Hip Hop românesc, din nou în prim plan (3)

Puţin RnB melodios de data asta. Mario, colaboratorul celor de la BUG Mafia debutează cu albumul său "Liber pe pământ" şi ne încântă auzul cu o piesă realizată împreună cu Adriana Vlad (o ştiţi de pe "Viaţa Noastră" şi "Pantelimonul Petrece").
Merită ascultată. Citeste tot...

La pas, prin Bucuresti

Imi place sa ma plimb. Imi place sa ma plimb prin oras. Imi place sa cutreier orasul si sa ma las surprins de el.

Incep postarile pe blog prin a dezvolta unul dintre sfaturile mele pentru cei ce vor sa descopere orasul, sa-l indrageasca si sa-l inteleaga, in toata complexitatea lui. Aici ma adresez celor care spun ca Bucurestiul este un oras anost, banal, care nu mai are cu ce sa-i surprinda si pe care-l cunosc indeajuns de bine. 

In urma cu cativa ani mi-am dat seama ca oamenii folosesc spatiul urban strict ca pe un spatiu de trecere. In unele cazuri, ei il considera a fi un mediu agresiv, care nu lasa loc de relaxare si contemplare. Fac aici abstractie de parcurile si gradinile publice ale Bucurestiului si ma refer la spatiul construit. Atata timp cat circuli cu privirea in trotuar, cel mult la nivelul ochilor, nu vei avea habar cat ai de pierdut din frumusetea unor detalii care dau savoare spatiului construit bucurestean. 

Mi s-a intamplat foarte des in trecut (si pot marturisi ca inca mi se mai intampla) sa descopar ca nu cunosc atat de bine pe cat credeam anumite locuri sau cladiri din oras si sa fiu surprins placut de aceste mici revelatii. Nu e neaparat nevoie sa cutreieri orasul in lung si-n lat ca sa descoperi ce se afla, impropriu spus, chiar sub ochii tai. De aici vine si concluzia la care am ajuns: ridica privirea! Nu te costa nimic sa faci asta, insa va garantez ca veti avea numai de castigat. Asta e lucrul pe care-l repet tuturor prietenilor si cunostintelor mele, carora vreau sa le insuflu pasiunea mea pentru plimbarile prin oras. Sunt de-a dreptul fascinat de fiecare data cand descopar ceva nou la o cladire pe langa care trec des, sau cand ajung intr-o parte a orasului pe care nu o cunosc, absolut intamplator si care este foarte ofertanta in privinta calitatii fondului construit, a tesutului sau pur si simplu a ambiantei.

Va prezint in continuare cateva fotografii cu mici detalii mai mult sau mai putin “la inaltime”, pe care le-am facut in plimbarile mele.

Detaliu al atelierului de trasuri H. I. Rieber

Casa pe strada Romulus, cladire administrativa a atelierului de trasuri H. I. Rieber

Blocul Zodiac, Calea Dorobantilor, 1946

Ornamente pe fatada unei case pe strada Remus, vis-a-vis de Casa Stanovici

Contrast obtinut prin suprapunerea unei case vechi pe fundalul fatadei unui bloc de locuinte, la Piata Concordia

Cupolele Bisericii Ruse (poarta hramul Sfantului Nicoale), 1905-1909

Partea superioara a Palatului Asigurarea Romaneasca, aflat in vecinatatea Bisericii Ruse

Ornamentare a fatadei unei cladiri de locuinte, pe strada Sihleanu

Decoratiuni la Palatul Postelor, actual Muzeu de Istorie al Romaniei, 1894-1900

Casa scarii unui imobil de locuinte in stil art deco, aflat la intersectia strazilor Lucaci si Udriste

Imobil de locuinte situat pe strada Pompiliu Eliade

Citeste tot...

Evoluţia muzicii populare

De-a lungul ultimelor decenii, muzica populară de la noi a cunoscut un avânt fără precedent, iar în prezent ne putem mândri cu solişti de o reală şi irefutabilă valoare. Când spui "taraf" în România de astăzi, interlocutorii sunt automat cuprinşi de cel mai profund respect pentru artiştii care practică această frumoasă meserie.

Maria Tănase, Artist Emerit al Poporului în Republica Populară Romînă (anii '50-'60) şi o emblemă a muzicii populare româneşti, se pregăteşte să vacanteze soclul în favoarea Vioricăi din Clejani, o adevărată doamnă a muzicii populare, de petrecere, spuneţi-i cum doriţi. Împreună cu soţul ei, ea face muzică de foarte bună calitate, dragă inimilor române.

Dacă Maria Tănase era "fata cuminte", Viorica nu are de gând să fie captiva aceluiaşi tipar. Ea are aspiraţii mult mai mari. Viorica se asemuieşte cu sex-simboluri precum Marilyn Monroe şi cu dive de talia celebrei Lady Gaga, pe care a şi eclipsat-o, dealtfel, la concertul de la Bucureşti. Nu e de mirare.

Să admirăm, deci, şi să recunoaştem talentul, atunci când ne izbeşte precum locomotiva. Să admirăm graţia, stilul şi gingăşia Vioricăi din Clejani, o stea în plină ascensiune! Citeste tot...

Jawol, me gusta (blocul renovat, ce acum poartă numele de Magheru One)

O clădire de pe bulevardul Magheru a fost scoasă din ghearele nepăsării. Este vorba despre blocul Jawol, construcţie modernistă, pe lângă care am trecut ani de-a rândul şi l-am văzut în ultimul hal, faţadei de pe C.A. Rosetti lipsindu-i geamurile.A fost construit de Constantin Angelescu (fost ministru de stat şi preşedinte al Ateneului vreme de 24 de ani), în 1936.

La vremea când a fost ridicat făcea parte din vârful de lance al construcţiilor moderniste din Bucureşti, alături de blocuri ca Wilson, Carlton, Scala, Belvedere, Casata, Dunărea, etc. Pe atunci Bulevardul Magheru purta numele de bulevardul Take Ionescu, după faimosul Ministru de Externe al României dintre anii 1917 şi 1918, respectiv 1921 şi 1922. Acest bulevard făcea parte dintr-un plan mai amplu de creare a unei magistrale Nord-Sud şi pentru a descongestiona Calea Victoriei.
În preajma Primului Război Mondial se reuşise crearea străpungerii între Piaţa Universităţii şi Strada Regală (actuală Ion Câmpineanu). În perioada 1923-1930 se continuă acest proces şi apare Bulevardul Take Ionescu, între Piaţa Romană şi Strada Regală (informaţii de aici).

Pe o imagine aeriană a Bucureştilor din 1925 putem vedea lucrările în plin avânt.De asemenea, fotografia este de nepreţuit deoarece înfăţişează zona fără boom-ul imobiliar:

Obiectivele importante sunt marcate, însă pe noi ne interesează Biserica Boteanu (23) şi Ateneul (13), pentru o mai bună localizare în spaţiu. Chiar în faţa Bisericii Boteanu s-a construit blocul Malaxa-Burileanu (1935-1937), iar pe cealaltă parte a străzii C.A.Rosetti blocul Jawol.

În 1937, 1941 şi 1971 (deja în perioadă comunistă), fotograful neamţ de origine română, Willy Pragher (1908-1992) a fotografiat construcţiile avantgardiste de pe bulevardul Take Ionescu, în diferite ocazii.

Mai 1937 :

(blocul Jawol, blocul Malaxa şi Biserica Boteanu în fundal)

Toamna lui 1941 :

 

Căutând, am găsit şi alte poze interbelice ale blocului:

 (se pot observa toate reclamele de pe bloc: Jawol Antinevralgic, Szekely & Reti, Cofetăria Peristeri, Hermes)

Ce este interesant în toate aceste poze este linia de tramvai de pe bulevard, care a fost în cele din urmă scoasă în 1962.

Din perioada comunistă prea am informaţii cu privire la care a fost destinaţia imobilului, însă din poze am putut deduce că a funcţionat un sediu CEC acolo:

(poză din perioada 1960-1962)

 (poză de la vizita lui Willy Pragher din mai 1971, se poate citi "Cumpăraţi Obligaţiuni CEC" pe reclama de pe bloc)

Din păcate, după 1989, blocul Jawol a decăzut enorm, ajungând să fie cvasi-abandonat şi un imens suport pentru meshuri publicitare. Culmea ironiei este că în ultimii ani faţada acestuia chiar a fost reabilitată, dar din cauza prafului şi a poluării s-a murdărit la loc (mersi de informaţie ADRIAN).

Următoarele două poze sunt din 21 iulie 2007, respectiv 25 mai 2008 şi ilustrează starea jalnică în care ajunsese imobilul:

(sursa : ADY.88)

(sursă foto: simion.eugen de pe Panoramio)

După mai mulţi ani în această stare, veşti bune: în aprilie 2011 Magheru Property Investment (Grupul austriac S+B Gruppe) a preluat acest imobil cu angajamentul de a-l renova, lucrările trebuind să fie completate într-un an.

(sursă foto : bukresh.blogspot.com)

Update: De pe blogul Reptilianului am găsit 2 fotografii foarte valoroase care confirmă faptul că a fost demolat şi după aia reconstruit, cel puţin într-o mare proporţie. În prima fotografie se poate zări cupola Ateneului prin imensa gaură căscată în faţada imobilului.

Tot de la Reptilian avem o poză de dinaintea începerii lucrărilor, luată de la un etaj superior al parcării Ciclop:

Acum, în octombrie 2012, blocul arată impecabil. Tot există discuţii pe aici cum că ar fi un fals istoric, însă mie îmi place la nebunie că încă o clădire neîngrijită îşi recapătă frumuseţea de odinioară.

(sursă foto:wikimapia, user Chisinau)

Ca încheiere, am 2 întrebări pentru voi:

1.Vă place?

2.Este adevărat zvonul cum că a fost demolat în întregime şi apoi reconstruit ? Din fotografiile Reptilianului reiese că partea din mijloc a faţadei de la bd. Magheru a fost demolată, dar la fel de bine putea ca aia să fie singura parte demolată, iar restul renovat.

Later edit: Un articol interesant pe partea de afacere imobiliara a cladirii din Magheru nr. 1 (Magheru One) au publicat cei de la Ziarul Financiar aici. Se pare că într-adevar a fost demolat şi reconstruit, proiectul având valoarea de 20 de milioane de euro.

Citeste tot...

Odă Catedralei Mântuirii Neamului

Dacă crezi că e momentul...

Dacă crezi că e momentul să se facă liturghie

Pune-ţi hainele de aur...

Pune-ţi hainele de aur, prinde-ţi părul c-o scufie!

Trage clopotul mai bine

Trage clopotul mai bine, uite vulgul care vine

Scoate moaștele afară

Scoate moaștele afară să le lingă toți din țară

Dacă vrei să dai cu-aghiasmă

Dacă vrei să dai cu-aghiasmă ca să strângi de-o mică plasmă

Ia busuiocul din grădină

Ia busuiocul din grădină, bagă schema cea divină

Orice colivă îţi place

Orice colivă îţi place fă acuma cum îţi spun

Vezi tămâia care zace

Vezi tămâia care zace şi mai dă-i cu fum!

Bridge (x2):

Catedrala e prea mică,

Catedrala e prea mică să mai sar în cap!

Refren (x2):

Bagă clopotul mai tare dacă vrei să mântuieşti

Bagă-ţi limba în icoane dacă vrei să preaslăveşti

Clopotul mai tare să se-audă peste toţi,

Să se-audă din Uranus pentru vii şi morţi!

Dacă vrei să schimbi oraşul...

Daca vrei să schimbi oraşul, dacă nu-ţi mai place Iaşiul

Bagă cântul mult mai tare...

Bagă cântul mult mai tare, ia un sponsor mai cu stare

Daca ai intenţii bune...

Daca ai intenţii bune dar vrei şi subvenţie

Ia cădelnița cu tine,

Ia cădelnița cu tine prin diverse limuzine

Orice colivă îţi place

Orice colivă îţi place fă acuma cum îţi spun

Vezi tămâia care zace

Vezi tămâia care zace şi mai dă-i cu fum!

Bridge (x2):

Catedrala e prea mică,

Catedrala e prea mică să mai sar în cap!

Refren (x2):

Bagă clopotul mai tare dacă vrei s-o arzi divin,

Bagă-ţi capu-n pangar, bagă-ţi capu-n pelerin!

Clopotul mai tare să se-audă peste toţi,

Să se-audă din Uranus pentru vii şi morţi!

Versuri: Rezistenţa Urbană şi contributorii (Theo Slavic, Platon Arnold, Eugen Sechel)

Citeste tot...

Românul de Ikea

foto: libertatea.ro

El nu cauta mobila. In cel mai bun caz cumpara un pachet de lumanari parfumate la cererea sotiei care ii spune ca-i pregateste o seara romantica... O cina ca la carte, cu ciorba de burta, costite la gratar (din alea cu grasime multa, cum ii plac lui) si, bineinteles, o baie in doi, cu sapun Palmolive si cu ceva mai multa apa rece, ca aia calda e scumpa si se simte la intretinere. Totul la lumina lumanarilor neparat parfumate, ca doi porumbei indragostiti de prea mult timp. El nu cauta nici macar idei de redecorare a casei. Este obisnuit sa stea cu mobila intepenita de 15 ani in aceeasi pozitie. Nu!! Tot ce cauta el este MANCAREA!! -->

Bunatatile alea care l-ar face invidios pana si pe cel mai talentat bucatar si, foarte important, care pot fi mancate doar acolo! Zecile de chiftelute apetisante puse intr-o singura farfurie, prajiturile proaspete si decongelate, salatele organice si anorganice (ca la chimie, nu?)... toate la numai cativa lei! Bomboana de pe col... pardon! Cireasa de pe tort: hot-dog-ul de numai 2 RON. Pai, unde mai intalnesti asa ceva, dom'le? In centrul vechi unde o shaorma de rahat e 200 de mii? In plus, aici platesti o data si poti sa bei cata apa cu gust de suc vrei! Sau duci...

foto: verticalnews.ro

Nu conteaza ca pentru a ajunge in Paradis trebuie sa pui mai multa benzina decat te costa shaorma aia de la colt. Nu conteaza ca ocupi locurile de parcare ale tampitilor care chiar traiesc cu impresia ca Ikea este magazin de mobila, nu fast-food. Important este sa iti petreci o frumoasa duminica in familie si sa mananci chiftelute suedeze (cel mai probabil portia cea mai mare) si hot-dog! Neaparat acolo!!
Nu ma intelegeti gresit! Si mie imi plac. Ba, chiar mi-am cumparat cateva pachete de jos, de la iesire. Unul de chiftele, un borcan de gem si praful ala cu care se face sosul. Le-am cumparat cu gandul ca le «gatesc» acasa. Diferenta dintre mine (si mai stiu cativa) si ceilalti e ca ei iesisera «in oras», in vreme ce eu ma dusesem cu chiu cu vai, luat pe sus de jumatatea mea mai buna, sa cumpar o canapea (apropo, am luat-o pe a doua care mi-ai iesit in cale). Era prima oara pe anul asta cand iesisem in oras la Ikea. Si am fost atat de impertinent incat m-am grabit acasa fara sa ma bucur de placerea de a socializa la o coada imensa de oameni carora le ploua in gura si care asteptau cu sufletul la gura portia cea mare de chiftele la care visasera toata saptamana. Si era happy hour!

Iertare!! Citeste tot...

Hip Hop românesc, din nou în prim plan (2)

Continui serialul. Acest videoclip îmi place din toate privinţele, în special aerul old-school. Citeste tot...

Ultimul etaj - un experiment bucurestean extraordinar

Joi, 11 octombrie 2012, am avut placerea sa particip, la Muzeul de Arta Contemporana, la expozitia "Ultimul Etaj - O cartare fotografica a Bucurestiului" - o initiativa de Stefan Tuchila si un proiect marca Zeppelin, finantat de Administratia Fondului Cultural National. Desi Stefan imi spusese de ceva timp de proiect, rezultatul final mi-a depasit asteptarile. In continuare, o sa impartasesc cateva impresii in ce priveste proiectul in general. -->

Incep cu extrase din comunicatul oficial al evenimentului:

Ștefan Tuchilă s-a urcat pe 80 de clădiri și a făcut câteva mii de fotografii cu Bucureștiul: un proiect de cercetare urbană, o cartare urbană metodică și spectaculoasă. Și un suport pentru memoria unui oraș care se reînființează permanent.

Evoluția rapidă a Bucureștiului a încetat de mult timp să-i mai surprindă pe locuitorii săi. Recenta criză financiară a reușit să mai domolească avântul schimbării, însă nu rare sunt momentele când, vizitând un cartier ce nu se află pe parcursul nostru obișnuit, descoperim cu surpriză cât de tare s-a schimbat.

În ciuda unui țesut urban de o înălțime relativ scăzută, peisajul acoperișurilor bucureștene văzut de la înălțime este spectaculos. Fiecare întâlnire între două epoci a dat naștere unei falii, unui ciocniri, unei situații speciale, relațiile fiind aproape intotdeauna conflictuale. De la blocurile moderniste ce se ridică amenințător peste căsuțe cu un nivel, trecând prin suprapunerea absurdă a tramei comuniste peste cea a țesutului vechi și ajungând la goana după înălțime începută în anii 2000, aproape nimic nu poate fi definit ca „tranziție armonioasă” în topografia urbană a Bucureștiului.

Atmosfera este paradoxală, liniștea creată de distanțarea de nivelul străzii contrastând cu haosul vizual al țesutului urban. Straturi de istorie se suprapun, fiecare epocă încearcă să șteargă și să anihileze pe cea de dinaintea ei.

Imaginile capturează caracteristicile urbane generale ale orașului (regim de înălțime, profil urban, accente), marcând astfel punctele de dezvoltare majore dar permit în același timp evaluarea impactului adus de oameni cadrului lor de viață: reconstruiri, adaptări, ocupări, etajări. Imaginile realizate sunt mai mult decât martori sterili, puncte descriptive ale dezvoltării orașului: ele devin înainte de toate un document al aproprierii Bucureștiului de către locuitorii lui.

Ajuns pe fuga direct de la serviciu la vernisaj, am fost surprins de numarul considerabil de oameni veniti sa vada despre ce este vorba. M-am amestecat si eu printre ei, pentru a studia panoramele si a culege impresii la cald.

Ca blogger care de peste cinci ani si jumatate scrie despre Bucuresti, pot spune sincer ca "Ultimul etaj" reprezinta o piatra de hotar in promovarea Capitalei in randul locuitorilor ei mai ales. Este, practic, urmatorul nivel al explorarii urbane. Faptul ca bucurestenii simpli - neinteresati neaparat de evolutia tesutului citadin si de modificarile structurale ale urbei - pot admira orasul de la inaltime, gratie panoramelor lui Stefan Tuchila, este extraordinar!

Impresionanta este in primul rand panorama-gigant care ocupa un perete intreg al ultimului etaj din MNAC. Rezolutia imensa si colantarea ingrijita impresioneaza imediat. Panorama ce porneste din Piata Victoriei si merge pana in Cotroceni, tot mai departe, integreaza instantaneu vizitatorul in peisajul bucurestean tipic, prin dimensiuni, dar si pur vizual. Ca efect, privitorul poate identifica zone pe care le cunoaste de la nivelul strazii, dar in acelasi timp poate descoperi altele, necunoscute lui pana atunci. Din experienta, pot da asigurari ca orice panorama de la inaltime a Bucurestilor este o sursa de surprize.

Intr-adevar, orasul arata mult mai interesant privit de sus. Brusc, haosul atat de specific Capitalei incepe sa se ordoneze, iar interventiile in structura urbana din ultimul secol sunt mult mai vizibile chiar si pentru persoanele neavizate. Acestea au ocazia sa constate ca exista mult mai multe de vazut dincolo de cartierul lor.

Melanjul arhitectonic bucurestean este supus unui arc peste timp, vizitatorilor oferindu-li-se comparatii ale diverselor zone. Astfel, de exemplu, numai patru ani pot aduce schimbari notabile in orizontul bucurestean.

Intrucat spatiul expozitional este limitat, expozitia are si o componenta digitala. Astfel, panoramele expuse, dar si altele, pot fi explorate cu ajutorul unui videoproiector, existand optiunea de a apropia imaginea foarte mult pentru a studia detaliile. Acest lucru este posibil deoarece panoramele sunt la o rezolutie foarte mare.

Oamenii adora lucrurile gratis. Un element de captare decisiva a atentiei, acceptanta si asimilare sigura a ideii proiectului este oferirea gratuita de carti postale ilustrand diverse cadre extrase din panorame. Am asistat la reactia unei persoane care si-a descoperit blocul ca "vedeta" a unui cadru. Ca atare, a luat carti postale cu respectivul detaliu pentru toata familia.

In fine, ceea ce reuseste sa faca expozitia lui Stefan este sa ralieze oameni de varste diferite, cu varii ocupatii, interese si stiluri de viata, sub umbrela aceluiasi scop: de a vedea Capitala din perspective inedite, in majoritatea lor inaccesibile publicului larg. Barierele de orice fel se estompeaza, iar curiozitatea si privirile agere lucreaza in tandem pentru scrutarea fiecarui coltisor din acest oras mult incercat.

Felicitari, Stefan, pentru initiativa extraordinara! Acum ca ai stabilit un referential, ma astept la proiecte din ce in ce mai interesante. Pentru acesta, insa, un 10 (zece) curat de la Rezistenta Urbana.

Expozitia este deschisa pana pe 30 octombrie 2012, de miercuri pana duminica intre orele 10:00-18:00. Nu o ratati, merita un drum pana la Casa Poporului!

Mai multe detalii si poze pe www.ultimul-etaj.ro

Citeste tot...