Vacarestii dintre doi Nicolae (1)

Tov. Capitan: Opaaa, ce e cu (pistolul) asta?
Sergent-major Cristoloveanu: Il tinea in loc de carte de rugaciuni.
Plutonierul Capsuna: Am mirosit eu din prima, tov. Capitan, ca asta si-a facut ucenicia de calugar la Vacaresti... 

- B.D. la munte si la mare (1971)

Ce-am avut si ce-am pierdut

Partea a II-a a explorarii zonei Vacaresti are ca scop (re)aducerea in atentia publica a ce-a fost complexul Manastirii si ulterior Inchisorii Vacaresti. In primul capitol al acestei serii este prezentata o incursiune in Delta de dupa blocurile gri aparuta fix in spatiul din ce-ar fi fost acum cartierul vecin lacasului de cult. -->

Manastirea Vacaresti, cunoscuta si ca Inchisoarea Vacaresti, a fost un ansamblu arhitectonic construit intre 1716 si 1736 in stil brancovenesc, de Nicolae Mavrocordat si fiul sau, Constantin. In 1848, Vacarestiul devine loc de detentie pentru capii revolutiilor din principat (adusi acolo de armata rusa de ocupatie), ca apoi din nou, la 1864, in timpul marilor rascoale taranesti, aici sa fie inchisi taranii arestati de guvernul conservator. Cu aceasta ocazie manastirea devine penitenciar permanent.

In harta lui Szathmary de la 1864 vedem Manastirea Vacaresti in partea din dreapta-jos :

Au fost inchise aici personalitati politice, literare sau figuri religioase precum Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, precum si Corneliu Zelea Codreanu, intemeietorul Legiunii Arhanghelului Mihail (dupa cum el insusi marturisea, acest nume i-a fost inspirat de icoana Sf. Arhanghel Mihail, aflata pe usa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Vacaresti).

Totusi, manastirea traieste cele mai agitate si rapide schimbari in perioada ceausista, reusind sa treaca in numai 15 de ani de la inchisoare, la proiect arhitecural de restaurare, la platou de filmari si la santier. (intre 1986 si 1987).

Mai jos, cazarmele Vacaresti, la inceput de secol XX.

"Le-am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală" 

Un portret interesant al vietii unui detinut din Penitenciarul Vacaresti, la finele primului razboi mondial, il avem din lirica lui Tudor Arghezi. Chiar in timpul realizarii Romaniei Mari (perioada 1918-1919), acesta este inchis aici un an, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (printre care si Ioan Slavici) sub acuza de tradare (colaborator al autoritatilor germane de ocupatie).

Experienta aceasta este cristalizata in volumele "Flori de mucigai" si "Poarta Neagra". In pozele de mai sus (via Marius ambele) vedem o harta si o fotografie cu manastirea, in perioada de debut a secolului XX (si pozitionarea ei pe harta de atunci), iar in cea de mai jos o vedere de ansamblu a Inchisorii din anii '30.

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.

- Tudor Arghezi - "Cina" (1931)

In poate cea mai lucida imagine a Vacarestilor din lirica sa - poemul "Cina" - Arghezi face un tablou realist al scenei unei mese din inchisoare. Hotii prinsi "cate doi", sunt tarati prin frig si noroi, iar mediul este unul cu accente grotesti ("e seara, e ploaie/o lingura grea, cat lopata,/da ciorba din doua hardaie ").
Locul prost iluminat, cu penumbre baroce da impresia unui spatiu desprins din victorianul britanic ("muncindu-se parca-n mocirili de sudoare ").

Personajele ce compun culoarea sociala a detentiei sunt slabite de conditiile aspre ale inchisoarii si de frig "livizi ca strigoii si sui,/strambati de la umeri, din sold si picior". Este usor de imaginat starea de spirit si cea fizica a poetului, in timpul perioadei petrecute acolo.

Absurdul ispasirii pedepsei sau motivele derizorii ale condamnarii unor detinuti, sunt sugerate prin antitezele "Totuna-i ce faci : sau culci pe bogati, sau scoli pe saraci".

Insa, este finalul poeziei ce da si numele volumului din 1931 ce exemplifica perfect conditia intelectualului roman, in spatele gratiilor manastirii-inchisoare Vacaresti:

Era întuneric.
Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

- Tudor Arghezi - "Flori de mucigai" (1931)

Panorama a complexului Vacaresti in perioada interbelica (anii '30) - Radu Oltean / "Bucuresti 550"

Vedere de la est la vest, anii ‘70

1 - Cladirea administrativa a inchisorii. Apare pe harta dupa anul 1920. Azi adaposteste un depozit al Arhivelor Nationale.
2 - Dealul Piscului (in anii 1930 s-a inceput aici construirea unor case tip pentru functionari. Unele exista si azi, alterate de termopane si culori tipatoare).
3 - Casa Martisor, casa Tudor Arghezi (a fost incarcerat o vreme la Vacaresti).
4 - Case de zarzavagii
5 - Calea Vacaresti
6 - Blocuri de locuinte construite in anii 1960-1970. Printre ele inca mai gasim cateva case supravietuiroare. (via Marius)

In anul 1973 regimul ceausist decide dezafectarea Inchisorii Vacaresti si demareaza proiectul de restaurare a complexului brancovenesc. Sarcina este incredintata unui grup de specialisti (arhitecti, urbanisti, ingineri-constructori, etc.), in frunte cu arh. Liana Bilciurescu. Iata mai jos macheta proiectului din '73 :

Scopul proiectului era transformarea ansamblului Manastirii Vacaresti intr-un muzeu de arta medievala romaneasca. Asadar intre ’73 si ’77, aproape intreaga latura de est a ansamblului si anume Casa Domneasca, Galeria (pe doua nivele), Paraclisul si o mare parte din Staretie a fost aproape in intregime resturata. Cutremurul din martie 1977 nu afecteaza structura de rezistenta a lacasului de cult, producand doar pagube minore.

Interesant este ca aici, in 1975, se toarna filmul regizat de Sergiu Nicolaescu , « Un comisar acuza ». Scena intrarii in inchisoare este filmata la Vacaresti, interioarele si fuga comunistilor fiind filmate in alta parte.

Din seceventele de mai jos vedem o masina care intra pe poarta metalica, trece printr-un gang impodobit cu un arc trilobat, accede intr-o curte interioare in capatul careia se deschide intrarea in alt gang. In fapt primul gang este incinta de garda construita de fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin. Al doilea gang este fapt bolta turnului de paza, din vremea lui Nicolae.

Multumiri tot lui Marius pt scenele din film si pentru precizari (precum si pt nota introductiva din "Brigada Diverse").

In acest ritm, lucrarile de restaurare urmau a fi terminate in urmatorii 10 ani, iar ideea unuia dintre cele mai importante si mari muzee de arta medievala din sud-estul Europei, incepea sa se contureze sub forma complexului brancovenesc de la Vacaresti.

Partea a II-a aici