La Piaţa Unirii, după 54 de ani

Acum ceva vreme, dezvaluiam o serie de fotografii cu o mama si fiica ei la o plimbare lejera prin Piata Unirii si pe Dealul Patriarhiei, la finalul anilor '50, pe cand zona arata cu totul altfel decat in prezent.

Deoarece, prin istoria ei extraordinara, Piata Unirii reprezinta un subiect inepuizabil, am mers mai departe si am dus totul la un alt nivel. Propun o incursiune in Piata Unirii din timpul Republicii Populare Romine, laolalta cu un experiment in premiera pe Rezistenta Urbana. Detalii, mai departe: -->

Piata Unirii este spatiul bucurestean cu cele mai dese schimbari de denumiri. S-a numit, pe rand, Piata Mare (nucleul initial), Piata Bibescu-Voda (portiunea dinspre Patriarhie), Piata Natiunii (denumire interbelica), Piata 8 Iunie (in cinstea Zilei Restauratiei), Piata 6 Septembrie (in cinstea proclamarii Statului National-Legionar in 1940), din nou Piata Natiunii pana in 1950, apoi Piata 28 Martie (ziua din 1945 cand au avut loc primele alegeri "libere" organizate de guvernul pro-comunist Petru Groza). Numele de Piata Unirii dateaza din 1960, desi in acest loc nu au avut loc evenimente legate de nicio unire. Existau eventual doar hoteluri/localuri/pravalii cu denumirea "Unirea" in zona, prin interbelic.

Spuneam, in finalul articolului initial, ca "timpul inca avea rabdare" cu orasul, desi auspiciile politice erau dintre cele mai rele. Privim de sus Piata 28 Martie, asa cum se prezenta ea in 1959. Cu culori am marcat bulevardele si strazile relevante pentru articol, iar cu numere si litere - principalele obiective, dintre care ma voi opri asupra unora din cele disparute/modificate.

In materie de strazi, b-dul Maria (George Cosbuc, in epoca) incepea de la intersectia cu str. Baratiei (zona Sf. Vineri), traversa Piata Unirii si mergea spre Rahova. Scurtat in anii '80, la demolari. Astazi, incepe din bd. Unirii (terminalul de tramvai).

Calea Calarasilor incepea de la intersectia cu str. Baratiei. Tronson demolat si supralargit in anii '80, redenumit b-dul Corneliu Coposu (pana la intersectia cu str. Mantuleasa si str. Mircea-Voda).

Calea Vacaresti incepea de la Piata Sf. Vineri (tronson disparut integral in anii '80).

Calea Rahovei incepea din centrul vechi, traversa Splaiul Independentei (acoperit cu un planseu intre Natiunile Unite si Unirii, decopertat in anii '80) si mergea spre cartierul Rahova-Ferentari.

B-dul I. C. Bratianu (1848, in epoca) incepea de la intersectia b-dului Cosbuc cu str. Halelor. Prelungit in anii '60 pana la Tineretului, sub denumirea de Magistrala Nord-Sud (actual bd. Dimitrie Cantemir).

Strada Halelor pornea din Calea Rahovei, cotea dreapta si mergea pana in Splaiul Unirii, pe partea cealalta a Pietei. Casele de pe tronsonul Splai-Cosbuc au disparut in anii '60, la trasarea Magistralei. Actual amplasament al benzii speciale pentru taxiuri din fata Magazinului Unirea.

Strada 30 Decembrie (actuala Franceza) cotea si ea dreapta si mergea aproape paralel cu str. Halelor, tot inspre Splaiul Unirii. Casele de pe tronsonul Splai-Cosbuc au disparut la finalul anilor '60, la pregatirea terenului pentru ridicarea Magazinului Unirea.

Splaiul Unirii era bordat de case frumoase, rase in anii '80. Este bordat in prezent de b-dul Unirii si blocurile aferente (pe stanga) si blocurile de pe malul drept.

In materie de cladiri, Azilul Domnita Balasa (3), element al Asezamintelor Brancovenesti, a fost demolat in 1984. Pe locul lui se gaseste o parcare, locul fiind viran.

Hanul lui Manuc (6) apare cu infatisarea de dinainte de inceputul anilor '70, cand a suferit o transformare ce l-a adus la un aspect apropiat de cel initial, devenind in acelasi timp un fals istoric.

Biserica Sf. Ioan-Nou (7), initial pe coltul b-dului 1848 cu bd. Cosbuc. Mutata in 1986 si acoperita de actualul bloc cu Raiffeisen Bank la parter.

Biserica Sf. Gheorghe-Nou (9), cu aspectul degradat (ramasese doar cu turla mare, din spate) de dinainte de refacerea din 1984-1985, care i-a redat stilul initial, renuntandu-se la cel neogotic capatat in secolul 19.

Spitalul Coltea (10) a fost restaurat integral in 2010-2011, reconstruindu-i-se si cupolele laterale, disparute in anii '40. Biserica Coltea a fost si ea restaurata dupa anul 2000. Comparatie via Lucian Vasile.

Fosta Primarie a Sectorului II Negru (11) a fost, in timpul comunistilor, Tribunalul Raionului Tudor Vladimirescu, al Sectorului 4, apoi al Sectorului 3 - demolata in 1985. Pe locul ei este astazi terminalul de tramvai.

Biserica Sf. Vineri-Hereasca (12), daramata in 1987, la ordinul expres al Elenei Ceausescu ("Jos porcaria!"). Clopotnita fusese demolata in anii '50, pentru largirea strazii Sf. Vineri. Foto via Vlahul.

Partea a doua a articolului o reprezinta experimentul in premiera. Practic, am reunit mama si fiica pentru a reface cadrele din 1958 in aproximativ aceleasi amplasamente. Vedem in continuare cum s-a scurs mai bine de jumatate de secol (54 de ani) peste personaje. S-au schimbat si ele odata cu Piata Unirii.

Poza A. In Dealul Patriarhiei. Fiica a crescut, mama a imbatranit, mediul inconjurator s-a schimbat.

In 1958, pe fundal apareau casele de pe strazile Halelor si 30 Decembrie - cu pravalii la parter, specifice zonei comerciale. Mergand cu 26 de ani inapoi, Willy Pragher ne ofera niste cadre din 1932 de la Piata 8 Iunie:

Tiganci pe str. Halelor, la cotitura spre Splaiul Unirii. In dreapta-sus, frontul de cladiri de pe str. Carol (ulterior 30 Decembrie, actuala Franceza), de pe locul Magazinului Unirea. Se vede si intrarea pe ceea ce este azi b-dul Coposu.

Vanzator in axul actualului bd. Coposu. In dreapta, prima casa de pe str. Halelor, tronsonul de pe actuala banda de taxiuri din fata Magazinului Unirea.

Vanzatori sarmani pe str. Halelor, in fata caselor de pe actuala banda de taxiuri din fata Magazinului Unirea. Cu punctul rosu am marcat casa Bazaca, ce marca zona strazii comerciale Bazaca, disparuta la finele anilor '30 pentru trasarea b-dului Brancoveanu (ulterior 1848, actual Bratianu).

Aproximativ aceeasi perspectiva in zilele noastre. Casa Bazaca (punctul rosu) este inca in picioare, scapand la limita de demolare in anii '80.

Revenind la poza cu cele doua protagoniste, pe fundal se mai observa frumosul complex de 3 blocuri art-deco datand din anii '30, ridicate de aceeasi antrepriza. Ele exista si azi, dar modernitatea le-a uratit: termopane care au inchis balcoane, izolari termice, bannere, antene, aparate de aer conditionat, etc. - vis-a-vis de Bershka, New Yorker, KFC si Zara!

Tot in poza din 1958 se observa gardul de pe Aleea Marii Adunari Nationale (actualmente Aleea Mitropoliei), frumos si "cuminte", datand de la sistematizarea Pietei 8 Iunie, din anii '30. A fost inlocuit in 2010, la cererea expresa a Patriarhiei, cu un gard brutal, asemenator cu cel de la Cotroceni. Foto via Hungry Mole.

Spre surprinderea mea, pavelele din anii '30, fotografiate in 1958, exista si astazi! Acest model poate fi intalnit in mai multe zone din oras, fiind o metoda eleganta de pavare a trotuarelor altcumva decat cu anostul asfalt.

Per total, si Aleea Mitropoliei a avut de suferit in anii '80, fiind scurtata de trasarea b-dului Victoria Socialismului (actual Unirii) si bordata, in capatul dinspre Piata, de blocuri apartinand noului Centru Civic ceausist. Vederea de mai sus dateaza din timpul unei manifestatii legionare din noiembrie 1941.

Poza B. In 1958, mama a imbracat fiica cu o jacheta, spre deosebire de cadrul precedent. Mama ofera de asemenea un exemplu de moda feminina din epoca - sobra si eleganta.

Pe fundalul pozei vechi - ansambul Spitalului Brancovenesc, alcatuit din 3 corpuri: cel din 1838, cele din 1842 si 1858 (modernizate si extinse in 1904) - demolate in 1984-1985. Varful cupolei din poza din 1958 se observa si in fotografia lui Cristian Popescu din 1984 (in stanga).

Cam asa arata in zilele noastre amplasamentul Spitalului Brancovenesc: breteaua de circulatie care face legatura Splai-bd. Unirii.

Cadru mai larg cu amplasamentul majoritatii Asezamintelor Brancovenesti in prezent (spital + azil, biserica Domnita Balasa a scapat de demolare), ocupat de bd. Unirii. Blocul masiv din acest loc apare si pe imaginea refacuta in 2012, fundalul fiind absolut dezolant.

Poza C. Protagonistele se pozeaza cu o alta femeie, in dreptul fantanii mari (F1), de la baza Aleei Mitropoliei - parte a sistematizarii incepute in anii '30 si niciodata finalizate. In cadrul din prezent, a treia persoana nu mai apare.

Iata si o imagine din prezent, vedere spre locul din care a fost facuta poza din 1958 - terminalul de tramvai si intrarea pe bd. Maria.

Pe aceeasi panorama aeriana a Pietei Unirii din 1959 (sus), comparativ cu situatia actuala (jos), am marcat cu linie rosie traseul bd. Unirii si cu buline amplasamentele celor trei fotografii refacute. Se observa cat de greu au fost de repozat cadrele B si C, dat fiind ca se gasesc in puncte dificile in zilele noastre - terminalul de tramvai si mijlocul bulevardului!

Bulevardul Unirii cu fantanile sale este vedeta actuala a Pietei Unirii, vechea organizare a zonei fiind total, brutal si ireversibil modificata in anii '80. Piata Unirii trebuia sa fie un nod important al noului Centru Civic bucurestean.

Ianuarie 1985 la Piata Unirii si inceputul demolarilor. Aleea Mitropoliei nu fusese inca scurtata, se lucra la noua albie a Dambovitei. Spitalul Brancovenesc inca se intindea in lungul b-dului Cosbuc si am fost surprins sa constat ca cel putin una din fantanile circulare (f2) de la sistematizarea din anii '30 inca exista (probabil nefunctionala). In dreapta, Hala Unirii, inca in picioare, era aproape de sfarsit si ea. In diagonala, din dreapta-sus in stanga-jos, aceasta perspectiva este brazdata in prezent de bd. Unirii.

Privire generala asupra Pietei Unirii in zilele noastre - un spatiu vast si anost, polulat de blocuri anonime, foarte aglomerat si murdar. Fantanile din anii '80 nu au niciun efect, "parcul" central este un surogat trist, circulatia auto este ineficient gandita, iar atmosfera patriarhala din 1958 a disparut complet. Locul s-a schimbat, la fel si oamenii.

Daca fiica este oarecum obisnuita cu actuala configuratie a zonei, mama nu a prea recunoscut locurile, intrucat harta pe care o stia din tinerete nu mai este valabila. Au fost surprinse amandoua, la modul pozitiv, de rezultatul acestui experiment.

Le multumesc, asadar, celor doua protagoniste ca au acceptat atat de deschis sa refaca pozele din 1958 pe o caldura insuportabila, la inceput de vara!
Citeste tot...

Taina Vitoriei

"Viața muntenilor e grea; mai ales viața femeilor. Uneori stau văduve înainte de vreme, ca dânsa"

Citeste tot...

A brand is a promise

"A brand is a promise", pe romaneste "O marca reprezinta o promisiune" (a calitatii, etc.) - un citat foarte folosit in marketing, pe care eu il voi folosi insa pentru a-l caracteriza pe Onor-Domnia Sa Prof. Dr. Sorin Mircea Oprescu, Primarul Capitalei Romaniei din 2008 incoace, aflat in prezent la al doilea mandat glorios.

Dupa inaugurarea, in 2012, a vestitei statui a Imparatului Traian pe treptele Muzeului de Istorie, Primarul General a promis solemn, in fata onoratei asistente, ca dezvelirea de arta moderna, contemporana, dar mai ales, extraordinar de vitala pentru insasi existenta centrului urbei pe care o pastoreste, va constitui una din prioritatile noului sau mandat.

Deoarece Dl. Oprescu si-a construit un brand de geniu neinvins al administratiei publice, demonstrand "ca se poate" - vorba sloganului sau electoral - sa dezvolte Capitala la un nivel fara precedent, am incredere nestramutata ca se vor petrece lucruri din ce in ce mai interesante in Bucuresti. Dincolo de orice problema cotidiana, oricat de stringenta, sta CVULTVRA, pe care Primarul General, un erudit proverbial, o pune mai presus decat orice. Citeste tot...

Addenda muzicală

După numeroase sesizări din partea elevilor de la școli generale din toată țara, Alex Velea a făcut următoarea corectură:

Citeste tot...

Vacarestii dintre doi Nicolae (1)

Tov. Capitan: Opaaa, ce e cu (pistolul) asta?
Sergent-major Cristoloveanu: Il tinea in loc de carte de rugaciuni.
Plutonierul Capsuna: Am mirosit eu din prima, tov. Capitan, ca asta si-a facut ucenicia de calugar la Vacaresti... 

- B.D. la munte si la mare (1971)

Ce-am avut si ce-am pierdut

Partea a II-a a explorarii zonei Vacaresti are ca scop (re)aducerea in atentia publica a ce-a fost complexul Manastirii si ulterior Inchisorii Vacaresti. In primul capitol al acestei serii este prezentata o incursiune in Delta de dupa blocurile gri aparuta fix in spatiul din ce-ar fi fost acum cartierul vecin lacasului de cult. -->

Manastirea Vacaresti, cunoscuta si ca Inchisoarea Vacaresti, a fost un ansamblu arhitectonic construit intre 1716 si 1736 in stil brancovenesc, de Nicolae Mavrocordat si fiul sau, Constantin. In 1848, Vacarestiul devine loc de detentie pentru capii revolutiilor din principat (adusi acolo de armata rusa de ocupatie), ca apoi din nou, la 1864, in timpul marilor rascoale taranesti, aici sa fie inchisi taranii arestati de guvernul conservator. Cu aceasta ocazie manastirea devine penitenciar permanent.

In harta lui Szathmary de la 1864 vedem Manastirea Vacaresti in partea din dreapta-jos :

Au fost inchise aici personalitati politice, literare sau figuri religioase precum Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, precum si Corneliu Zelea Codreanu, intemeietorul Legiunii Arhanghelului Mihail (dupa cum el insusi marturisea, acest nume i-a fost inspirat de icoana Sf. Arhanghel Mihail, aflata pe usa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Vacaresti).

Totusi, manastirea traieste cele mai agitate si rapide schimbari in perioada ceausista, reusind sa treaca in numai 15 de ani de la inchisoare, la proiect arhitecural de restaurare, la platou de filmari si la santier. (intre 1986 si 1987).

Mai jos, cazarmele Vacaresti, la inceput de secol XX.

"Le-am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală" 

Un portret interesant al vietii unui detinut din Penitenciarul Vacaresti, la finele primului razboi mondial, il avem din lirica lui Tudor Arghezi. Chiar in timpul realizarii Romaniei Mari (perioada 1918-1919), acesta este inchis aici un an, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (printre care si Ioan Slavici) sub acuza de tradare (colaborator al autoritatilor germane de ocupatie).

Experienta aceasta este cristalizata in volumele "Flori de mucigai" si "Poarta Neagra". In pozele de mai sus (via Marius ambele) vedem o harta si o fotografie cu manastirea, in perioada de debut a secolului XX (si pozitionarea ei pe harta de atunci), iar in cea de mai jos o vedere de ansamblu a Inchisorii din anii '30.

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.

- Tudor Arghezi - "Cina" (1931)

In poate cea mai lucida imagine a Vacarestilor din lirica sa - poemul "Cina" - Arghezi face un tablou realist al scenei unei mese din inchisoare. Hotii prinsi "cate doi", sunt tarati prin frig si noroi, iar mediul este unul cu accente grotesti ("e seara, e ploaie/o lingura grea, cat lopata,/da ciorba din doua hardaie ").
Locul prost iluminat, cu penumbre baroce da impresia unui spatiu desprins din victorianul britanic ("muncindu-se parca-n mocirili de sudoare ").

Personajele ce compun culoarea sociala a detentiei sunt slabite de conditiile aspre ale inchisoarii si de frig "livizi ca strigoii si sui,/strambati de la umeri, din sold si picior". Este usor de imaginat starea de spirit si cea fizica a poetului, in timpul perioadei petrecute acolo.

Absurdul ispasirii pedepsei sau motivele derizorii ale condamnarii unor detinuti, sunt sugerate prin antitezele "Totuna-i ce faci : sau culci pe bogati, sau scoli pe saraci".

Insa, este finalul poeziei ce da si numele volumului din 1931 ce exemplifica perfect conditia intelectualului roman, in spatele gratiilor manastirii-inchisoare Vacaresti:

Era întuneric.
Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

- Tudor Arghezi - "Flori de mucigai" (1931)

Panorama a complexului Vacaresti in perioada interbelica (anii '30) - Radu Oltean / "Bucuresti 550"

Vedere de la est la vest, anii ‘70

1 - Cladirea administrativa a inchisorii. Apare pe harta dupa anul 1920. Azi adaposteste un depozit al Arhivelor Nationale.
2 - Dealul Piscului (in anii 1930 s-a inceput aici construirea unor case tip pentru functionari. Unele exista si azi, alterate de termopane si culori tipatoare).
3 - Casa Martisor, casa Tudor Arghezi (a fost incarcerat o vreme la Vacaresti).
4 - Case de zarzavagii
5 - Calea Vacaresti
6 - Blocuri de locuinte construite in anii 1960-1970. Printre ele inca mai gasim cateva case supravietuiroare. (via Marius)

In anul 1973 regimul ceausist decide dezafectarea Inchisorii Vacaresti si demareaza proiectul de restaurare a complexului brancovenesc. Sarcina este incredintata unui grup de specialisti (arhitecti, urbanisti, ingineri-constructori, etc.), in frunte cu arh. Liana Bilciurescu. Iata mai jos macheta proiectului din '73 :

Scopul proiectului era transformarea ansamblului Manastirii Vacaresti intr-un muzeu de arta medievala romaneasca. Asadar intre ’73 si ’77, aproape intreaga latura de est a ansamblului si anume Casa Domneasca, Galeria (pe doua nivele), Paraclisul si o mare parte din Staretie a fost aproape in intregime resturata. Cutremurul din martie 1977 nu afecteaza structura de rezistenta a lacasului de cult, producand doar pagube minore.

Interesant este ca aici, in 1975, se toarna filmul regizat de Sergiu Nicolaescu , « Un comisar acuza ». Scena intrarii in inchisoare este filmata la Vacaresti, interioarele si fuga comunistilor fiind filmate in alta parte.

Din seceventele de mai jos vedem o masina care intra pe poarta metalica, trece printr-un gang impodobit cu un arc trilobat, accede intr-o curte interioare in capatul careia se deschide intrarea in alt gang. In fapt primul gang este incinta de garda construita de fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin. Al doilea gang este fapt bolta turnului de paza, din vremea lui Nicolae.

Multumiri tot lui Marius pt scenele din film si pentru precizari (precum si pt nota introductiva din "Brigada Diverse").

In acest ritm, lucrarile de restaurare urmau a fi terminate in urmatorii 10 ani, iar ideea unuia dintre cele mai importante si mari muzee de arta medievala din sud-estul Europei, incepea sa se contureze sub forma complexului brancovenesc de la Vacaresti.

Partea a II-a aici

Citeste tot...

Vine Crăciunul!

Stii ca vara s-a terminat pe bune atunci cand orasul intreg este impanzit de afise care anunta traditionalul concert special de Craciun al lui Stefan Banica Juniorul la Sala Palatului.

Totusi, ce cadou minunat ar fi daca de Craciun am auzi un duet cu cei mai mari cantareti romani ai epocii moderne - Stefan Hrusca si Cum-il-cheama Fuego? Ar fi un vis devenit realitate, un deziderat implinit, un duet pur si simplu invincibil! Sa impodobim, asadar, bradul cu cat mai mult ler! Citeste tot...

Evoluţia Taxiului

Pentru că nu poţi să serbezi n-şpe ani de "carieră muzicală" cu versuri penibile şi giumbuşlucuri de grădiniţă.
Pentru că e penibil ca o melodie de acum 12 ani a aceleiaşi trupe să sune mai bine decât una din prezent.

Taxi, I am disappoint.

Citeste tot...

Un gând despre mă-ta

Cu atatea virale pe net, nu mai stii ce sa faci. Filozoraptorul are, ca de obicei, o mare dilema, vedeti poza de mai sus.

Totul porneste, evident, de la cratima, acea cratima nesimtita care nu te lasa sa iei bac-ul, care dispare si te face sa pari analfabet, care apare unde nu trebuie si face lumea misto de tine, stiti voi, cratima aia.

Citeste tot...

A ta

Hit-ul de renume mondial al respectatei, talentatei si celebrei cantarete autohtone Corina mi-a adus aminte de o poza pe care am vazut-o acum ceva ani pe gigel.org, parca - unul din primele site-uri de chestii amuzante de la noi. Asa ca am alaturat pozele.

Intocmai precum predecesoarea ei - semintareasa hawaiiana Sexy Emanuelle cea cu vino'ncoa, Corina isi invita si ea admiratorii la o mica aventura, declarand raspicat ca ea se gaseste in totalitate in posesia lor.

Mai sunt si alte asemanari?

Citeste tot...

Perspective 31: Apus în Bucureşti

Uneori, in drumurile prin oras, este bine sa ne oprim in mijlocul iuresului cotidian al zgomotului si prafului. Sa ne oprim si sa "privim cerul", cum zice un slogan mazgalit pe niste ziduri bucurestene. Nu foarte mult totusi, deoarece realitatea bucuresteana poate fi neiertatoare.

Pentru acest episod din "Perspective", propun niste poze atipice pentru stilul meu, poze "de stare" - apusuri, mai reusit sau mai putin reusit capturate - din ultimii ani. Sa lasam imaginile sa vorbeasca: -->

Piata Universitatii si perspectiva spre b-dul Carol I, inghitit incet-incet de umbra.

Apus pe b-dul Dacia, dupa ploaie.

Pe cheiul Garlei, spre Natiunile Unite si gemenii Sitraco.

Statuia Aviatorilor se inalta falnica in amurg, pe soseaua omonima.

Accentele de inaltime brazdeaza cerul Pietei Victoriei, pe inserat.

Strada Patriarhiei se pregateste de apus, gardul cel nou al Patriarhului rezista.

Soarele apune pe strada Uranus. Cadru cu vechiul dispensar care a scapat de demolare.

Pe Calea 13 Septembrie, segmentul nou.

Umbre si lumini pe strada Mihai-Voda, spre Dambovita.

Lumina apusului loveste o casa batrana, la Piata Vitan.

Biserica Sf. Spiridon-Nou in asfintit, inainte de renovarea care avea sa schimbe verdele emblematic al cupolelor.

Soarele se lasa incet peste traficul intens de la Piata Unirii. Vechiul aspect al Bibliotecii Nationale este vizibil in lungul bulevardului Unirii.

Arcul de Triumf, la fel de impunator si pe crepuscul.

Apus iernatic pe str. Ion Campineanu, in spatele Palatului Regal.

Un apus superb pe strada Lipscani, la Hanul cu Tei, in inima centrului istoric.

Asfintit rosiatic dramatic la Palatul Regal de pe Calea Victoriei.

Apus sangeriu pe Dambovita, spre Podul Hasdeu.

Soarele se lasa in spatele Pavilionului Expozitional (RomExpo).

Aproape seara pe malul Dambovitei, spre Piata Unirii. Blocul Adriatica-Trieste pare amenintator din acest unghi.

In fine, un amurg violet, tot pe malul raului Dambovita, privind de pe Podul Izvor spre ceea ce ar fi fost altadata Podul Mihai-Voda. Pe fundal, Vama Postei dominata de turnul Bancorex (Bucharest Financial Plaza).

Depinde de fiecare ce alege sa vada in oras. In fotografiile de mai sus, eu am incercat sa vad partea frumoasa. Mi-a reusit?
Citeste tot...