Articol dupa articol!

Constitutia este o colectie de anecdote, care de care mai amuzanta.

Cumparati acum aceasta culegere mestesugita!

Citeste tot...

La multi ani John Locke!

Azi se aniverseaza ziua lui John Locke care arata asa:



El se nastea acum 379 ani cu tabula rasa, o mancare libaneza, si mai tarziu va avea ideile astea:



Citeste tot...

Cat mai multe!

Atentie! Mesaj important de la centru pentru TOT clerul din Romania!

For newfags, more on X all the Y.

Citeste tot...

Cine e hardcore nigga?

Recent, cu venirea lui Vasile, acest site a devenit un fel de club al comediantilor de internet. Pacat a nimeni nu scrie prea des. Dar sunt si eu acolo.
Citeste tot...

Constanta | Update 2011

E vremea pentru un nou articol despre Constanta. Am fost recent intr-o "vizita de lucru" in Dobrogea si nu am putut rata ocazia sa ma plimb iarasi pe strazile Constantei, dupa ce in 2009 le-am explorat, le-am admirat din minaretul Moscheei Mari, iar in 2010, am urmat traseul propus de Joe.

Cu dezamagire, am constatat ca acest oras decade din an in an. Pozele si impresiile mele, in articolul acesta. -->

Unde sa mearga tot omul in Constanta? In Centrul Istoric, evident! Zona Peninsulara formeaza o linie de coasta care, pusa corect in evidenta, ar fi si mai spectaculoasa.

De aproape, degradarea isi face incet-incet simtita prezenta, iar amintirea ca este totusi Romania revine brusc.

M-am aventurat pe vechile strazi sa constat care mai e starea constructiilor - dezastruoasa! Cladiri abandonate gata de prabusire, locuite ilegal de minoritari, cladiri de epoca spoite strident si kitschos, shaormerii si rotiserii, mizerie si o decadenta generalizata.

Am coborat pe fosta strada Carol (actual bd. Tomis) inspre Piata Ovidiu, nucleul orasului-port prosper de altadata. Privind inapoi, bifurcatia ofera, ca de obicei, o perspectiva interesanta.

Dupa interventii comuniste si ezitari post-decembriste, Piata Ovidiu arata in prezent mai jalnic ca oricand. Nu are o forma definita, are gauri mari in frontul de cladiri, iar impresia generala de parcare supradimensionata persista - un spatiu public irosit si care are nevoie de o revitalizare urgenta.

Traditionala urcare in minaretul Moscheei "Carol I" (Moscheea Mare) mi-a oferit o perspectiva spre un acoperis care sintetizeaza saracia si mizeria in care se zbate cel mai valoros cartier al Constantei. Somn usor!

Cu toate acestea, privelistea cu iz mediteranean oferita de Biserica Romano-Catolica si imprejurimile inca se mentine. Din nefericire, pentru a obtine un cadru relevant, m-am apropiat mai mult decat a trebuit, deoarece termopanele si izolarile termice in culori stridente ar fi stricat totul.

Totusi, se mai intampla si minuni. Pe strada Arhiepiscopiei, chiar langa Moscheea Mare, o casa aflata in ruina in 2009 (mai ramasese doar "cochilia") a fost consolidata si reabilitata destul de bine, insa momentan nu este locuita.

In rest, aceleasi strazi inguste cu cladiri specifice si aer pe alocuri oriental...

...dar cu foarte multe imobile abandonate. De exemplu, aceasta vila cu vedere la mare si terasa in spate zace in uitare.

Ici-colo, cate o casa renovata, insa adesea fara niciun respect pentru monumentul de arhitectura. Referitor la cazul din poza de mai sus, pot spune ca e ok. Nu excelent, dar clar se putea mai rau.

O surpriza frumoasa pe care Constanta inca o ofera este cea mai ingusta strada din oras. Denumirea oficiala este stradela Vantului, dupa cum scrie si pe indicatorul din anii '20-'30. Din nou, privind cum aceasta ulita bordata de case de toate marimile coboara spre mare ma face sa ma gandesc la tari mai sudice.

Am regasit la Constanta - un oras cosmopolit prin definitie - si un pic din Calea Mosilor veche din Bucuresti. Am fost surprins sa descopar un vechi han, bine intretinut, chiar in centrul istoric.

Ruina numita odinioara "Casinoul Comunal" se degradeaza pe an ce trece, devine si mai prafuita, sub ochii nepasatori ai unor autoritati care prefera sa organizeze defilari de moda la Mamaia si alte evenimente mondene, sa inaugureze cluburi si in principiu sa faca orice altceva in afara de a pastra patrimoniul orasului. Cazinoul constantean este cel mai mare edificiu de factura art-nouveau din Romania, o bijuterie arhitectonica de care pana si comunistii au avut mai multa grija.

Comandamentul Operational Naval sau Sediul Amiralitatii, fost Hotel "Carol I", arata foarte bine in bataia soarelui si avand ca fundal cerul albastru. Este o cladire care contrasteaza frapant cu bietul Cazinou vecin.

Departandu-ma un pic de Peninsula, am explorat si alte strazi din oras. Am descoperit o casa taraneasca batrana, care a supravietuit pana astazi si a capatat termopane.

Pe strada Grivitei, un alt han abandonat zace in paragina. Vorbim de un cartier locuit odinioara de negustorii de langa Piata Grivita, actualmente zona rezidentiala minoritara.

O casa somptuoasa si care iese imediat in evidenta sta parasita. Este sediul unei foste gradinite.

O realizare notabila a erei Gheorghiu-Dej in Constanta: Opera - anii '50.

La colt de strada, un alt imobil impresioneaza prin inaltime si cupola. Varietatea arhitectonica din Constanta este nesfarsita.

Am pozat si o casa-tip, reprezentativa pentru o mare parte din fondul locativ vechi constantean.

Un stil mai putin intalnit la Constanta - neo-romanesc, dar la fel de impunator ca in orice alta parte a tarii.

O casa banala, dar mica si cocheta. In plus, se remarca acoperisul. Tipic pentru Dobrogea, casele nu se acopera cu tabla (ca la Bucuresti, de exemplu), ci cu olane.

O alta casa frumoasa, dar mai mult decat atat, cu doua vestigii importante: placuta originala a imobilului, cu numele strazii scris in variatiune, dar si placuta interbelica (anii '30) din email, cu numele oficial al strazii: Mihail Kogalniceanu.

Pe un teren de joaca pustiu, am incercat o ipostaza artistica: silozurile lui Saligny din Portul Constanta, vazute prin deschizatura unui tobogan din era ceausista.

Apropiindu-ma de finalul setului de poze, ii fac cadou lui Hungry Mole: aceasta imagine cu un automobil din anii '60, de productie sovietica, abandonat.

In final, o mentiune legata de statiunea estivala de lux Mamaia: proportional cu cresterea pretentiilor si a numarului de cluburi, patrimoniul istoric se degradeaza, in frunte cu promenada Cazinoului, odinioara mandria plajei. Datand din anii '30, aceasta pasarela este deliberat lasata la voia sortii, constituind si un pericol pentru turistii neatenti. In Mamaia avem cel putin 6 obiective istorice majore: resedinta regala, cele 2 geamii (moschei), Cazinoul si pasarela de care am vorbit, precum si Hotelul Rex.

Soarele pare sa apuna de tot la Constanta, o fosta glorie lasata prada nepasarii, indolentei si nesimtirii. Vina este impartita: nu numai autoritatile o poarta, ci si locuitorii. Nu par a-si dori o revitalizare a urbei, preferand sa se complaca, mergand pe trotuarele oribile si acceptand mizeria. Da, la Constanta, trotuarele sunt mai dezastruoase ca la Bucuresti.

Din arhiva personala, am postat pe Facebook o imagine din anii '50 de pe faleza Cazinoului. Cetatenii tinerei Republici Populare Romine se pozau cu simbolul orasului lor, pe atunci proaspat renovat de detinuti politici, dupa ce fusese devastat in razboi de "blandele" trupe sovietice. Incredibil, societatea romaneasca actuala trateaza Cazinoul si Zona Peninsulara a Constantei cu mai multa ura decat sovieticii.
Citeste tot...

Parerea mea

Citeste tot...

Berna incepe tot cu "B"

E vara, e vacanta, e concediu, e cald, etc. Multa lume se duce la mare, la noi sau afara. Grecia, Turcia, dar si destinatii mai exotice, sunt la moda. In ce ma priveste, recunosc ca prefer mai degraba sa vizitez orase incarcate de istorie, in care sa am ce vedea si sa ma pot plimba in voie printre cladiri.

Elvetia este o alta tara, pe acelasi continent ca Romania, dar cu totul pe alta planeta din punct de vedere al organizarii. Democratia directa din "Tara Cantoanelor" a permis prevalenta unui sistem unic, functional si clar in interesul cetatenilor. Acest articol insa nu urmareste sa analizeze oranduirea Elvetiei, ci vizeaza un mini-tur prin Berna, capitala - o bijuterie de oras! -->

Gara din Berna este moderna, cu centru de informare a turistilor, magazine, restaurante si ceasuri care arata toate aceeasi ora, ca in toata Elvetia, dealtfel.

Terminalul de transport in comun de langa Gara include un planseu transparent ce acopera toate statiile pentru diversele linii. Am prins si o zi ploioasa, astfel incat am testat pe deplin utilitatea acestei constructii.

Turnul Inchisorii. Da, ca in multe alte orase europene, s-a reusit integrarea arhitecturii medievale si a vechilor limite ale cetatii in orasul modern. Astazi, tramvaiele trec chiar pe sub turnul medieval.

Piata centrala de legume, fructe, etc., foarte civilizata, cu comercianti cinstiti, curati si tarabe organizate.

Mergand inainte, am ajuns in Piata Federala - spatiul din fata cladirii Parlamentului Elvetian. Institutia, gazduita de un palat superb, se poate vizita. Ghidul vorbeste o engleza impecabila si ofera detalii despre istoricul edificiului, functionarea Parlamentului si in principiu orice doreste turistul sa afle despre organizarea statala a Elvetiei. Spre deosebire de ghizii plictisiti si plictisitori de la Parlamentul din Bucuresti, care invata pe de rost o brosura si apoi repeta papagaliceste informatii cantitative irelevante, fara nicio referire la ce s-a distrus pentru a se construi Casa Poporului, fara o poveste coerenta.

Cladirea Bancii Nationale a Elvetiei - gestionara puternicului franc elvetian - se gaseste tot in Piata Federala. Are denumirea scrisa pe cladire in limbile germana, franceza si italiana - limbi oficiale ale Elvetiei.

Cum Elvetia beneficiaza de un relief deluros si muntos absolut fermecator, aproape orice poza din Berna este speciala.

Cazinoul din Berna, fara firme luminoase opulente si beculete sclipitoare. Nu, nu seamana deloc cu Cazinoul constantean de la noi, care sta sa cada-n mare.

De la Cazinou am luat-o pe unul din frumoasele poduri care se intind peste raul Aare, spre cealalta parte de oras. O privire spre malul de pe care am pornit arata stratificarea orasului. Priveliste dominata de Catedrala din Berna (Munster).

Imi plac foarte mult casele acestea in panta, precum si gradinile terasate ce coboara spre "splaiul" raului.

Privind de cealalta parte a podului, tot spre malul de pe care am venit, vedem o panorama dominata de Parlament, care arata mult mai maiestuos din acest unghi.

Vederi spre raul Aare, luate de pe esplanada Munster-ului (Catedralei), o terasa fortificata populata de gradini frumoase, cu foisoare in capete.

Tot panorame cu raul Aare, inspre podul de pe care am facut pozele de mai sus. Sus: un urs sta de garda pe amenajarea edilitara din mijlocul apelor. Ursul este simbolul cantonului Berna.

Strazi tipice din Berna, unde parterele imobilelor au fost modificate inca de acum cateva sute de ani si transformate in galerii interminabile.

Astfel, vara poti sa te feresti de soarele arzator. Galeriile te feresc si de ploaie, si de ninsoare, in sezonul rece.

O strada principala din Berna, in panta. Galeriile de la parter adapostesc magazine si restaurante. Atmosfera este cu totul deosebita, deoarece toata agitatia se muta practic sub cladiri, strada fiind relativ linistita.

Un cartier marginas din Berna, vazut de pe un pod.

Capitala elvetiana este celebra si pentru Groapa Ursilor. Este vorba de un mini-zoo care adaposteste o familie de ursi bruni: mama, tata si doi pui. Turistii se pot plimba peste tot pe langa groapa, exista platforme, scari, etc., tot ce trebuie, in conditii de maxima siguranta.

Harta turistica a Bernei indica si "vantage points", adica puncte la inaltime, de unde se pot obtine fotografii superbe cu orasul. Am urcat pe unul din dealurile inconjuratoare, pe un drum pavat cu piatra cubica, special pentru a admira Berna de sus. Se vad Munster-ul su Parlamentul. Mereu ma uimeste sa vad ce inseamna un oras fara blocuri anoste, dominat de acoperisurile caramizii!

Strazile din Berna, pregatindu-se de asfintit. Casele au relativ aceeasi inaltime, fapt ce sporeste si mai mult impresia de ordine, aliniere si preocupare a localnicilor pentru orasul lor.

Celebra Fantana a Justitiei, in care Justitia, cu sabia si balanta, ramane oarba chiar si cand vine vorba de regi, sultani sau papi, reprezentati la picioarele ei.

Strazile din toata Elvetia sunt pline de fantani (havuzuri) - un bazin de piatra in mijlocul caruia se afla o coloana cu figuri alegorice in varf. La baza coloanei, printre flori, exista de regula 4 tevi asezate in cruce, prin care curge apa curata si sanatoasa, pentru ca in Elvetia sa nu se moara de sete.

Figurinele de pe havuzuri variaza de la serioase la comice, tragice sau tragicomice.

Desigur, nu sunt de neglijat nici figurile mitologice de pe anumite cladiri, desi per total, arhitectura elvetiana este mai austera, mai saracacioasa in ornamentatii, in special in partea germana a tarii.

Primaria din Berna, o cladire de mici dimensiuni, foarte simpla, dar in care se pare ca se iau decizii bune pentru oras. Primarul este scump la vedere, deoarece prefera sa isi indeplineasca atributiunile 100% decat sa se laude pe la televizor cat de bun gospodar este.

O alta atractie importanta din Berna este Turnul Ceasului, care, precum Turnul Inchisorii, a fost foarte armonios inglobat in orasul modern, constituind si el un pasaj comod pentru tramvaie.

Biserica de langa Gara, vazuta dinspre esplanada Universitatii din Berna.

Seara, orasul arata la fel de spectaculos ca ziua. Cladirile publice sunt luminate impecabil si totul capata alta culoare.

Strazile sunt si ele luminate foarte bine.

Berna este un oras de mici dimensiuni, fara pasaje supraterane denivelate impunatoare, poduri hobanate, Catedrale ale Neamului sau autostrazi suspendate. Si-a mentinut intacta atmosfera de epoca si are cele mai multe strazi pavate cu piatra cubica perfect aliniata. De curatenie nu se poate plange nimeni, iar localnicii sunt foarte civilizati.

Pozele din acest articol reprezinta o selectie personala si nu arata nicidecum in intregime toata Berna - sunt mult mai multe de vazut, dar acesta este esentialul.

In incheiere, oricat de absurda ar putea parea asocierea, va rog puneti in balanta situatia din Berna si situatia din Bucuresti. Singura asemanare intre cele doua capitale - la orice nivel - o puteti citi in tilul acestui articol.

Puteti (re)vedea fotografiile mele din Bruges si Anvers - Belgia 2008.
Citeste tot...