Calatoria in timp prin Piata Universitatii se apropie de sfarsit, dar mai facem o oprire pentru a explora trecutul recent. Odata cu evenimentele din decembrie 1989, s-a prabusit regimul care il adusese pe Balcescu in locul lui Bratianu, dar care ridicase un hotel de prestigiu si un teatru mare in inima Capitalei. Lucrurile insa nu aveau sa revina la normal atat de usor. Instaurarea democratiei a inclus si Piata in intregul proces adesea dureros.
Inainte de a parcurge prezentul articol, recomand sa le cititi mai intai pe primele doua (perioada monarhiei si comunismul), pentru o imagine de ansamblu. -->
Imediat dupa 1989, pe scuarul verde de pe bd. Nicolae Balcescu au aparut niste cruci de piatra. Au fost instalate de Asociatia Studentilor Crestin-Ortodocsi din Romania (ASCOR) si de Liga Studentilor.
Au fost aduse din lapidariul bisericii Stavropoleos (din centrul vechi), sau din dreapta Catedralei Patriarhale. Crucea mare este a lui Matei ("Papa") Brancoveanu), tatal domnitorului Constantin Brancoveanu. Crucile mai mici apartin unor negustori inmormantati in scuarul Zlatari pe Calea Victoriei, in curtea bisericii Sf. Ciprian-Zlatari, aflata intre strazile Lipscani si Stavropoleos. In 1979, ca urmare a incadrarii lacasului de cult intre doua blocuri anoste (pentru mascare - foto sus), cimitirul a fost desfiintat.Ca o gluma, imi povestea Vlahul ca a fost oprit la Universitate si intrebat de niste turisti unde e "Piata celor 10 Cruci", ca asa era trecuta in ghidul lor turistic.
Anul 1990 a marcat transformarea Universitatii si Pietei in polul protestelor impotriva regimului Iliescu-FSN, etichetat "neocomunist" de catre "golani". Cristian Paturca a compus atunci "Imnul golanilor":Mai bine haimana decat tradator,
Mai bine huligan decat dictator.
Mai bine golan decat activist,
Mai bine mort decat comunist!
Mai bine huligan decat dictator.
Mai bine golan decat activist,
Mai bine mort decat comunist!
Golaniada a fost dur reprimata de regimul "democratic" din Republica Romania in 13-15 iunie 1990, cand minerii din Valea Jiului au venit la Bucuresti la chemarea Presedintelui Republicii, Iliescu, pentru a "planta panselute pe peluza TNB" si, printre altele, a pune pumnul in gura manifestantilor. Ortacii condusi de Miron Cozma au dat dovada, conform Presedintelui Iliescu, de "inalta constiinta civic-muncitoreasca". Au devastat sediile PNL si PNT-CD (partide istorice praspat reinfiintate), au spart niste teste de intelectuali, etc., lucruri marunte.
Multi ani au ramas in amintire sloganurile, manifestele si dezideratele vopsite de "huligani" pe zidurile Universitatii si Arhitecturii, sterse ulterior. Oricum, in mentalul colectiv s-au fixat sintagme precum: "Noi muncim, noi nu gandim!" si "IMGB face ordine!" - iterate de "pacificatorii regimului". Evenimente triste, care au tinut mult Romania pe la usa cancelariilor occidentale ulterior.Fantana de la Arhitectura a capatat atunci statut de simbol al protestelor antiguvernamentale, statut recent reconfirmat.
1995. O imagine din fostul Palat al Creditului Industrial (actuala organizatie de sector a unui partid), cu Universitatea. In partea dreapta a cladirii se observa urmele mineriadelor, cand au fost incendiate autobuze pe bd. Republicii (actual Elisabeta). Masinile incepeau sa sufoce hemiciclul cu statuia lui Mihai Viteazu.
1995. Studenti la Fantana de la Arhitectura. Pe cladirea institutiei amintite inca se citea "Monarhia salveaza Romania", un deziderat ratat in anii '90.
1996. Trafic aglomerat in Piata Universitatii (nimeni nu ii mai spunea Piata Nicolae Balcescu). Incet-incet, bannerele de campanie isi faceau simtita prezenta. Inspre Intercontinental, candidatul Ilie Nastase ruga bucurestenii sa-l aleaga Primar General.
1996. Tot la fantana, intr-o zi insorita. Au aparut celebrele tarabe, atat de specifice anilor '90 in Bucuresti. Orientalizarea comertului a dus la uratirea Capitalei intr-un grad fara precedent.
1997. Privind din mijlocul florilor in lungul bd. Elisabeta (denumire instaurata dupa 1989 pe tronsonul din fostul bd. Carol I curpins intre rond si Calea Victoriei).
1998. Sus: TNB si-a facut sigla! Jos: privind din TNB inspre Arhitectura si blocul Dunarea II, tot mai cenusiu.
1999. O zi obisnuita la Piata Universitatii, se intra in rond din bd. Bratianu, asa cum a fost redenumit b-dul 1848 dupa 1990. Intre timp, pasajul pietonal devenea tot mai aglomerat, cu tarabe, patiserii, restaurante si tot felul de mici afaceri. Aerul devenea tot mai irespirabil, iar miresmele - nenumarate! Asa a intrat Piata Universitatii in mileniul III.
2006. Intercontinentalul luminat seara (st.) si apoi la apus, in tandem cu TNB (dr.). In poza din dreapta, avea loc un protest pe tema "Basarabia, pamant romanesc". Whatever.
2006. Sus: rondul fusese impodobit, pe langa celebrul ceas (care numara zilele pana la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007) cu multe steaguri - ale tarilor participante la Sommet-ul Francofoniei, care s-a desfasurat atunci la Bucuresti. A fost un eveniment de amploare. Jos: Teatrul National, asa cum nu o sa il mai vedem, intr-o zi frumoasa.
2007. Perspectiva clasica asupra rondului. De observat ca siglele Intercontinentalului, cele cu "B" ("Bucuresti"), fusesera scoase. Urmau a fi inlocuite cu cele cu "I" (reprezentand afilierea hotelului la lantul international "InterContinental"). Ceasul Integrarii devenise inutil si se oprise. Eram deja membri UE. A fost mutat un an mai tarziu la intersectia "Budapesta" (bd. Marasesti intersectie cu bd. Cantemir).
2008. In sensul acelor de ceasornic, pornind din stanga sus: seara vis-a-vis de TNB, Arhitectura luminata rosu cu ocazia Zilelor Bucurestilor, bradul de Craciun din 2008 pe timp de zi, eveniment la TNB.
2009. Privind de pe peluza TNB inspre str. Biserica Enei (st.) si in lungul bd. Balcescu (dr.). Acest loc a devenit o statie de taxi foarte animata.
2009. Stanga: Kilometrul 0 al Zonei Libeere de Neocomunism (a nu se confunda cu Monumentul "Kilometrul 0" de la Sf. Gheorghe, un pic mai jos, spre Unirii - adevaratul km. 0 al Capitalei), dreapta: "cado'" de la primarul Videanu inainte sa plece de la Primarie (2008) - o cruce nesimtita, din marmura masiva, care comemoreaza fix nimic. Intre timp, pasajul pietonal subteran a trecut printr-o transformare radicala. A fost aerisit, salubrizat si adus intr-o stare asemanatoare cu cea de la inaugurare. Magazinele au fost mutate pe margine, spatiul definindu-se mult mai bine.
2010. Intercontinentalul cu sigla actuala si fostul bloc "Creditul Minier", afisand o reclama la o bere cu tenta de urs. Politia - mereu la datorie, in rond!
2010. In sensul acelor de ceasornic, pornind din stanga sus: inceput dificil de an, cu multa zapada, zona Arhitecturii (elemente frapante: unul din ceasrile stradale opulente, scumpe si total inutile aduse de primarul Oprescu aici si in alte zone ale orasului, dar si reclama la fast-food, cu cea mai mare portie de cartofi prajiti!), Caruta cu Paiate (o batjocura pe multi bani publici la adresa lui Caragiale, o abominatie instalata fara consultarea cetatenilor), globurile levitande din preajma sarbatorilor de iarna (un aranjament interesant).
2010. Sus: rondul, pozat dintr-un autobuz turistic circuland pe traseul inaugurat de Ministerul Turismului in mandatul Elenei Udrea (prost tur!). Jos: revin cu o frecventa tot mai mare corturile orientale pe domeniul public! Comertul cu amanuntul aglomereaza trotuarul. Astfel, de 1 si 8 Martie, Dragobete, Paste, Craciun, etc., nu ai pe unde sa treci din cazua meselor, tarabelor si hoardelor de oameni curiosi si dornici sa cumpere kitsch-uri de tot felul.
2011. Moment istoric: a inceput demantelarea fatadei TNB creata in anii '80 la ordinul lui Ceausescu. Scopul: revenirea la un aspect cat mai asemanator celui din 1973, de la inaugurarea actualului sediu al Teatrului. Se pot vedea diversele etape ale procesului.
2011. Sus: in pasaj a aparut o "opera de arta" dubioasa. Jos: a devenit deja o traditie sa se organizeze targuri de hand-made, etc., cu care nu sunt de acord, deoarece aglomereaza pasajul.
2012. Luna ianuarie a insemnat inceputul protestelor antiguvernamentale, despre care am relatat la momentul respectiv, cu poze in exclusivitate (din 15 si 16 ianuarie, inclusiv cu violentele de atunci), dar si al protestelor anti-ACTA (reportajul, aici). Poza de mai sus este din a doua zi a protestelor - 14 ianuarie 2012.
Desigur, trecand peste nostalgia trecutului, este bine sa ne mentinem in prezent si sa vedem acest spatiu bucurestean asa cum este in prezent: aglomerat, brazdat de cabluri, poluat, zgomotos - un iures in care timpul trece pe fast-forward. Ca atare, iata un calup de poze "necosmetizate", brute. Observam ca blocul Dumarea II a fost reabilitat termic, aratand si mai urat cu toate balcoanele inchise cu termopan.
Ultime imagine proprie pe care o impartasesc este cea cu Piata Universitatii privita dinspre Palatul Sutu, asa cum se prezinta ea la data postarii acestui articol - sfarsit de martie 2012 - cu "vedeta" anului, Teatrul National, in plina transformare. Sa vedem ce-o sa iasa!Am ajuns la ora concluziilor: din 1989 si pana in 2011, in Piata Universitatii nu s-au mai produs modificari notabile ale spatiului, asa cum se petrecuse in monarhie si comunism. Peisajul a ramas in mare parte acelasi, insa tenta sociala a capatat tuse groase, gratie evenimentelor dramatice petrecute aici. Piata a dobandit aura de simbol, depasind statutul de intersectie centrala pe harta orasului. In 2011 s-a inceput modificarea aspectului Teatrului National - o schimbare importanta a aspectului zonei, iar in 2012, miscarile sociale s-au amplificat la un nivel mare, readucand astfel in prim-plan status quo-ul de agora al Pietei Universitatii.
La finalul acestui mini-serial nu imi ramane decat sa va indemn sa va spuneti parerile, povestile sau amintirile legate de acest spatiu urban pe care am incercat sa-l prezint urmand traiectoria logica si cronologica - de la panorama de secol 19 din Turnul Coltei si pana la poza contemporana finala, din martie 2012. Piata a evoluat odata cu Capitala. Piata a evoluat.Citeste tot...
