26 octombrie 2012

La pas, prin Bucuresti


Imi place sa ma plimb. Imi place sa ma plimb prin oras. Imi place sa cutreier orasul si sa ma las surprins de el.

Incep postarile pe blog prin a dezvolta unul dintre sfaturile mele pentru cei ce vor sa descopere orasul, sa-l indrageasca si sa-l inteleaga, in toata complexitatea lui. Aici ma adresez celor care spun ca Bucurestiul este un oras anost, banal, care nu mai are cu ce sa-i surprinda si pe care-l cunosc indeajuns de bine. 

In urma cu cativa ani mi-am dat seama ca oamenii folosesc spatiul urban strict ca pe un spatiu de trecere. In unele cazuri, ei il considera a fi un mediu agresiv, care nu lasa loc de relaxare si contemplare. Fac aici abstractie de parcurile si gradinile publice ale Bucurestiului si ma refer la spatiul construit. Atata timp cat circuli cu privirea in trotuar, cel mult la nivelul ochilor, nu vei avea habar cat ai de pierdut din frumusetea unor detalii care dau savoare spatiului construit bucurestean. 

Mi s-a intamplat foarte des in trecut (si pot marturisi ca inca mi se mai intampla) sa descopar ca nu cunosc atat de bine pe cat credeam anumite locuri sau cladiri din oras si sa fiu surprins placut de aceste mici revelatii. Nu e neaparat nevoie sa cutreieri orasul in lung si-n lat ca sa descoperi ce se afla, impropriu spus, chiar sub ochii tai. De aici vine si concluzia la care am ajuns: ridica privirea! Nu te costa nimic sa faci asta, insa va garantez ca veti avea numai de castigat. Asta e lucrul pe care-l repet tuturor prietenilor si cunostintelor mele, carora vreau sa le insuflu pasiunea mea pentru plimbarile prin oras. Sunt de-a dreptul fascinat de fiecare data cand descopar ceva nou la o cladire pe langa care trec des, sau cand ajung intr-o parte a orasului pe care nu o cunosc, absolut intamplator si care este foarte ofertanta in privinta calitatii fondului construit, a tesutului sau pur si simplu a ambiantei.

Va prezint in continuare cateva fotografii cu mici detalii mai mult sau mai putin “la inaltime”, pe care le-am facut in plimbarile mele.


Detaliu al atelierului de trasuri H. I. Rieber
Casa pe strada Romulus, cladire administrativa a atelierului de trasuri H. I. Rieber

Blocul Zodiac, Calea Dorobantilor, 1946

Ornamente pe fatada unei case pe strada Remus, vis-a-vis de Casa Stanovici

Contrast obtinut prin suprapunerea unei case vechi pe fundalul fatadei unui bloc de locuinte, la Piata Concordia
Cupolele Bisericii Ruse (poarta hramul Sfantului Nicoale), 1905-1909

Partea superioara a Palatului Asigurarea Romaneasca, aflat in vecinatatea Bisericii Ruse

Ornamentare a fatadei unei cladiri de locuinte, pe strada Sihleanu

Decoratiuni la Palatul Postelor, actual Muzeu de Istorie al Romaniei, 1894-1900

Casa scarii unui imobil de locuinte in stil art deco, aflat la intersectia strazilor Lucaci si Udriste

Imobil de locuinte situat pe strada Pompiliu Eliade

9 comentarii:

Stefan Tuchila spunea...

e frumos sa gasesti oameni care chiar vor sa inteleaga si sa "traiasca" orasul. majoritatea isi baga picioarele pe principiul "totul e de c@c@t si din pacate trebuie sa traiesc aici".

Ando spunea...

Asa e!Practic, aproape la orice ora din zi, orasul e plin de lume care circula...dar putini sunt cei care, efectiv, se plimba prin oras.
Regret ca nu am mai mult timp pentru plimbari, regret ca unele nu le-am facut la timpul lor...

Anonim spunea...

stiai de asta?

http://www.evz.ro/detalii/stiri/Puiu-Popoviciu-demolatorul-din-Kiseleff-39-1007628.html

Cristi V spunea...

@Stefan - multumesc pentru reply :D

@Ando - niciodata nu e prea tarziu :)

@Anonim - stiam de terenul respectiv, dar nu si de situatia actuala si de persoanele implicate.

kilroy spunea...

Frumoase poze. Si eu am cautat intr-o vreme astfel de imagini mai putini cunoscute, prin Craiova. Pana la urma, se pot si gasi. Am fost inspirat de un olandez care face pe ghidul pentru turisti, in Amsterdam, aratandu-le cladiri, locuri, care nu apar in ghidurile de calatorie.

Anonim spunea...

Ceea ce te face sa nu te mai uiti in sus nu e lipsa de interes. Ci omniprezenta sarmelor. Ca-s de curent, de telefon, de net, de cristos pe paine, orice detaliu arhitectonic trebuie privit printr-o padure de fire. In timp te obisnuiesti sa nu te mai uiti in sus si nici nu-ti dai seama ca ai trecut pe langa o chestie care merita privita. E un aspect jenant in Romania, ca si tevile de gaz care trebuie pozitionate musai deasupra terenului, din motive de siguranta. In Germania, de exemplu, absolut tot, de la tevi la fire, e ingropat. Bag-seama ca acolo traiesc niste inconstienti.

Stefan Tuchila spunea...

@anonim: ai vazut vreodata imagini cu orasele japoneze? o sa te amuze ;)
http://www.danheller.com/images/Asia/Japan/Kyoto/CityScenes/street-wires-1-big.jpg

Neuroticus spunea...

Anonim are dreptate, multe privelisti interesante din Bucuresti sint anulate de sirmele care atirna peste tot

Cristi V spunea...

Eu zic ca nu ar trebui sa ne lasam coplesiti de inconvenientele astea, care sunt minore pana la urma :)