31 octombrie 2011

Brăila, pe scurt

Strada Regala

 Braila este printre putinele orase din Romania unde se mai poate simti atmosfera inceputului de secol XX, unde poti gasi linistea strazilor umbrite de platani ce domina cladirile a caror temelie a fost pusa de armatori greci, comercianti de toate natiile, avocati, cei care au facut din orasul sfarsitului de sec. XIX inceputul sec. XX cel mai mare port de la Dunare si bursa agricola a Europei.



Piata Sf. Arhangheli
Braila a fost un oras de negustori, de negot se leaga si atestarea numelui localitatii in anul 1368 in privilegiul acordat de Vlaicu Voda negustorilor brasoveni care trageau la Braila in locuinte situate pe strada Brasoveni. Anul 1829 a insemnat debutul emanciparii orasului si a portului, la temelia carora a stat daramarea Cetatii Brailei, cea mai puternica fortareata turceasca de la Dunarea de Jos. Braila a fost reconstruita dupa un plan urbanistic modern, care confera unicitate orasului ce a luat infatisarea unui evantai pe care Dunarea il deschide spre campie. Compozitia simetrica si dispunerea radiar-concentrica a strazilor au avut ca efect implinirea celor doua cerinte majore ale urbanismului: confortul maxim al circulatiei in interiorul orasului si comunicarea rapida cu exteriorul.


Strada Galati


Libertatea comertului pe Dunare si mare, prevazuta de Tratatul de la Adrianopole, a facut ca numarul vaselor intrate in portul Braila sa creasca vertiginos. Traficul prin port s-a intensificat continuu primul loc detinandu-l comertul cu cereale, care a polarizat toata viata asezarii.


Portul in plina activitate

O parte din profiturile obtinute in anii de varf ai comertului cu cereale au fost investiti de negustorii braileni in constructii, in arhitectura orasului se disting cladirile realizate in acea perioada prin volumele monumentale, glorifica momentele de triumf din activitatea portuara si le fixeaza in imaginea orasului.

Piata Portului - sute de carute asteptau transportul marfurilor

Pin componenta populatiei si prin varietatea limbilor care se vorbeau, Braila era un oras cosmopolit. In port se intalneau vase cu pavilioane de pe toate marile si oceanele lumii iar in oras se vorbeau candva aproape toate limbile pamantului. Portul era un spatiu al actiunii, aglomerat de marfuri, carutasi si hamali, cu zeci de vapoare ancorate la chei, un furnicar spre care se revarsau toate energiile pentru a se converti in bunastare si progres.

Strada Misitiilor - pe care la inceputul secolului XX se stabilea pretul cerealelor pentru toata Europa

Redau mai jos foarte pe scurt o istorie a Brailei in date ce consemneaza cuceririle civilizatorii care inscriau la acea vreme Braila printre primele orase ale tarii:
  • Privilegiul comercial pentru brasoveni dat de Vladislav Vlaicu, la 20 ianuarie 1368, atesta Braila ca asezare importanta a Tarii Romanesti, mai ales sub aspect comercial.
  • 1463 -Cronicarul bizantin L.Chalcocondil caracterizeaza Braila ca fiind “orasul dacilor in care fac un comert mai mare decat in toate orasele tarii”.
  • 1540 -Caderea Brailei sub turci, construirea cetatii si constituirea raialei.
  • 1595 -Eliberarea Brailei de sub turci de catre ostile lui Mihai Viteazul.
  • 1711-1812 -Un veac de razboaie purtate intre rusi-turci si austrieci peste trupul tarilor romane.  Braila este mereu lovita, arsa, refacuta.
  • 1817 -Prima scoala atestata in oras cu un “Vasile Dascalul”.
  • 1828 -Razboiul intre rusi si turci incheiat cu pacea de la Adrianopol (2/13 septembrie 1829). Braila revine la Tara Romaneasca, dupa aproape trei secole.
  • 1832 -Sunt asezate felinarele pe ulite si strazi, se paveaza cu piatra piata centrala.
  • 1833 -Se deschide prima farmacie.
  • 1833 -Se infiinteaza statia meteorologica.
  • 1835 -Este amenajata Gradina Belvedere (Gradina Mare).
  • 1836 -Braila primeste statut de porto-franco.
  • 1838 -Isi incepe activitatea Tipografia orasului cu Ioan Penescu.
  • 1839 -Apare “Mercur” primul ziar comercial din Principate.
  • 1846 -Brailenii infiinteaza prima institutie bancara.
  • 1850 -Se construieste Cazarma orasului.
  • 1851 -Primul teatru permanent la Braila.
  • 1855 -Infiintarea statiei telegrafice.
  • 1858 -Se trece la iluminatul public cu lampi de petrol (cu fotogen).
  • 1868 -Se construieste Calea Ferata.
  • 1872 -Construirea fabricii de bere “Muller”.
  • 1881 -Infiintarea Bibliotecii si Muzeului Stiintific la Braila
  • 1883 -Incepe construirea Docurilor portului Braila.
  • 1883 -Ia fiinta la Braila Societatea muzicala “Lyra”
  • 1888 -Se utilizeaza pentru prima data in tara betonul armat.
  • 1888 -Se construieste fabrica de ciment “I.G.Cantacuzino”.
  • 1891 -La Braila isi desfasoara activitatea un numar de 5 tipografii.
  • 1900 -Este introdus tramvaiul electric si primele becuri electrice.
  • 1906 -In Piata Sf.Arhangheli se ridica grupul statuar Traian, opera a sculptorului Tache Dimo-Pavelescu cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei si a patruzeci de ani de domnie a regelui Carol I.
  • 1911 -An de maxima activitate comerciala. Comertul brailean reprezenta 22% din comertul romanesc si 20% din importul ei.
  • 1919 -Camera de Comert propune ca portul Braila sa functioneze sub regim de porto-franco.
  • 1925 -Ia fiinta “Banca de Comert Braila”. La Braila functioneaza 12 banci mari in perioada interbelica.
  • 1927 -Ministrul Agriculturii pune piatra de temelie a Palatului Agricol din Braila.
  • 1930 -Braila numara 68.310 locuitori. In aceasta perioada la Braila se stabilea pretul cerealelor in Europa, la Bursa Agricola.
  • 1936/7 -Bugetul Primariei Braila insumeaza 53.964.180 lei venituri, 50.006.109 lei cheltuieli, cu un excedent de 3.958.071 lei.
  • 1941 – 1944 -In timpul celui de-al doilea razboi mondial importul si exportul Brailei au scazut vertical.
  • 1944 -La 14 noiembrie colonelul Paul Brataseanu, primarul orasului, e inlocuit cu muncitorul Petre Ciuca.
  • 1965 – 1989 -Continua industrializarea fortata a economiei brailene, in cadrul celei romanesti, in general.
Faptuitorii acestor realizari sunt oamenii - pentru Braila de dupa 1829, o amestecatura de natii (romani, greci, evrei, bulgari, turci, armeni, lipoveni, austrieci, italieni, francezi), din munca carora s-au nascut ori s-au format mari personalitati precum Constantin Hepites, Mina Minovici, Ana Aslan, Nae Ionescu, Vasile Bancila, Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Panait Istrati, Mihail Sebastian, Hariclea Darclée, Maria Filotti si multi, multi altii ca ei ce au purtat pretudindeni cu mandrie numele orasului.


Casa armatorului grec Menelaos Embericos

"Pana la ziua umbla carutasii beti cu caterinca dupa ei, parca si-au iesit din minti. Ce rost au atatea petreceri? M-am lamurit auzind pe tata cand spunea mamei: ""Niciodata n-a fost atata bogatie la Braila. La Clubul Regal se joaca numai pe aur. Gramezi, gramezi de aur se strang pe masa verde."" Vorbele astea m-au pus pe ganduri si cutreier orasul in lung si-n lat ca sa-mi dau seama de unde se arata aceasta avutie. In port e o miscare draceasca, o forfoteala, o zbantuiala si un amestec de chipuri si culori ca intr-o panorama fantastica." -- I. Valjan


Teatrul Maria Filotti
"Vechii braileni pretindeau ca situaţia portului dunarean a inceput sa se clatine odata cu aparitia pe harta tarii a portului Constanta, vorbind cu mandrie de faptul ca la inceputul secolului brailenii consumau atata sampanie cat toată Tara Romaneasca, in afara de Bucureşti, ca femeile lor erau cele mai elegante din tara, ca o inmormantare se facea cu 24 de cai inhamati la dric si ca marele sic al nunţilor era sa-ti aprinzi tigara cu o hartie care valora 100 lei aur." - Mihai Berechet


Monumentul lui Traian

„Pe Strada Mare, vara, negustorii scoteau marfurile afara. Pe o mie de tejghele, o suta de mii de baticuri, saluri, stofe, papuci, pantofi, cismulite si mai ales panzeturi colorate. [...] Pe Strada Mare, orezul se vindea cu sacul, portocalele, fideaua, smochinele si macaroanele cu lada, maslinele cu butoiul, icrele negre cu putinica sau galeata, vinul se bea cu vadra, berea curgea prin santuri, romul ardea atotcuprinzator in cazane rotunde [...] Sute de gratare cu mititei, carnati, fripturi, patruj de feluri de ardei iuti si zece de boia de ardei, muraturi, castraveti, salata, mustar care-ti spargea cerul gurii, si movile de jumar de porc. Fripturile se serveau pe funduri de lemn, fundul avand la un capat o scobitura in care se scurgea mustul, adunandu-se cu mujdei, piper si cimbru. [...] 


Gradina Publica


 Atarna in galantare nisetrii de o suta douaj de kilograme, zece mii de iepuri jupuiti (toata lumea manca tocana de iepure sau tocana de maruntaie de porc in sosuri dichisite), cinspe mii de rate si cinspe mii de gaste salbatice (toata lumea manca rate si gasca pe varza), iar macelaria din coltul Regalei cu Grivitei punea duminica in vanzare carne de camila. [...] Pe Strada Regala gaseai loterie, biliard, nebuni, petrecareti, puhoaie de mancaciosi, hoti cu nemiluita si tarfe care coborau in port si-si puneau ibovnicii sa cumpere targi cu peste mic si ele il aruncau pescarusilor: infulecati cat va place si leganati cerul.” – Fanus Neagu (Scaunul Singuratatii)


Strada Mihai Eminescu (fosta Regala)

Spre marea mea dezamagire, multi dintre oamenii cu care am avut ocazia sa discut despre Braila, au in minte o imagine foarte denaturata a acestui fost oras regal, acum decazut. Intr-adevar, Braila nu mai este ceea ce a fost acum 100 de ani, insa este totusi orasul in care centrul istoric este cel mai bine conservat din toata tara, singurul oras care poate oferi la scara naturala imaginea evolutiei istorice, economice si urbanistice a unei asezari romanesti din epoca moderna si un oras cu un potential enorm pentru turism.


Strada Mihai Eminescu (fosta Regala)


Asa cum Braila a fost distrusa si recladita din temelii de atatea ori in cursul istoriei, eu inca mai cred ca exista speranta unei renasteri a acestei frumoase asezari de la Dunare prin investitii turismul local si reabiliarea caselor monumet ce impanzesc centrul vechi. In ciuda trecerii timpului, Braila a reusit sa pastreze multe din elementele ce au definit-o, mult prea multe pentru a fi insirate aici, de aceea va invit sa descoperiti acest oras, cum a fost si cum este, pe www.brailaveche.wordpress.com
Citeste tot...

30 octombrie 2011

Senzationala trupa vocal-instrumentala The dAdA


Cand am fost in Vama vara asta am intrat pe terasa crasmei de la hotel Victory (ala mare de pe plaja) si era gol. Multimii vide ii cantau Septimiu, care era pilit, si la chitara era Theo. ->>

Mi-au placut ca nu interpretau aceleasi melodii obosite de coveristi, ci tot felul de alte melodii obosite alternative, indie, pop-rock bla bla de genul Kings of Leon, The Killers, Blur, Franz Ferdinand, Snow Patrol, Patrice, Maroon 5, etc., care mie imi plac.

Apoi am aflat ca de fapt ei sunt 4, au si tobosar, si basist, si canta prin Centrul Vechi al Bucurestiului. Melodii prea tari ale lor nu au inca, ca deh, tre' sa ai compozitor, dar mi-a placut asta:


Deci dupa cum am zis, momentan sunt la stadiu de cantat prin baruri. Daca vrei sa fii hipster si sa iti placa de ei inainte sa fie cool va recomand sa va uitati pe pagina lor de facebook si sa vedeti unde anume au concerte. Nu vreau sa fac neaparat reclama la barurile in care canta ca barurile nu m-au impresionat foarte tare dar merita sa beti o bere in timp ce canta the dAdA.

In continuare iata-ma pe mine la concertul de Halloween cu The dAdA in club Oscars de pe Covaci, unde am castigat si 3 beri gratis pentru costumul meu de banana!


Edit by Raiden:

Gand la gand cu bucurie! Si eu vroiam sa scriu despre aceeasta trupa noua. Anul acesta am auzit si eu de ei, iar recent am fost "corupt" de colegul Buciuman sa merg la un show live de-al lor. Am revenit la spectacolul de Halloween, pe 29 octombrie 2011 (data pozei de mai sus). Mi-au facut impresie buna, iar mai jos listez defalcat observatiile pentru the dAdA:

STIL - rock-ish & more.

LOOK - fresh, gen 20, 20-si-ceva, la moda, etc.

INSTRUMENTAL - suna foarte, foarte bine! Baietii reusesc sa se armonizeze perfect pentru a recrea melodii celebre - trebuie sa ascultati varianta dAdA a piesei Liquido - Narcotic - veti avea parte de o surpriza! de partea instumentala se ocupa Theo (chitara si backing vocals), Mihai (bas si backing vocals) si Marian (tobe si percutie).

VOCE - Septimiu, solistul, are voce foarte buna si se muleaza pe o gama destul de larga de melodii, de mai multe genuri.

Cum a zis si Buciuman, the dAdA nu are momentan foarte multe piese proprii, asa ca se axeaza pe cover-uri, iar multe le ies excelent, deoarece dau o nota personala si nu incearca doar sa imite in stil karaoke. Patrice - Soulstorm, Kings of Leon - Sex on Fire, Vank - Regele soselelor sunt doar cateva din piesele pe care Septimiu, acompaniat de colegii lui, le canta foarte bine. La polul opus, se afla, in opinia mea, piese precum Outkast - Hey Ya! sau Bon Jovi - It's My Life, care suna oarecum aiurea, deoarece necesita o tehnica vocala avansata, iar Septimiu nu reuseste sa ia notele inalte de la refren. Ma rog, micile greseli chiar nu conteaza in atmosfera generala din Oscars!

Avantajul major al acestei noi formatii este versatilitatea. De la instrumental pana la vocal, the dAdA reuseste sa cante de la rock, alternativ, ..., pana la hip-hop, impunand un stil propriu.

Din categoria pieselor personale ale trupei the dAdA, mi se pare haioasa aceasta:



The dAdA, sub egida HaHaHa Production si a celebrului Smiley, are potential real de dezvoltare. Din nou, in completarea lui Buciuman, va invit sa ii vedeti live acum, la inceputuri! E posibil sa asistam la debutul unei trupe care poate va insemna ceva pe piata muzicala din Romania, mult saturata de pitipoance feminine sau masculine, care ne canta "de club". Tocmai de aceea the dAdA este o gura de aer proapat pentru oricine vrea sa experimenteze muzica buna, live.

Tot din seara de Halloween 2011, in prezenta unui Buciuman deghizat in banana suprema, va oferim o varianta interesanta a piesei "Arde", de la Parazitii (cu scuzele de rigoare pentru calitatea chestionabila a sunetului pe inregistrare):



Cu compozitor bun, promovare si multa munca, cei 4 baieti pot ajunge sus. Noi ii sustinem si o sa mai mergem in Oscars, ca merita!

Rezistenta Urbana sustine the dAdA!
Citeste tot...

26 octombrie 2011

3 exemple de Art Deco în Cluj

(Poza este luată de pe blogul lui Valentin Mandache)


Prin luna septembrie am fost 6 zile în Cluj, un oraş magnific. Trebuie să mărturisesc că am ajuns acolo cu prejudecata că nu o să găsesc deloc arhitectură Art Deco.
Din fericire, am constatat că mă înşelasem şi în continuare vă voi prezenta 3 exemple Art Deco:


1.Pe strada Sindicatelor:




2.Strada Şincai nr. 3



3.Colegiul Academic (1937)


Acesta este un articol scurt, dar sper că v-a plăcut. Sfatul meu e la cât mai multe explorări urbane şi la cât mai puţine prejudecăţi.
Citeste tot...

Discursul Regelui, parerea mea


Dupa articolul amplu in care am trecut in revista viata Regelui Mihai I si am compus un "interogatoriu" vizand anumite zone neclare din biografia Majestatii Sale, as vrea sa-mi exprim un punct de vedere cu privire la discursul de ieri din plenul Parlamentului Romaniei. -->

Fara indoiala, am asistat la un moment istoric unic, in care Regele a cuvantat dupa 64 de ani iarasi in Parlamentul tarii sale, astazi o Republica in tranzitie nesfarsita, cu mult sub nivelul Regatului de odinioara. Da, au fost pe 25 octombrie 2011 momente de mandrie, demnitate si noblete. Simplul fapt al prezentei unui urmas al lui Carol I in Parlament e un eveniment rarisim, care merita toata atentia presei nationale si internationale.

Detasandu-ma de solemnitatea ocaziei, ma voi concentra punctual pe textul propriu-zis al discursului [textul integral, aici]. Acest discurs a fost numit "istoric", "epocal", "exceptional", "extraordinar", ba chiar "cel mai bun discurs rostit in Parlament vreodata". Desigur, emotia momentului a determinat acest sir de laude, insa opinia mea nu este chiar in aceasta directie.

Personal, consider ca discursul - subliniez, textul in sine - este unul normal, fara a epata sau a impresiona excesiv. Nu mi s-a parut un text neaparat istoric, ci unul realist, ancorat in Romania actuala. Nu a fost nici cel mai bun discurs pe care l-am auzit, dar nicidecum cel mai slab.

Cu toate acestea, am avut senzatia neplacuta a unui "remix", deoarece au fost incluse, pe alocuri, parti din discursuri anterioare ale Majestatii Sale. Un exemplu este partea cu "Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.". Este foarte asemanatoare cu o fraza similara din Mesajul de Anul Nou 2011.

Mergand mai departe, partea cu "Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!" - acesta este un fragment utilizat cu aceeasi ocazie mentionata mai sus. Este repetabil, este utila reiterarea lui, insa din nefericire, Republica Romania are institutii viciate, iar multi romani nu au cum sa rezoneze cu aceste cuvinte, dupa ce au fost umiliti ani la rand de autoritati.

Cum scrie foarte documentat pe spunesitu.ro, Regele Mihai se mentine in dominanta discursurilor sale, din 1948 incoace. Marturisesc ca ma asteptam in 2011 la un mesaj un pic mai aplicat, mai degraba decat la o recapitulare si o mentinere a limbajului cu care ne-am obisnuit. Cred, totusi, ca s-ar fi incalcat protocolul regal si conduita caracteristica, daca ar fi existat anumite accente in discurs.

Foarte dezamagitor mi s-a parut insa finalul discursului - "Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." - care pe langa faptul ca suna ca o replica dintr-un film prost de la Bollywood, pare ca "plagiaza" o zicala veche a amerindienilor, gasita cu usurinta pe Internet:

Treat the earth well:
it was not given to you by your parents,
it was loaned to you by your children.
We do not inherit the Earth from our Ancestors,
we borrow it from our Children.

In acest caz, privind iarasi discursul per ansamblu, constat ca nu a raspuns asteptarilor mele. Mai mult, imi permit sa am banuiala ca nu a fost redactat integral de Majestatea Sa. Limbajul Regelui, are, prin prisma varstei si a epocii pe care o reprezinta, o tenta invechita, in sensul bun. Discursul din 2011, in linia celor de dupa 2000, utilizeaza cu preponderenta un limbaj contemporan. Mai mult, figurile de stil nu caracterizeaza neaparat retorica lui Mihai I - un taciturn inca de mic - care prefera mai degraba sa spuna lucrurilor pe nume.

Facand retrospectiva discursurilor din exil si a celor din anii '90 ale Regelui, cred ca sunt net superioare celui din 25 octombrie 2011, tocmai pentru ca am convingerea ca a existat, in cazul primelor, o implicare mult mai mare a Majestatii Sale in redactarea lor. Comparatia o puteti face si singuri.

In fine, trebuie sa spun ca mare parte din discurs mi se pare tipica Principelui Radu, care sunt sigur ca a fost int-o oarecare masura coautor. Principele, prin faptul ca este actor de meserie, are darul oratoriei, se exprima foarte bine si de obicei da solemnitate oricaror cuvinte rostite.

Fragmentul meu favorit din discurs, cu care rezonez 100%:
"Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie."
Cam atat am avut de zis despre textul discursului Regelui. Este o opinie pe care mi-o asum si care poate fi combatuta. In incheiere, voi mentiona punctual ce m-a deranjat la festivitatile de la Parlament si la gala de la Opera Romana din 25 octombrie 2011:

- Doamnele parlamentar si alte angajate ale Parlamentului, republicane convinse, nu au auzit ca, la asemenea nivel, protocolul international cere o cat de mica reverenta in fata Regelui & co. Nu s-a intamplat asa ceva. Unii dintre barbati au inclinat, totusi, capul.

- Culita Tarata, parlamentar distins, a intrat in sala de plen cand Regele era la tribuna si, mergand cu mana in buzunar, a trecut pe langa Prezidiu, a traversat de-a crumezis sala si s-a oprit la locul lui, in centrul ei. Sublim.

- Banca invitatilor: Ion Iliescu langa principele Radu si Principesa Margaareta - un tablou tipic romanesc. Vina e de ambele parti.

- Valeriu Zgonea (PSD) si Mircea Geoana (PSD) pareau ca nu se mai satura sa-l atinga pe Rege si sa-l traga de maneca, incalcand iarasi protocolul, dar si bunul simt.

- A lipsit Patriarhul Daniel. Stiuta fiind legatura stransa intre Biserica si Familia Regala, gestul lui Daniel este fara scuza, intrucat se gasea la 5 minute de Casa Poporului, in Dealul Patriarhiei. Reamintesc ca Patriarhul are relatii cordiale cu Presedintele Republicii.

- Covorul rosu din fata scarilor de la Opera a fost calcat constant de masinile care opreau la intrare sa lase invitatii. Penibil.

- Antena 3, plina de profesionisti, a zbierat cateva zile ca vin zeci de reprezentanti ai caselor regale din lume la eveniment, dar nu a catadicsit sa ii indice - pentru telespectatorii republicani de rand - in momentul sosirii la Opera. Regina Sofia a Spaniei si Tarul Simeon al II-lea al Bulgariei sunt figuri mai cunoscute, dar restul, nu.

- Imnul Regal cantat in finalul concertului de la Opera nu a fost cel intonat de obicei la ocazii festive/oficiale in timpul monarhiei, ci s-a ales varianta din finalul Poemei Romane, mult romantata. Varianta corecta ar fi fost cea intonata de Fanfara Armatei, in ritm de mars.

Voua cum vi s-a parut intreg evenimentul de pe 25 octombrie 2011?
Citeste tot...

24 octombrie 2011

Discursul Regelui, pe romaneste!

"Sa ne iubim Tara asa cum este si sa ne luptam sa devina asa cum ar trebui sa fie."
- Majestatea Sa Regele Mihai I

Monarhie. Razboi. Comunizare. Abdicare. Sansa ratata. Retrocedare. 90 de ani, etc.

...sunt cuvinte care se leaga inevitabil de personalitatea istorica reprezentata de Suveranul Romaniei. La 90 de ani de viata si 64 de la abdicarea chestionabila, consider ca o retrospectiva-fulger a vietii Regelui este utila. Fapte stiute, ilustrate corespunzator. Partea a 2-a a articolului cuprinde insa si o abordare mai incomoda. Cat de impusa a fost abdicarea si cat din adevarul istoric este cunoscut astazi? -->

Regele Mihai I i-a succedat la Tron bunicului sau, Regele Ferdinand I, dupa ce Principele Carol, tatal sau, renuntase la drepturile dinastice. In 1927, micul monarh este pozat alaturi de mama sa, Regina Elena, in Dealul Patriarhiei, mergand la ceremonia de incoronare. Alaturi i-au fost Patriarhul Miron Cristea si unchiul sau, Principele Nicolae, ambii Inalti Regenti.

In 1930, Carol se intoarce, isi detroneaza fiul si devine Carol al II-lea. Mihai primeste titlul de Mare Voevod de Alba-Iulia. In imagine, Regele si Principele Mostenitor la sarbatorirea Pastelui - anii '30.

In 1940, Mihai ajunge iarasi Rege, sub autoritatea Generalului Antonescu. Acesta a permis intoarcerea Reginei-Mama Elena in tara. Reunita cu fiul ei, Regina il insotea, fiindu-i si consilier. Iata-i aici la Sinaia, pe drumul care duce spre Domeniul Peles.

In 1941, Romania intra in razboi de partea Axei. Regele este fotografiat alaturi de ofiteri germani, in Carpati.

Alaturi de Antonescu, devenit Maresal, participa la paradele militare, cum este si cazul celei de 10 Mai 1943, pe Soseaua Jianu din Bucuresti (actual bd. Aviatorilor).

Regele in 1945, dupa capitularea Germaniei naziste si sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, finalizat dezastruos pentru Romania.

Regele se afiseaza alaturi de noile autoritati pro-comuniste, cum este cazul unei receptii din 1946, cand a stat langa prim-ministrul Petru Groza.

Conferinta Blocului Partidelor Democrate (alianta construita in jurul Partidului Comunist din Romania) de la Sala Dalles (1946) - portretul Regelui este vizibil in spatele prezidiului, de unde vorbeste viitorul lider comunist Gheorghiu-Dej, flancat de Petru Groza (dr.) si Teohari Georgescu si Lucretiu Patrascanu (st.). La scurt timp, pe 30 decembrie 1947, Regele abdica, la presiunile comunistilor si paraseste tara, devenita Republica Populara Romana, pe 3 ianuarie 1948.

In exil, Regele a dus un trai relativ modest. Fotografia de mai sus din 1957 (arhiva LIFE) il infatiseaza pe Rege in Elvetia, langa un avion.

Alaturi de Principesa Ana de Bourbon-Parma, a avut mai multe fiice. Iata Familia Regala la finalul anilor '50, tot in exil.

In tot timpul exilului, Mihai a transmis anual mesaje romanilor care ascultau pe ascuns Radio Europa Libera, din interiorul Romaniei comuniste.

Revenit in tara dupa "Revolutia" din 1989, Regele a intalnit ostilitatea noilor autoritati "democratice", dar si simpatia oamenilor. In 1997 isi redobandeste cetatenia. Militeaza apoi cu succes pentru intrarea Romaniei in NATO si UE.

Cand lucrurile s-au mai asezat, Majestatea Sa a inceput sau continuat, dupa caz, dialogul normal cu Presedintii post-decembristi: Iliescu, Constantinescu, Basescu. Iata-i impreuna la Vatican in 2005, la inmormantarea Papei Ioan Paul al II-lea.

Si cu actualul Presedinte al Republicii s-a inteles bine, pana recent. Principele Radu, sotul Principesei Margareta (cea mai mare din fiicele Regelui) este ofiter in Armata Romana.

Regele a sustinut jurnalistii rapiti in Irak in 2005, rapire care s-a dovedit a fi o cacealma, ulterior.

In prezent, monarhul se bucura de respectul multora dintre romani, mai ales al celor care ii stiu rolul - deloc minor - jucat in istoria noastra.

Acestea sunt faptele cunoscute. Desigur, Mihai I ramane o personalitate marcanta a secolului 20, in general, o figura tragica, prin prisma destinului sau: un Rege tanar ramas, in circumstante neclare, fara tara, dar care a supravietuit tuturor inamicilor sai, iar la 90 de ani se adreseaza Parlamentului tarii care si dupa caderea comunismului l-a respins.

90 de ani de viata, 64 de ani de mister. De ce mister? Pentru ca punctul critic al destinului Regelui este si punctul critic al intreruperii constitutionalismului in Romania. La 30 decembrie 1947, a fost intrerupt, abrupt si inexplicabil, un sistem care se statornicise in Romania de peste 80 de ani si crease institutii functionale, cu posibilitati reale de perfectionare in interesul romanilor.

Pentru a i se stabili exact rolul in istorie - oricum unul important, Regele ar trebui sa clarifice anumite aspecte, cel mai controversat fiind, evident, abdicarea. Conform unor surse studiate de istorici, s-ar parea ca monarhul ar fi inceput sa adune fonduri inca dinainte de caderea lui Antonescu, in eventualitatea unei emigrari/abdicari. Acest fapt a fost confirmat de vicepremierul Mihai Antonescu la procesul Maresalului, de dupa razboi.

Este o opinie in general admisa ca Regele a fost fortat sa semneze actul de abdicare de catre Petru Groza si Gheorghiu-Dej, sub amenintarea uciderii a 1000 de studenti arestati. Este varianta Majestatii Sale si aproape unica promovata de mass-media, manuale scolare si carti de istorie specializate. Totusi, pentru a vedea corect faptele, ar fi necesaree si versiunile celorlalti participanti la eveniment, din care avem doar fragmente neoficiale.

Arhivele URSS sustin ca abdicarea ar fi venit in urma unei negocieri intre Rege si comunistii. Groza (foto sus) ar fi oferit un "ajutor financiar generos" dupa plecarea lui Mihai din tara, fapt sustinut si de Gheorghiu-Dej, care ar fi plusat cu virarea in contul Regelui a veniturilor aduse de proprietatile Coroanei, in continuare. Comunistii au mintit.

Exista inventare care mentioneaza ca in noiembrie 1947, cand Regele a mers la Londra la nunta Principesei Elisabeta (actuala Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii), tablouri din colectia Coroanei ar fi fost scoase din tara. Dupa 1948, acestea ar fi fost vandute colectionarilor particulari, pentru a obtine bani in exil. Nu este vorba nicidecum de "vagoanele cu bogatii" pe care comunistii sustineau ca le-ar fi luat Regele cu el.

Ne intoarcem in 2011. Discursul Regelui ar trebui, pe langa mesajul de speranta si sustinere pentru romani, sa contina si raspunsuri la urmatoarele intrebari:

1. Au existat negocieri pentru o abdicare amiabila? Cand au inceput ele?

2. Ce bunuri ale Coroanei au fost scoase din tara inainte sau dupa decembrie 1947? Care a fost fluxul in inventar?

3. De ce abdicarea a fost denuntata abia in martie 1948 in SUA si nu imediat, pe 4 ianuarie 1948? Ce s-a intamplat in acest rastimp? Exista documente care sustin ca ar fi avut loc negocieri cu comunistii pentru recuperarea unor proprietati ramase in tara.

4. De ce, intre ianuarie-martie 1948, si-a luat titlul de Principe de Hohenzollern (titlu retras Casei Regale Romane in Primul Razboi Mondial de Kaiserul Germaniei), recunoscand astfel, implicit, abdicarea?

5. De ce, incepand cu martie 1948, s-a titrat din nou Rege al Romaniei? Ce a determinat schimbarea de atitudine?

6. De ce nu a fost vectorul principal al exilului romanesc in anii comunismului, preferand o abordare mai tacuta? De ce vocea lui nu s-a auzit mai puternic in cancelariile occidentale? In Romania, grupurile de partizani au luptat din greu pentru Regatul Romaniei.

7. Care au fost conditiile intoarcerii definitive in Romania dupa 1989?

8. De ce nu a sustinut inca din anii '90 reinstaurarea monarhiei, alaturi de liderii taranisti?

9. Care au fost conditiile retrocedarii unora dintre domeniile sale?

Bonus - o intrebare pentru autoritati:

10. De ce Arhivele Nationale, serviciile secrete si orice alte organe abilitate ale Statului nu scot la lumina toate documentele din perioada 1940-1948, care ar clarifica situatia, sau macar ar duce lucrurile pe un fagas corect?

Cateva puncte merita evidentiate, dupa acest "interogatoriu":

- Pana in 1991, Republica a fost ilegitima in Romania, intrucat abdicarea din 1947 nu a respectat Constitutia regala in vigoare la acea data, iar Republica s-a proclamat fraudulos. Implicit, Constitutiile din 1948, 1952, 1965 (modificata in 1976) se bazau pe un act lovit de nulitate, asadar o temelie invalida.

- Constitutia republicana din 1991, aprobata de romani prin referendum democratic, abroga in mod expres Constitutia Republicii Socialiste Romania din 1965, cu modificarile ulterioare. Asadar, s-a pornit de la zero. Chiar daca Republica a fost servita "la pachet" prin tertipurile lui Iliescu si Iorgovan, ea a fost acceptata atunci de romani, fara alte optiuni.

- Reconfirmarea Republicii in Romania a venit in 2003, cand a fost aprobata tot democratic Constitutia in forma ei modificata. Asadar, Republica este legitima in prezent din punct de vedere constitutional, insa ilegitima din punct de vedere moral.

Da, niciodata nu s-a pus real problema reinstaurarii monarhiei, deoarece nu a existat si nu exista vointa politica, dar nici vointa civica si, din pacate, nici vointa expresa a Casei Regale, care nu a avut vizibil astfel de demersuri, desi ar fi fost indreptatita. Nu toti romanii vor Republica parlamentara sau prezidentiala, pana acum, din pacate, singurele alternative luate in considerare pentru o eventuala revizuire a Constitutiei.

Nu este condamnabil ca, tanar fiind, sa incerci sa-ti asiguri un trai decent si sa ai siguranta zilei de maine. Cati nu si-ar fi negociat, in conditiile date, o plecare linistita, in schimbul unei vieti netulburate de comunisti? Regele, avand 26 de ani in 1947, avea toata viata inainte, iar a opune rezistenta in fata abdicarii ar fi insemnat complicarea nedorita a situatiei, si asa tensionata. Bulgaria era deja Republica Populara (cu Printul Regent Kiril ucis de comunisti si Tarul Simeon al II-lea bebelus exilat), Ungaria la fel (cu Regentul Miklos Horthy invins), iar Ucraina si Basarabia erau deja in URSS. Optiunile erau cvasi inexistente, iar presupusa oferta a comunistilor - salvatoare, oricat de egoist ar suna, fiind vorba de Rege.

Cati stiu ca exista o teorie conform careia Gheorghiu-Dej nu ar fi dorit realmente plecarea Regelui? Conform unor discutii private din anii '50, Dej ar fi vazut o Romanie socialista, dar cu un Rege-marioneta - un stat-hibrid, cam cum este azi Suedia: monarhie cu guvern socialist, nationalizare, colectivizare, etc, insa cu un Rege deplin. In opinia lui Dej, Regele ar fi fost garantul suveranitatii nationale si o piedica in calea sovietizarii imediate a tarii. Desigur, aceasta opinie nu poate fi probata si ramane doar la rangul de legenda pe care o folosesc sa-mi colorez articolul.

Am tinut sa expun toate aceste lucruri deoarece, pana acum ceva timp, si eu eram un avocat inflacarat al ideii conform careia Republica este ilegala, iar Regele Mihai continua sa fie adevaratul sef al Statului. Din nefericire, logica dreptului constitutional mi-a infirmat aceasta credinta. Sustin in continuare ca monarhia este un sistem care ar putea functiona in Romania, deoarece, istoric vorbind, a reprezentat perioada cea mai fasta a parcursului acestui popor.

Ultima data cand Regele s-a adresat Parlamentului a fost in 1946, pentru a transmite Mesajul Tronului la deschiderea sesiunii. Tocmai fusese format Guvernul rezultat in urma fraudarii de catre comunisti a alegerilor din 1946. Monarhul este inconjurat de personaje precum Premierul Petru Groza sau Ministrul Justitiei, Lucretiu Patrascanu, dar si de politicieni consacrati precum Gheorghe Tatarescu.

Ca multi altii, voi urmari cu atentie discursul din 2011 al Regelui Mihai I si, desi sunt sigur ca nu va clarifica nebuloasa abdicarii fortate, sunt convins ca va contine niste idei esentiale pentru actualitatea romaneasca si pentru viitorul acestei natiuni.

Am evitat sa scriu un articol elogios gretos de tipul "La multi ani, Sire! Dumnezeu sa va aiba-n paza! Traiasca Regele!". Nu inseamna ca respectul meu pentru Majestatea Sa se diminueaza, doar ca, spre deosebire de generatiile in varsta, educate prin prisma ideii "Regele - unsul lui Dumnezeu", generatiile mai tinere nu sunt crescute sa creada ca Regele este o metapersoana. Pentru fapte, se cer raspunsuri si justificari. Regele este tot om, si el poate gresi. In rest, ii recunosc Suveranului toate meritele istorice si contemporane, chiar daca nu sunt adeptul imaginii idilice si romantice pe care presa o zugraveste despre perioada monarhiei in general si cea interbelica in special. Intotdeauna, epocile trecute fascineaza mult mai mult decat prezentul, iar aspectele negative tind sa se estompeze, in favoarea celor pozitive.

Articole anterioare legate de Rege si/sau de monarhie:

10 Mai si realizarile monarhiei
10 Mai 1945
Locuri sacre ale regalitatii
Carnet scolar carlist
Ziua Restauratiei
Ziua Republicii
Republica, mareata vatra!
Deschiderea Universitatii in 1945
Ziua Armatei Rosii 1946
90 ans apres: 1 Decembrie 1918
23 August, dupa 65 de ani
Ne trebuie o alta Zi Nationala!
Statuia Regelui Carol I
Noul Carol I
Palatul Regal din Bucuresti
Sala Tronului, sanctuarul profanat
Citeste tot...

Despre compasiune pentru autorul unei triple ucideri

Azi am citit opinia lui Plesu despre accidentul lui Huidu. Mi se pare o opinie proasta. Mi se pare ca Plesu, ca si alti editorialisti care au emis opinii despre aceasta intamplare, vorbesc din fotoliul comod al idealismului si uita de realitatea sofereasca.

Haideti in primul rand sa rezum ce a zis Plesu in articolul sau: ca Plesul ii apreciaza pe Huidu si pe Gainusa pentru ca emisiunea lor era apolitica. Ca cei doi atrageau atentia asupra unor greseli de exprimare. Apoi ne spune ca ar trebui sa avem compasiune pentru Huidu fiindca a fost victima fatalismului si in mod deterministic a fost purtat de curentul destinului inspre un accident pe care nu il dorea si asta e tragic.





Domnule Plesu, cred ca ati spus un sentimentalism fara ratiune.

In primul rand, cele doua argumente, ca Huidu si Gainusa aveau o emisiune apolitica si in aceasta emisiune atrageau atentia (a se citi "radeau de") unele greseli gramaticale nu au nicio treaba cu accidentul lui Huidu. Mai mult, eu detestam acea emisiune tocmai pentru ca se radea de greseli de exprimare are unor oameni publici, invitand cetatenii sa derada unele defecte superficiale ale discursului unei persoane in detrimentul mesajului transmis de aceasta.

Totusi am sa recunosc - despre Huidu numai lucruri bune auzisem. Am inteles ca a avut destule intreprinderi legitime si a donat bani unor cauze sociale, sponsorizand inclusiv concursul de Darwin Day. Tot nu are nicio treaba cu accidentul.

Ca sofer cu ceva vechime combat ideea ca Huidu a fost victima destinului. Huidu (cel mai probabil) NU a alunecat cu automobilul Mecedes ML 4x4 de 2,2 tone cu control al tractiunii si ABS pe gheata si nici pe o pata de ulei. Nu avea defecte majore la masina. Nu si-a pierdut cunostinta la volan.

Huidu a efectuat (cel mai probabil, din datele de pana acum) in mod constient o manevra nepermisa. Nimeni nu efectueaza manevre nepermise de genul depasirilor in curbe oarbe fara sa vrea. De fapt, majoritatea soferilor care depasesc in curbe oarbe fac asta zi de zi, si din toate indicatiile Huidu era un astfel de sofer (fusese tras de mai multe ori pe dreapta pentru asta, inclusiv in apropierea acelei curbe).

In fiecare zi in care soferii care efectueaza manevre nepermise si ilegale accepta ca aceste manevre sunt OK se fac vinovati de o potentiala ucidere iar in ziua in care probabilistic chiar are loc evenimentul nedorit, ei se fac vinovati de ucidere.

Uciderea este sfarsirea unei vieti din culpa. Adica, pe limba ne-procurorilor, cineva in mod constient si vinovat a facut lucruri periculoase, fara insa sa urmareasca moartea unei persoane, desi putea si trebuia sa prevada ca un om, la un moment dat, va muri.

Un astfel de sofer era Huidu. In fiecare zi in care urca la volanul masinii sale de 2 tone si depasea pe linie continua, in curbe oarbe, trebuia si putea sa prevada ca va lovi frontal o masina si va ucide niste persoane. Era o chestiune de timp pentru ca probabilitatea sa se concretizeze - nu se intampla prima oara, nu se intampla a doua oara, nu se intampla a mia oara, dar a 1036-a oara omoara trei oameni.

Sincer NU AM COMPASIUNE si chiar imi doresc ca Huidu sa raspunda pentru ce a facut. Nu as vrea sa faca puscarie, ca nu realizeaza nimic acolo, ci mi-as dori sa nu mai fie lasat pe sosea niciodata. Nu mi-as dori sa se retraga definitiv din viata publica, ci sa incenteze acea emisiune care nu mai e amuzanta acum ca a ucis 3 oameni si sa dedice mai mult airtime promovand siguranta pe sosele.

Parerea mea. Citeste tot...

23 octombrie 2011

Bucuresti, anii '60


Din vremuri in care orasul era mult mai linistit, iar aerul interbelic se mai regasea pe alocuri, vine acest set de patru fotografii din anii '50-'60. Par a fi realizate in preajma unei sarbatori comuniste sau a vreunei vizite, insa nu pot localiza strada/strazile.

Cine are vreo idee, este mai mult decat binevenit sa completeze informatiile. -->

Prima fotografie prezinta o strada pavata cu piatra cubica, specifica orasului vechi, dar ornata pentru marea sarbatoare - a se vedea "bannerul" din dreapta. Cladirea mai impunatoare care are arborate in stanga drapelul Republicii Populare Romine, iar in dreapta - drapelul Partidului Muncitoresc Romin (viitor Partid Comunist Roman) este un edificiu public.

Cadrul se schimba cu a doua poza, cand avem de-a face cu o dubita apartinand Studiourilor Cinematografice "Alexandru Sahia" (Buftea), parcate in fata unei cladiri masive, o filiala a Bancii Nationale a Republicii Populare Romine (BNRPR).

Un autoturism Moskvici - un taxi - este parcat in fata unei cladiri cu arhitectura simpla, ridicata clar dupa anii '30.

Ultima fotografie - si favorita mea - prezinta Moskvici-ul cel mai probabil din unghiul opus, avand pe fundal filiala Bancii Nationale pe care am mentionat-o mai devreme.

Cum am mai spsu, nu pot preciza unde anume sunt facute aceste fotografii, asa ca daca aveti vreo idee, nu ezitati sa o scrieti mai jos. Sa inceapa munca de detectiv!
Citeste tot...

22 octombrie 2011

Contraste (3)

Muzeul National George Enescu
 Strada Smardan
 Strada Franceza
 Strada Franceza
 Strada Franceza
 Manastirea Stravropoleos
 Banca Comerciala Romana
Casa Manu-Auschnitt
Citeste tot...