antichristul, etc. si, favorita mea: Tarfa Babilonului!

Deloc punctual, dar cat se poate de binevenit (stiti cum e… multi prieteni, cativa intarziati, sete inainte de cantare), concertul a inceput un pic mai tarziu de 20:30. Accesul s-a facut usor, fara cozi la intrare si fara bodyguarzi cefosi care sa iti confiste aparatul foto (in momentul ala trebuia sa aplicam tehnicile ninja invatate la cursul de japoneza si sa intram printr-un nor de fum; oricum poze trebuia sa facem pentru voi). La bere, suc si alte de-ale gurii am avut surpriza, din nou, de a nu sta la coada. Totul a mers brici! Nu vreau sa fiu rautacios si sa pun asta pe seama numarului mai mic de platitori de bilet decat cel la care se asteptau initial organizatorii (intrebare de trei puncte : oare de ce concertul s-a mutat de pe Arena Nationala in Piata Constitutiei? Raspuns: hmm…). Apropo, putin inainte de a urca pe scena, Lady Gaga inca mai visa stadioane romanesti: citat de pe twitter.com, profilul cantareteiSO EXCITED TO BE IN ROMANIA. PERFORMING AT A AN OUTDOOR STADIUM TONIGHT!

Edit by Raiden: oficial, mutarea concertului de pe Arena Nationala in Piata Constitutiei s-a facut din cauza unor “probleme logistice”. Lady Gaga probabil habar nu avea unde va canta, dar asa cum avea sa zica mai tarziu in spectacol: “I don’t give a fuck.”

In fine, cu plinul facut, i-am dat voie cantaretei sa-si inceapa spectacolul.

Doua castele fata in fata. Inaintea concertului, toata lumea vorbea de cea mai mare scena vazuta vreodata in Europa. Pe langa asta, toti asteptau cu sufletul la gura sa vada castelul construit pe scena. Si, intr-adevar, a fost o scena mare. Si un castel pe ea. Si atat! Nu tu niste efecte speciale, niste flacari. Lasand rautatile la o parte, a fost cate ceva pana la urma. Un cap (culmea, chiar al cantaretei) era proiectat intr-un fel de glob si facea tot felul de giumbuslucuri: ba vorbea, ba canta, ba aparea, ba disparea, si tot asa. Ala era povestitorul 3D.

Edit by Raiden: “Povestitorul 3D” era Mother G.O.A.T., un alter ego al cantaretei, asa cum apare si in videoclipul piesei “Born This Way” si anunta misiunea: “Kill the Bitch”, adica ucidereea lui Gaga, extraterestra evadata. Cat despre partea vizuala, am fost placut surprins de castelul de pe scena, nu mi-a parut kitschos, iar maniera in care se miscau diverse module pentru a acomoda partile spectacolului a fost bine gandita. Poate ne-am obisnuit cu prea multe lasere, artificii, confetti, etc. Mie personal decorul mi-a amintit de anii ’80, pe vremea cand nu existau ecrane gigantice care sa schimbe atmosfera instantaneu, la un click. Totusi, de la Lady Gaga publicul parca astepta ceva mai socant.

Alt decor special a fost cel al picioarelor cracanate. Adica la inceputul spectacolului, Lady Gaga si-a facut intrarea in scena spargand spatiul care unea doua copane supradimensionate. Bineinteles, acele doua copane stilizate vroiau sa fie, de fapt si de drept, doua picioare care plecau dintr-o burta de gravida. Si, vezi Doamne, conceptul turneului, Lady Gaga s-a nascut atunci la propriu si si-a facut intrarea in scena – Born This Way. De povesit nepotilor!

Edit by Raiden: inainte de a se “naste”, Gaga a avut grija sa-mi rupa timpanele tipand ca din gura de sarpe, simuland “nasterea”. Octave criminale.

Alt efect… hmm… da! La un moment dat s-a urcat pe burta pe o motocicleta cu care a facut jumatate de tur de scena. Si peste ea, peste Gaga, dar si peste motocicleta, deci peste ele, s-a mai cracanat, pardon!, urcat o domnisoara dansatoare. Motocicleta a fost efectul «wow!». A calarit-o, a si cantat pe ea, a si dansat pe ea… ce sa mai? Si-a facut treaba. Motocicleta.

Edit by Raiden: Contopirea cu componentele motocicletei face parte tot din vizualul celui mai recent album al cantaretei.

Per total, nu zic ca a fost rau. Dar, ma asteptam la ceva mult mai monstruoso-spectaculos de la cea care si-a construit imaginea socand oamenii.

Off-topic, pentru mine a fost interesanta opozitia celor doua castele: cel de pe scena si Casa Poporului. La nivel de semnificatie s-ar fi putut face niste conexiuni interesante si s-ar fi putut naste niste metafore frumoase in mintea unora cu ceva mai mult timp liber. Dar, sa trecem mai departe.

Edit by Raiden: Lady Gaga a spus: “Aveti in spatele vostru un Palat mare si frumos. Aveti un oras frumos. Cinstiti-va orasul!” – ca blogger cu state vechi in ale Bucurestilor, am fost deranjat de afirmatia superficiala a uneia care a vazut orasul asta de la geamul autocarului luxos. Totusi, m-am gandit apoi mai bine si are dreptate: acesta este primul impact al turistilor cu Capitala – traiasca ctitoria ceausista!

Sunet si imagine – dupa valoarea biletului. Cantarea a fost curata. Daca la nivel de scenariu si scenotehnica concertul a avut lipsuri mari, la nivel muzical Lady Gaga si instrumentistii ei pitici si-au facut treaba. Pe alocuri playback, pe alocuri sequencer, cu multe vrajeli preinregistrate, concertul a sunat beton. Fata chiar canta si o face bine. Si, sincer va spun, din punctul meu de vedere nici macar nu e atat de urata cum zic unii. E ciudata, are fata lunga, dar am vazut si femei mai urate.

Revenind la muzica, muzica buna, dar sunetul prost. Eu inteleg ca organizatorii trebuie sa se razbune pe aia care dau mai putini bani pe bilet. Dar pe langa pedeapsa de a sta la juma’ de kilometru de scena si de a vedea ceafa catargului de doi metri din fata ta, trebuie sa mai si auzi prost? In fata se auzea bine, presiune, galagie, concert, tata!, dar, in spate nimic. Asa va trebuie, calicilor! Sfat: la concerte viitoare care se vor tine in Piata Constitutiei nu va luati bilet la gazon C (chiar, cam impropriu spus gazon…). Mai puneti si voi cateva sute de mii vechi, sa si auziti ceva.

Edit by Raiden: Au fost diferente mari intre cum se auzea vocea cantaretei cand vorbea cu publicul si atunci cand canta. Nu am reusit sa-mi dau seama ca are ceva voce decat decat la o piesa cantata la pianul incastrat in motocicleta mentionata mai sus. Nu am fost insa impresionat de prestatia live, insa nici nu avusesem asteptari mari.

Impresii generale. La cat tam-tam s-a facut in jurul acestui concert, la cate controverse s-au nascut in jurul acestei artiste, ma asteptam sa plec de la concert socat. Vroiam sa vad ceva nemaintalnit, ceva monstruos, grandios, extrem. In schimb, am vazut o fata care canta dance si care e efectiv imbracata artificial intr-o mantie de idei controversate pentru a se nisa si a se individualiza intr-o mare din ce in ce mai uniforma de artisti.

Edit by Raiden: Inainte de concert m-am documentat asupta turneelor anterioare ale lui Lady Gaga si pot spune ca acesta este cel mai complex de pana acum din punct de vedere al scenei, decorurilor, etc. E pe drumul cel bun.

Simboluri masonice, replici presetate, dansuri lascive si carne de plastic agatata ca la abator (macar daca era pe bune). Si ea iesind rupand fermoarul dintre doua picioare-gigant. Permiteti-mi sa nu vad nimic socant in asta. Fratilor, noi, romanii, suntem obisnuiti cu socurile! Oriunde intoarcem privirea cand mergem pe strada mai suferim cate un soc.

Chiar ma intreb ce ar fi trebuit sa faca aceasta «plasmuire a Satanei» sa ne schimbe directia in drumul spre casa. In tara asta se fura miliarde de euro, in tara asta ies minoritarii pe linia de tramvai sa-si spele covoarele si sa-si faca nunta, in tara asta i se da vitelului cu ciocanul intre coarne… Si vine o domnisoara care ne povesteste cum ea nu-i nici pamantean, nici extraterestru, nu-i nici alba, nu-i nici neagra, nu-i nici asta, nu-i nici aia, isi pune niste haine rupte din filmele SF, aduce pe scena o mireasa manjita pe gura si niste dansatori gay si sa freaca putin de dansatorul preferat (oare de ce e tocmai ala negru?) si ne scandalizam toti. Nu suntem putin cam ipocriti?

Edit by Raiden: Am fost scarbit la momentul cand artistei i s-a facut rau, a disparut, apoi a revenit si a spus in clar: “Stiti, eu uneori mai vomit in timpul concertelor. E niste voma de Lady Gaga acolo, daca vreti sa stiti.” Poate data viitoare vomita in lumina reflectoarelor, ca tot aia e, pana la urma.

Pe partea cu plus, a interactionat destul de mult (momente programate si repetate, desigur) cu publicul. Cei care nu stiu ce-i acela un setlist de turneu si cat de minutios sunt plasate replicile de-a lungul desfasuratorului, au presupus ca Gaga le-a aratat mai multa recunostinta decat era prevazuta pe bilet.

Setlist-ul nu mi s-a parut inspirat alcatuit, a avut parti doar cu hit-uri, parti cu melodii mai necunoscute, in loc sa le imbine. La bis, a cantat doua melodii fara prea mare succes in Romania, dar este de inteles, sunt cele mai recente single-uri de pe al doilea ei album – “Born This Way”. La respectivul moment a invitat doi copii pe scena – cam nepotrivit pentru melodia “Marry the Night”.

Nu ar trebui sa luam un act artistic ca atare si, in loc sa ne pierdem vremea comentandu-l, sa incepem sa semnam petitii online pe bune, pentru tot ce e in neregula in tara asta?

Edit by Raiden: Asa arata Lady Gaga, dincolo de imaginea creata de mass media internationala: o femeie comuna, uratica, plinuta si pitica. Foarte bine asa, zic, deoarece mai demitizeaza personajul si il apropie de spectatori.

Recenzii de concerte/muzica experimentale anterioare:
Madonna in Parcul Izvor (2009)
The dAdA in OscarS Pub (2011)

more at http://rezistenta.net

6

Cu cateva saptamani in urma am participat alaturi de Raiden si alti cativa temerari la plimbarea urbana din noul Centrul Civic organizata de catre Andrei Popescu, ocazie cu care am tras cateva poze, cele mai reprezentative se regasesc mai jos.


Palatul Sinodal de la Manastirea Antim, pe amplasamentul in care a fost mutat in anii ’80, pentru trasarea bulevardului Unirii.


Scoala comunala din mahalaua Antim – Scoala Poenarescu, care a scapat de demolare.

Casa Republicii vazuta de pe locul caselor de pe un segment disparut al strazii Antim, inglobat azi in bd. Libertatii.



Strada Apolodor si casele supravietuitoare, inchise intr-o enclava definita de blocurile din noul centru civic.

Casa parohiala a bisericii Sfintii Apostoli din mahalaua omonima, casa ce nu a mai apucat sa fie demolata de Ceausescu.

Modernism interbelic la poalele dealului Mihai-Voda (disparut), pe str. Vigilentei, din nou, intr-o enclava supravietuitoare.
Art deco la superlativ – un imobil exceptional pe strada Sfintii Apostoli.

Se poarta rosu! Chiar pe strada Sapientei, in enclava mai sus mentionata.

Malul Dambovitei, vazut dinspre strada Sapientei.

Splaiul Independentei in zona cunoscuta pana nu demult drept “Mihai-Voda”.

Privire spre celalalt mal, catre Casele Vacarescu-Prager, Muzeul de Istorie si centrul vechi.

Pe malul opus, la intersectia Splaiului cu str. Ilfor se gaseste fostul Palat Administrativ si Prefectura de Ilfov, actuala Judecatorie a Sectorului 3.

In fine, Casa Oprea Soare de la intersectia strazilor Apolodor si Colonel Poenaru Bordea, o bijuterie arhitectonica foarte frecventata, fiind restaurant de succes in prezent.

Va recomand cu caldura sa participati la aceste plimbari urbane unde puteti afla lucruri extrem de interesante despre Bucuresti!

more at http://rezistenta.net

6

Cu cateva saptamani in urma am participat alaturi de Raiden si alti cativa temerari la plimbarea urbana din noul Centrul Civic organizata de catre Andrei Popescu, ocazie cu care am tras cateva poze, cele mai reprezentative se regasesc mai jos.


Palatul Sinodal de la Manastirea Antim, pe amplasamentul in care a fost mutat in anii ’80, pentru trasarea bulevardului Unirii.


Scoala comunala din mahalaua Antim – Scoala Poenarescu, care a scapat de demolare.

Casa Republicii vazuta de pe locul caselor de pe un segment disparut al strazii Antim, inglobat azi in bd. Libertatii.



Strada Apolodor si casele supravietuitoare, inchise intr-o enclava definita de blocurile din noul centru civic.

Casa parohiala a bisericii Sfintii Apostoli din mahalaua omonima, casa ce nu a mai apucat sa fie demolata de Ceausescu.

Modernism interbelic la poalele dealului Mihai-Voda (disparut), pe str. Vigilentei, din nou, intr-o enclava supravietuitoare.
Art deco la superlativ – un imobil exceptional pe strada Sfintii Apostoli.

Se poarta rosu! Chiar pe strada Sapientei, in enclava mai sus mentionata.

Malul Dambovitei, vazut dinspre strada Sapientei.

Splaiul Independentei in zona cunoscuta pana nu demult drept “Mihai-Voda”.

Privire spre celalalt mal, catre Casele Vacarescu-Prager, Muzeul de Istorie si centrul vechi.

Pe malul opus, la intersectia Splaiului cu str. Ilfor se gaseste fostul Palat Administrativ si Prefectura de Ilfov, actuala Judecatorie a Sectorului 3.

In fine, Casa Oprea Soare de la intersectia strazilor Apolodor si Colonel Poenaru Bordea, o bijuterie arhitectonica foarte frecventata, fiind restaurant de succes in prezent.

Va recomand cu caldura sa participati la aceste plimbari urbane unde puteti afla lucruri extrem de interesante despre Bucuresti!

more at http://rezistenta.net