Fântâna de la Arhitectură/Universitate, gânduri și păreri

Zilele acestea este în toi o dezbatere – mai mult pe Internet, aparent – cu privire la posibila demolare a fântânii din zona Universității bucureștene. Am participat recent la o discuție publică, la care au luat parte diverși arhitecți, diverși membri ai societății civile, dar mai ales arhitectul-șef al Capitalei, distinsul domn Gheorghe Pătrașcu, responsabil de atâția ani – după spusele Domniei Sale – de aspectul urbanistic și arhitectonic al Bucureștilor.

Am avut ocazia să spun și eu câteva cuvinte grăbite, pe care aș vrea să le dezvolt în cele ce urmează. Considerați aceasta ca fiind poziția mea oficială cu privire la fântâna în cauză și posibila ei soartă. -->

Înainte de cutremur - foto via Cristi Voinea.

După cutremur - foto via Alex Gâlmeanu.

Cred că, înainte de toate, trebuie pornit de la începuturi: ne place sau nu, istoria asta este, fântâna o datorăm tragicului cutremur de la 4 martie 1977. Atunci, blocul Dunărea I s-a prăbușit parțial, deschizând calea sistematizării zonei.
Aproximativ pe locul fântânii se aflase, până în 1977, o intrare (dinspre str. Biserica Enei) în parcarea Teatrului Național. După 1977, spațiul public de aici a fost redefinit semnificativ. A apărut blocul Dunărea II, deloc asemănător cu predecesorul, a dispărut biserica Enei (demolată dintr-un moft dictatorial) și, laolaltă cu ea, vechiul front de clădiri de pe strada omonimă, până la intersecția cu Academiei.

Noul ansamblu "Dunărea", aprox. 1980.

Practic, fântâna forma un tandem cu noul bloc Dunărea. Ca amenajare, această fântână este una banală, cu aspect sărăcăcios și minimalist, perfect comparabilă cu fântâni din centrele civice noi ale multelor orașe și orășele provinciale sistematizate, egalizate și șterse de istorie în vremea Epocii de Aur – decenii de împliniri mărețe! Ca atare, nu pot să spun că mă dau în vânt după fântâna cu pricina. Problema, însă, este mai complicată decât o părere subiectivă.

Deși în anii ’80 această fântână nu a strălucit, fiind un simplu edificiu citadin tributar epocii, momentul de apogeu a venit în decembrie 1989, la “Revoluție” și s-a prelungit în 1990, la mineriadă. Cei care au trăit acele vremuri la fața locului spun că în fântână a curs sânge uman.

1991. Agitație la fântână.

Fântâna a intrat brutal, așadar, în conștiința publică bucureșteană – și nu numai – ca un simbol al luptei pentru libertate, înțeleasă de fiecare diferit.

Mai mult decât atât, acest punct a devenit unul favorit de întâlnire pentru foarte mulți oameni, dat fiind și polul universitar major reprezentat de întregul areal al Pieței Universității. Generații întregi de studenți au stat pe marginea fântânii, estompând oarecum latura tragică a simbolismului acesteia.

Fântâna, înainte de Oprescu.

Mergem mai departe cu istoria și ajungem în timpul primului și gloriosului mandat al Primarului General al Capitalei, Prof. Univ. Dr. Sorin Mircea Oprescu (2008-2012). Atunci, fântâna a fost recondiționată, i s-a înlocuit placajul și a fost igienizată.

Fântâna, după Oprescu.

Nimic rău în asta, numai că autoritățile zeloase nu s-au oprit la atât. Au continuat cu alterarea schemei inițiale a jetului de apă. În trecut, grație direcției de la exteriorul spre centrul fântânii, se putea sta fără probleme pe marginea ei. Nu mai este cazul, întrucât au apărut jeturi adiționale verticale, care fac imposibil acest lucru în zilele noastre.

foto: certitudinea.ro

Reconfirmarea fântânii ca simbol al Capitalei a venit în iarna 2011-2012, cu ocazia protestelor antiguvernamentale cu anumite accente violente și protestelor anti-ACTA. Oamenii nemulțumiți s-au strâns și aici, nu numai pe peluza Teatrului Național, vis-a-vis. Fântâna redevenise un punct de contestare a unui status quo considerat atunci intolerabil.

Recent, a ieșit la suprafață un “proiect” cu autor necunoscut, dar cu un impact fundamental asupra spațiului urban definit în acest moment de fântână: conform planului, aceasta ar urma să fie dezafectată și înlocuită cu un sistem de jeturi de apă care ar ieși direct de la nivelul solului.

foto: evz.ro

Totul a devenit evident atunci când la Piața Universității au apărut garduri înalte, pe care ulterior au fost întinse, pe distanța a sute de metri, pânze cu simulări 3D ale noii amenajări. Deși primăria susține că nu le-ar fi pus, bannerele imense, afișate fără aprobare, conțineau și sigla oficială a Primăriei Municipiului București.

foto: Agerpres

Arhitectul-șef Pătrașcu a precizat, încolțit la discuție, că acest proiect este ilegal, întrucât aparține Administrației Străzilor, instituție care nu are dreptul să propună așa ceva. Mai mult, reconfigurarea zonei fântânii a fost inclusă la pachet cu înlocuirea grabnică și heirupistă a bordurilor pe bulevardele Magheru și Bălcescu, precum și cu pavarea bretelelor laterale – un proiect care înghite o sumă frumușică de la bugetul local: 1,7 milioane lei. Pătrașcu a menționat că lui personal nu îi place propunerea. Prea târziu, oare?

Dacă pentru schimbarea unor borduri nu este necesar un proiect, nu sunt necesare aprobări, pentru demolarea fântânii – care este construcție publică, nu mobilier urban – trebuie. Ca atare, Primarul General ar trebui să constate acest abuz al Administrației Străzilor și să dispună încetarea lucrărilor în zona fântânii. Ar trebui, dar nu dă semne că ar face-o.

Acum, ca o părere personală, nu sunt împotriva modernizării spațiului public și deschiderii lui către cetățean, dar aici avem de-a face aici cu un simbol bucureștean semnificativ care trebuie să dăinuie. Fântâna poate fi cel mult modernizată, nu desființată. Personal, nu găsesc nimic interesant in proiectul propus, nu am nevoie de o lucrare tip „piațeta cu fântâni din fața Cazinoului din Mamaia” și dacă s-ar face până la urmă, sunt mai mult ca sigur ca va fi cu o foarte proastă calitate a execuției, materialele folosite fiind de calitate îndoielnică, cum este cazul celor utilizate la „reabilitarea” și “revitalizarea” Centrului Istoric, materiale care deja se deteriorează rapid – rețeta succesului continuă, varianta extinsă!

Arhitectul-șef Pătrașcu a dat asigurări că domnul Primar General ține foarte mult la acest proiect și că ar vrea să-l vadă finalizat. Nelegat de subiect, amintesc că primarul Oprescu a girat și statuia lui Traian, monumentul mega-dubios instalat pe treptele Muzeului de Istorie.

foto: freshmint.ro

În concluzie, avem de-a face cu încă o păcăleală opresciană, o bâlbâială imensă din partea autorităților, dar mai ales cu o intolerabilă lipsă de comunicare – voită sau involuntară, bazată pe incompetență – din partea Administrației Străzilor. De ce nu, poate fi considerat ca un nou atentat la memoria locului, la simbolurile Capitalei.
Reafirm că nu sunt înnebunit după această fântână, nu mă încântă, dar lucrurile importante nu sunt întotdeauna cele mai frumoase. În încheiere, o întrebare legitimă:

De ce nu a anunțat candidatul Oprescu, actual Primar, acest proiect foarte chestionabil în timpul campaniei electorale din iunie 2012 pentru alegerile locale?

Vă aștept cu păreri privitoare la oportunitatea dezafectării fântânii de la Universitate și înlocuirea ei.
Citeste tot...

Contraste (13)

Cu cateva saptamani in urma am participat alaturi de Raiden si alti cativa temerari la plimbarea urbana din noul Centrul Civic organizata de catre Andrei Popescu, ocazie cu care am tras cateva poze, cele mai reprezentative se regasesc mai jos.

Palatul Sinodal de la Manastirea Antim, pe amplasamentul in care a fost mutat in anii '80, pentru trasarea bulevardului Unirii.

Scoala comunala din mahalaua Antim - Scoala Poenarescu, care a scapat de demolare.

Casa Republicii vazuta de pe locul caselor de pe un segment disparut al strazii Antim, inglobat azi in bd. Libertatii.

Strada Apolodor si casele supravietuitoare, inchise intr-o enclava definita de blocurile din noul centru civic.

Casa parohiala a bisericii Sfintii Apostoli din mahalaua omonima, casa ce nu a mai apucat sa fie demolata de Ceausescu.

Modernism interbelic la poalele dealului Mihai-Voda (disparut), pe str. Vigilentei, din nou, intr-o enclava supravietuitoare.

Art deco la superlativ - un imobil exceptional pe strada Sfintii Apostoli.

Se poarta rosu! Chiar pe strada Sapientei, in enclava mai sus mentionata.

Malul Dambovitei, vazut dinspre strada Sapientei.

Splaiul Independentei in zona cunoscuta pana nu demult drept "Mihai-Voda".

Privire spre celalalt mal, catre Casele Vacarescu-Prager, Muzeul de Istorie si centrul vechi.

Pe malul opus, la intersectia Splaiului cu str. Ilfor se gaseste fostul Palat Administrativ si Prefectura de Ilfov, actuala Judecatorie a Sectorului 3.

In fine, Casa Oprea Soare de la intersectia strazilor Apolodor si Colonel Poenaru Bordea, o bijuterie arhitectonica foarte frecventata, fiind restaurant de succes in prezent.

Va recomand cu caldura sa participati la aceste plimbari urbane unde puteti afla lucruri extrem de interesante despre Bucuresti!

Citeste tot...

Ia de la Basescu sediu de campanie!

Deja este arhicunoscut faptul ca sediul de campanie al Presedintelui suspendat al Republicii se gaseste pe str. Comanita nr. 9, in sectorul 2 al Capitalei - o zona rezidentiala, linistita, cu case din primele decenii ale secolului 20.

Toate bune si frumoase, numai ca aici s-a petrecut o crima de patrimoniu. Casa initiala de la nr. 9 a disparut! Fisa de pe casecareplang.ro descrie astfel situatia imobilului:

Construcție ce face legătura între strada Comănița și Domnița Ruxandra cu două fațade peste care a trecut timpul diferit. Una a rămas neschimbată, dar degradată de lipsa de îngrijire, în timp ce cealaltă a avut parte de intervenții ce au marcat profund întreaga imagine. Pe o parte au reușit să se păstreze ancadramentele cu motive geometrice intricate de inspirație orientală, detaliile din zona cornișei, în timp ce pe cealaltă au fost pur și simplu distruse. Jumătatea dinspre strada Comănița a fost demolată.

Cert este ca imobilul initial, cu un singur cat, a fost suprainaltat si modificat, devenind parterul blocului care poate fi vazut in prezent. Evident, fatada a pierdut absolut toate ornamentele initiale, dar pozitia casei vechi se poate ghici daca privim la amplasarea ferestrelor si usii. In rest, noua constructie este o nulitate inutila, o palma data arhitecturii si foarte in ton cu epoca actuala.

Situatia a fost descrisa si in presa. Se merge in continuare pe ideea ca unele case vechi pur si simplu trebuie modificate si inglobate in constructii noi, facute in pripa. De aceea Bucurestii vor arata in cativa ani ca un imens bazar oriental.

Pana atunci, la vot! Distractie placuta la referendum, pe 29 iulie!

Multumiri lui Dominus pentru cercetare si pentru comparatia foto!

Avertizam ca nu vom tolera ineptii de genul "articol scris la comanda politica". Pe noi ne-a revoltat cum si-au batut joc de respectiva casa, de aceea am considerat ca trebuie sa semnalam acest lucru. Citeste tot...

Sus pe București (II)

Am început acum ceva vreme o mini-serie numită 'Sus pe București'. Cred că Bucureștiul are mult potențial estetic, iar acest potențial stă foarte mult în priveliștile de sus. Privind orașul de sus, fie că din unul din foarte puținele spații care oferă 'oficial' acest privilegiu publicului larg, fie dintr-o ghenă exterioară de bloc, descoperi imagini interesante, altfel imposibile. 

Primul meu articol pentru Rezistența a abordat tot această temă. De sus, de deasupra cablurilor, câinilor, gunoaielor, orașul se arată parcă mai frumos, păstrându-și individualitatea în același timp. Vă invit la încă o plimbare virtuală pe acoperișurile bucureștene.

Hotel Intercontinental, parțial eclipsat de calcanul Cercului Militar
25 decembrie 2008

Pasajul Basarab, încă în construcție
noiembrie 2010

Triumful capitalismului?
octombrie 2009

Bucureștiul ascuns - imobil de pe Str. Cameliei, ferit de demolările de pe Berzei - Buzești
mai 2011

Primăria Sectorului 1
octombrie 2007

O după-amiază friguroasă la Palat
ianuarie 2006

Foișorul de Foc, încă impunător
iunie 2006

Sfârșitul episodului 2. Aștept cu căldură feedback-ul vostru.

Până acum:

Sus pe București I

Sus pe București II

Sus pe București III

Citeste tot...

Campania "O saptamana cu bacul"

Soc!! Rata de promovabilitate la Examenul de Bacalaureat din 2012 este de putin peste 43%! Cine s-ar fi asteptat?

Noi, desigur! In asteptarea rezultatului mai mult decat previzibil (e vine camerelor de supraveghere, juram!), am desfasurat, de-a lungul saptamanii in care au avut loc probele scrise, campania "O saptamana cu bacul". O campanie total neanuntata, dar care a generat ceva valva, macar pe Facebook.

Hai sa recapitulam elementele vizuale si sloganurile acestei campanii de un succes galactic: -->

1. Elevii din Zimnicea iau bacul fara probleme. In fiecare an.

Devenit viral, acest vizual a facut turul Internetului romanesc, ajungand si pe prosport.ro. Asa succes mai rar! Plus ca nu este nimic neadevarat in iteratia de mai sus.

2. Bac? Bac? Suna a refren!

Maestrul Adi stie intotdeauna sa stoarca hitul. Chiar si din bac.

3. Baku se ia usor! La pas.

Vizual care initial a pus in dificultate populatia mai putin cunoscatoare de geografie sau de limba azera. Stiti.

4. In Indonezia, bacul inseamna lasitate.

Cel mai putin inteles element al campaniei, probabil datorita greselii de a nu pune ghilimelele de rigoare: "bacul", "lasitate". Da, in limba indoneziana, cuvantul "bacul" are si sensul de "lasitate". Clar acum?

5. Iei bacul, nu iei bacul, distractia tot in centrul veci e!

Pornind de la mema originala cu Imparatul Gutza spunand "Iei bacul, nu iei bacul, semintele acelasi gust are" (foarte populara pe net), am incercat o variatiune. La fel de agramata.

6. In SUA, Politia iti evalueaza BAC-ul cu exigenta maxima.

...unde BAC = Blood Alcohol Concentration, adica nivelul concentratiei de alcool in sange. Fiola. Etilotest. Etc.

7. Bac, cas, urda, telemea, etc. Imi place!

Domnul Presedinte al Partidului Noua Generatie Crestin-Democrat, europarlamentar al Romaniei, George Becali, nu se incurca la insiruirea unor branzeturi arhicunoscute, data fiind experienta irefutabila a Domniei Sale in domeniu.

Cam acestea au fost temele si memele propuse de Rezistenta Urbana in saptamana bacului si dedicate cu mult drag absolventilor de liceu, dar si recidivistilor reinscrisi, din simpatie, la "examenul maturitatii".

Pentru ca subiectul este cvasi-inepuizabil, va mai oferim bonus, cado', gratis, inca trei meme, proaspat editate dupa aflarea imbucuratoarelor rezultate. Iata-le:

8. Iei bacul, nu iei bacul, nu-l iei.

Tot Maestrul Gutza stie mai bine.

9. Iei bacul, nu iei bacul, fi-miu il pica oricum!

Da, domnul Nicolae Gutza Jr. a luat punctul din oficiu la limba si literatura romana scris, adica 10 (zece) puncte din cele 100! Tot zece e.

10. In Rusia, elevii care iau nota 5 la bac sunt genii!

O incheiere ca o consolare pentru cei picati. Sistemul de notare face diferenta!

Voua care vizual al campaniei v-a placut cel mai mult? Stim ca le-ati urmarit pe toate pe Facebook.
Citeste tot...