Search

label/Macabroo - search results

If you're not happy with the results, please do another search


Pe 21 iulie 2008 porneam unul din primele seriale de la noi dedicate unor detalii de fatada. Ca tematica, faptul ca am abordat in exclusivitate leii ornamentali a constituit o premiera de care sunt mandru. Astfel, periodic, am furnizat “loturi” de cate 10 lei, pentru agrementul publicului.

Pe 21 iulie 2010, merita facuta o retrospectiva a celor 13 episoade de pana acum, 14 cu acesta. Pentru doritori, masina timpului este pregatita, iar daca rezistati, la final am si o mica surpriza. –>

Am pornit cautarea de lei ca o consecinta directa a explorarii orasului vechi. Numai privind indeaproape detaliile cladirilor am putut sa observ cat de predilect este motivul leului. Puterea – mai ales financiara – dar si curajul sau nobletea sunt deseori asociate cu “Regele animalelor”. Nu voi trece detaliat in revista fiecare episod, insa mai jos sunt link-uri catre fiecare din cele 13, din ciclul “daca doriti sa revedeti”.

Leii au aparut pe imobilele din Capitala inca dinainte de proclamarea ca Rege a lui Carol I (1881).

Se pare ca leii au atins apogeul utilizarii lor, pana la supraxpunere, intre anii 1890-1910. Era deja ceva banal sa ai lei pe casa, desi contemporanilor li se pare ceva deosebit.

Leii ornamentali nu se gasesc intotdeauna la vedere. Uneori este nevoie de atentie sporita pentru a obtine o fotografie multumitoare cu respectivul detaliu.

Chiar si colegul Macabroo s-a lasat dus de iuresul leilor si nu a rezistat sa nu pozeze cat mai multi la Castelul Peles, pe domeniul regal Sinaia. Un episod special.

Leii nu apar intotdeauna doar “portret”, existand cazuri cand sunt reprezentati in intregime, 2D sau 3D.

Leii sunt de toate marimile, formele si stilurile. Exista lei usor de recunoscut si figurine care doar aduc a lei. Imaginatia privitorului este lasata sa zboare.

Exista lei care dispar chiar si in acest moment, fie prin neglijenta, fie prin demolarea imobilului, fie prin cea mai parsiva metoda de pana acum – simplificarea fatadei cladirii in vederea izolarii termice.

Leii apar si in unele blazoane ale unor familii boieresti cu vechi renume, blazoane care inca mai dainuie.

La noi se practica un obicei foarte tembel. Multe case sunt renovate “pe jumatate”, adica daca exista 2 proprietari, nu se pot pune de acord sa foloseasca aceleasi culori, etc. Apar astfel cazuri de lei identici, dar totodata diferiti.

Am intalnit si cazuri in care leii sunt izolati pur si simplu pe fatada, restul ornamentelor dispare, iar pe peretele lin ramane doar leul. Absolut kitsch.

Leii se gasesc pe tot felul de imobile – pe case negustoresti, pe case mici-burgheze, pe vile somptuoase belle-epoque, pe imobile art-deco sau chiar pe blocuri moderniste, in stil maur.

Desigur, exista si imitatii, care rasar din lipsa de cultura si din dorinta de a imita un stil de viata generat, la vremea lui, de anumite curente in Europa si nejustificat actualmente.

Momentan, in locul multor case cu lei pe ele au rasarit imobile de sticla, ce aduc un nou stil in arhitectura, un stil ostil orasului vechi.

Depinde de bucurestenii actuali cat de capabili sunt sa pastreze ce a mai ramas. Cu fiecare zi care trece, patrimoniul se imputineaza, iar prostul-gust si kitschul castiga noi batalii.

Aceasta este si ideea centrala a serialului “Artiocol de 10 lei” – sa promoveze frumusetea de detaliu a arhitecturii bucurestene clasice si sa mentina vie memoria
unei epoci care nu s-a petrecut atat de demult. Ridicati privirea si admirati si cladirile. Nu stiti niciodata ce puteti descoperi!

In final, surpriza de care vorbeam. Am tot adresat rugaminti ca cine poate, sa trimita lei pe adresa redactiei. Lei ornamentali. Cativa oameni au facut-o, si am selectat cateva poze, cele mai reusite. Celor care nu le apar pozele le cer scuze, dar erau prea neclare sau nu aveau legatura cu tematica. Iata cativa lei – nu neaparat bucuresteni – de la cititori:

Armyuser a trimis niste lei de pe casele negustoresti din str. Gutenberg. Foarte degradati si foarte mici, sunt greu observabili. Chiar si asa, nu stiu cum de i-am ratat.

Lucian Vasile trimite un leu de pe o casa din Medias, foarte expresiv, insa spoit succesiv pana la estomparea trasaturilor.

Tot Lucian a identificat un leu si in tabla de pe acoperisul Primariei din Ramnicu-Sarat. Leii de acoperis sunt foarte deosebiti.

Nu in cele din urma, cititorul Catalin atrage atentia asupra unor lei de pe gardul unei case din str. Luigi Galvani, zona Ramuri Tei – Floreasca. Nu va lasati pacaliti de aspect. Leii probabil au fost adusi de altundeva, pentru ca respectiva casa este horror, iar stalpii si poarta – si mai si. Exact prostul-gust de care vorbeam. Mersi oricum, Catalin.

Articolele de 10 lei continua si ar fi cu atat mai bine daca mai multi ar porni la “vanatoare”!

more at http://rezistenta.net


Pe 21 iulie 2008 porneam unul din primele seriale de la noi dedicate unor detalii de fatada. Ca tematica, faptul ca am abordat in exclusivitate leii ornamentali a constituit o premiera de care sunt mandru. Astfel, periodic, am furnizat “loturi” de cate 10 lei, pentru agrementul publicului.

Pe 21 iulie 2010, merita facuta o retrospectiva a celor 13 episoade de pana acum, 14 cu acesta. Pentru doritori, masina timpului este pregatita, iar daca rezistati, la final am si o mica surpriza. –>

Am pornit cautarea de lei ca o consecinta directa a explorarii orasului vechi. Numai privind indeaproape detaliile cladirilor am putut sa observ cat de predilect este motivul leului. Puterea – mai ales financiara – dar si curajul sau nobletea sunt deseori asociate cu “Regele animalelor”. Nu voi trece detaliat in revista fiecare episod, insa mai jos sunt link-uri catre fiecare din cele 13, din ciclul “daca doriti sa revedeti”.

Leii au aparut pe imobilele din Capitala inca dinainte de proclamarea ca Rege a lui Carol I (1881).

Se pare ca leii au atins apogeul utilizarii lor, pana la supraxpunere, intre anii 1890-1910. Era deja ceva banal sa ai lei pe casa, desi contemporanilor li se pare ceva deosebit.

Leii ornamentali nu se gasesc intotdeauna la vedere. Uneori este nevoie de atentie sporita pentru a obtine o fotografie multumitoare cu respectivul detaliu.

Chiar si colegul Macabroo s-a lasat dus de iuresul leilor si nu a rezistat sa nu pozeze cat mai multi la Castelul Peles, pe domeniul regal Sinaia. Un episod special.

Leii nu apar intotdeauna doar “portret”, existand cazuri cand sunt reprezentati in intregime, 2D sau 3D.

Leii sunt de toate marimile, formele si stilurile. Exista lei usor de recunoscut si figurine care doar aduc a lei. Imaginatia privitorului este lasata sa zboare.

Exista lei care dispar chiar si in acest moment, fie prin neglijenta, fie prin demolarea imobilului, fie prin cea mai parsiva metoda de pana acum – simplificarea fatadei cladirii in vederea izolarii termice.

Leii apar si in unele blazoane ale unor familii boieresti cu vechi renume, blazoane care inca mai dainuie.

La noi se practica un obicei foarte tembel. Multe case sunt renovate “pe jumatate”, adica daca exista 2 proprietari, nu se pot pune de acord sa foloseasca aceleasi culori, etc. Apar astfel cazuri de lei identici, dar totodata diferiti.

Am intalnit si cazuri in care leii sunt izolati pur si simplu pe fatada, restul ornamentelor dispare, iar pe peretele lin ramane doar leul. Absolut kitsch.

Leii se gasesc pe tot felul de imobile – pe case negustoresti, pe case mici-burgheze, pe vile somptuoase belle-epoque, pe imobile art-deco sau chiar pe blocuri moderniste, in stil maur.

Desigur, exista si imitatii, care rasar din lipsa de cultura si din dorinta de a imita un stil de viata generat, la vremea lui, de anumite curente in Europa si nejustificat actualmente.

Momentan, in locul multor case cu lei pe ele au rasarit imobile de sticla, ce aduc un nou stil in arhitectura, un stil ostil orasului vechi.

Depinde de bucurestenii actuali cat de capabili sunt sa pastreze ce a mai ramas. Cu fiecare zi care trece, patrimoniul se imputineaza, iar prostul-gust si kitschul castiga noi batalii.

Aceasta este si ideea centrala a serialului “Artiocol de 10 lei” – sa promoveze frumusetea de detaliu a arhitecturii bucurestene clasice si sa mentina vie memoria
unei epoci care nu s-a petrecut atat de demult. Ridicati privirea si admirati si cladirile. Nu stiti niciodata ce puteti descoperi!

In final, surpriza de care vorbeam. Am tot adresat rugaminti ca cine poate, sa trimita lei pe adresa redactiei. Lei ornamentali. Cativa oameni au facut-o, si am selectat cateva poze, cele mai reusite. Celor care nu le apar pozele le cer scuze, dar erau prea neclare sau nu aveau legatura cu tematica. Iata cativa lei – nu neaparat bucuresteni – de la cititori:

Armyuser a trimis niste lei de pe casele negustoresti din str. Gutenberg. Foarte degradati si foarte mici, sunt greu observabili. Chiar si asa, nu stiu cum de i-am ratat.

Lucian Vasile trimite un leu de pe o casa din Medias, foarte expresiv, insa spoit succesiv pana la estomparea trasaturilor.

Tot Lucian a identificat un leu si in tabla de pe acoperisul Primariei din Ramnicu-Sarat. Leii de acoperis sunt foarte deosebiti.

Nu in cele din urma, cititorul Catalin atrage atentia asupra unor lei de pe gardul unei case din str. Luigi Galvani, zona Ramuri Tei – Floreasca. Nu va lasati pacaliti de aspect. Leii probabil au fost adusi de altundeva, pentru ca respectiva casa este horror, iar stalpii si poarta – si mai si. Exact prostul-gust de care vorbeam. Mersi oricum, Catalin.

Articolele de 10 lei continua si ar fi cu atat mai bine daca mai multi ar porni la “vanatoare”!

more at http://rezistenta.net


Nu am fost prea incantat cand am auzit despre Zilele Bucurestiului de anul acesta. De ce? Pentru ca, de exemplu, in 2006, nu s-a intamplat nimic deosebit, iar anul trecut au fost doar niste proiectii pe Palatul Parlamentului. Atat imi amintesc. Asadar, am primit vestea organizarii evenimentului cu un oarecare scepticism.

Totusi, fiind weekend, am zis sa dau o raita prin centru. Nu stiam la ce sa ma astept, dar, descinzand la Universitate, am observat cu stupoare ca parcarea din spatele statuii lui Mihai Viteazu era goala. Da, ati citit bine. Goala! In loc de masini, erau trasuri impodobite cu ghirlande de flori, ca pe vremuri.

Foarte important este ca aceasta relatare include punctele de interes vizitate de mine, nu tot programul. Am avut ce vedea! –>


Cum spuneam, trasurile preluau oamenii de la statuia lui Mihai Viteazul si mergeau pe traseul: strada Toma Caragiu (fosta Colonadelor) – strada Ion Ghica – strada Doamnei, si retur. Strazile fusesera, bineinteles, inchise traficului auto si pareau incredibil de aerisite. Multa lume la promenada. Pe alocuri, fanfara se oprea sa cante, in reprize de cate 15 minute.


La intersectia strazilor Doamnei cu Eugeniu Carada, in Centrul Istoric, fusese instalata o scena, ce dadea spre piateta din fata Bancii Nationale. Tot aici fusese intins pe jos un imens covor rosu, care s-a constituit in cele din urma in salon VIP pentru persoanele cu invitatie la concertul lui Costel Busuioc. Da, “Pavarotti din Carpati”, mandria nationala, cel care a uimit Spania cu kilele sale de talent in stare pura si care ne-a aratat adevaratul sens al zicalei “Priveste si invata”. Am asistat doar la 10 minute din repetitii, pentru ca nu am rezistat mai mult.
Cei care n-aveau invitatie se plimbau pe langa cordon, pe la tarabele cu mici, bere, muraturi si altele. In acea zona se distribuiau insigne cu stema orasului si programul festivitatilor, dar si ziare gratuite.


Strada Lipscani era foarte animata, mult mai animata ca de obicei, partial pentru ca la intersectia cu strada Stavropoleos fusese instalata o scena rotunda, unde s-au produs tarafurile si lautarii. Nebunie maxima.


Cu siguranta atmosfera a fost sporita de tinerii actori/voluntari imbracati in costume de epoca. Moda anilor 1900 se amesteca lejer cu moda anilor ’20 si cu costumele populare, tiganesti sau orientale. Cu toate acestea, era placut sa vezi domnite in caleasca facandu-ti cu mana. Te simteai transpus in alte vremuri, de mult apuse.


Cum marele eveniment al Zilelor Bucurestiului l-a reprezentat concertul extraordinar Bryan Adams, nu puteam sa ratez tocmai asta. Am luat-o pe bulevardul Unirii, care era aglomerat, insa cu oameni, nu cu masini. Pe o portiune de drum m-au insotit si domnii Buciuman si Macabroo, ulterior ramanand doar Macabroo. In Parcul Izvor, aglomeratie, agitatie, nerabdare.

Am inteles ca tocmai se incheiase recitalul Horia Brenciu & band (ce bine ca NU l-am prins!). Horia a demonstrat ca a ramas acelasi omulet enervant si penibil. L-a prezentat pe Bryan Adams si a indemnat oamenii sa-i ofere canadianului “cel mai extraordinar public pe care l-a avut vreodata”. No shit.

“Buna seara Bucuresti. Eu sunt Bryan”, a inceput cantaretul, aratand inspre sine cu degetul. A urmat apoi un super-recital. Omul tipa, dupa care canta beton. Nu s-a poticnit nici macar o data si a demonstrat ce e ala un profesionist. A avut cateva “dueluri” cu chitaristul, sa vada care e mai tare, a si invitat o fata din public sa cante cu el o piesa. Fara fitze, fara ifose, fara efecte speciale. Vocea si chitara au fost de ajuns.

Bineinteles ca organizarea romaneasca a evenimentului a dus la aparitia unor probleme de sunet, boxele nu au functionat intotdeauna cum a trebuit, microfoanele erau varza, si ca totul sa fie si mai interesant, un elicopter zgomotos survola zona si punea reflectorul pe public, doar-doar o identifica teroristul.

Bryan a fost impresionat de romani si a zis ca nu se compara cu precedentul sau concert din 1997. Si publicul a fost impresionat de Bryan.


Ce a urmat dupa concert a fost ceva in premiera in Bucuresti si, cred, in Romania: un spectacol extraordinar de apa, foc, lasere, artificii si ceata. Trecand prin mai multe stari si melodii, elementele se imbinau intr-o explozie de lumina si culoare care a tinut publicul pironit aproape jumatate de ora. A fost absolut fantastic si organizatorii merita toate laudele pentru ce au realizat.


Urmatorul “hot spot” a fost Piata Constitutiei. Daca pana la miezul noptii s-au tot proiectat pe Casa Poporului diverse desene avangardiste, la ora 12 a inceput un show de artificii care a batut toate Revelioanele de pana acum.


Casa Poporului nu a fost singura cladire pe care s-au proiectat elemente de arta urbana. Piata Universitatii a fost si ea schimbata la fata. Teatrul National s-a inverzit, iar Universitatea, Facultatea de Arhitectura, Ministerul Agriculturii si Spitalul Coltea au fost mai colorate ca oricand. A fost cea mai cameleonica Piata a Universitatii de pana acum.


Muzeele au fost toate deschise si s-a intrat gratis, insa am profitat de Arcul de Triumf, care nu poate fi vizitat decat la ocazii speciale, aceasta fiind una din ele. Iluminat in toate culorile posibile si imposibile, Arcul putea fi escaladat pe interior si se putea ajunge pe platforma de sus, de unde se vedea o panorama frumoasa a orasului.


Piata Victoriei, Piata Charles de Gaulle sau Manastirea Casin au putut fi privite dintr-o alta perspectiva. Puhoi de lume, multe poze, multa imbranceala, dar a meritat. De asemenea, in drumul catre platforma, la etajele intermediare, erau expozitii dedicate heraldicii romanesti, Bucurestiului interbelic si istoriei Arcului de Triumf.


A doua zi, duminica, a fost mai anosta din punct de vedere al evenimentelor, insa am decis sa vizitez ce nu apucasem sambata. Am inceput cu o plimbare in plina zi pe bulevardul Unirii. Este foarte ciudat ca locul unde se aglomereaza masinile de obicei sa fie fara nicio masina, nici macar parcata. Teatrul Masca oferea reprezentatii in strada, pe o scena de la jumatatea aleii cu fantani isi prezentau dansurile traditionale minoritatile, iar pe scena mare din Piata Constitutiei se jucau piese de teatru mai mult sau mai putin contemporan. De la casutele de lemn de pe trotuare se putea cumpara vata de zahar, turta dulce, etc. O atmosfera foarte placuta per total.


Deschis publicului a fost si Palatul Voevodal Curtea Veche din Centrul Istoric. Desi este o darapanatura neintretinuta si nimic nu este pus in valoare, din nou, atmosfera a fost ok. In curtea principala era un targ de artizanat, iar pe terasa se tinea o conferinta despre istoria Capitalei, cu emfaza pe primarii bucuresteni de la Cuza incoace. Interesant.

Nu am putut sa nu remarc insa cat de ruinate sunt ruinele Palatului Domnesc Medieval din Bucuresti. Par niste caramizi ramase de la o demolare recenta, nimic nu este in ordine si nici nu se intrevede vreo ameliorare. In timp ce alte orase se dau peste cap sa-si conserve vestigiile istorice, la noi autoritatile isi bat joc. Deh, nu se poate construi un turn de sticla la Curtea Domneasca, asa ca nu le pasa.


Nu am rezistat tentatiei si m-am urcat pe Arcul de Triumf si ziua, pentru a avea o comparatie cu ce vazusem seara. La fel de aglomerat, dar la fel de placut sus pe terasa.


In zona verde nedefinita zisa si “Parcul Unirii” se instalase Circul, care dadea reprezentatii gratuite. Cum cortul s-a dovedit neincapator pentru multimea venita, unii, printre care si eu, s-au multumit sa admire jivinele pe exterior, in tarcurile in care au domiciliat pe perioada sarbatorilor. Lame, camile, ponei. Lamele mi se par printre cele mai amuzante vietuitoare. Cine nu ma crede, sa vada filmul animat “The Emperor’s New Groove”.


In fine, nu putea fi omisa nici Piata George Enescu, langa Atheneu, unde au avut loc concerte de muzica clasica pe o scena asezata fix langa corturile unde se putea sta la masa. Nimic mai placut decat sa audiezi o arie de Strauss la un mic cu mustar, totul stins cu o bere rece!

Cam acestea au fost locurile prin care m-am perindat, desigur nepunand la socoteala Muzeul Bucurestiului (Palatul Sutu), Muzeul Enescu (Palatul Cantacuzino), Muzeul de Arta (Palatul Regal) si Muzeul de Istorie (Palatul Postelor). Despre unele din ele am vorbit in articolele trecute, despre altele voi vorbi pe viitor.

Ce e cert este ca i-a iesit noului primar Oprescu acest festival, sa-i spunem. Organizare buna, varietate extrem de mare de evenimente si atmosfera pe masura. Sa fie oare pentru ca e an electoral? Sa fie oare pentru ca Oprescu iubeste bucurestenii? Nu vom afla, dar eu unul abia astept festivitatile de la anul. Pentru cine a ratat, gasiti destule clipuri pe youtube cu ce s-a intamplat sambata si duminica in Capitala. Pentru prima oara, am fost in asentimenstul sloganului unui eveniment organizat de autoritati: “Bucura-te de Bucuresti!”. Mare bal, moncher!

more at http://rezistenta.net