Photo Walk: PE SPLAI

Va invit sambata, 30 iulie 2011, la un photo walk prin Bucuresti. De fapt, de-a curmezisul Capitalei.

Pornim la ora 11:00 de la statia de metrou Crangasi (iesirea inspre Parcul Crangasi) si urmam Dambovita, de-a lungul Splaiului Independentei, Splaiului Unirii si Splaiului Dudescu. "Excursia" ar trebui sa ia sfarsit la Piata Titan (statia de metrou Nicolae Grigorescu). Da, un traseu foarte ambitios de care ramane de vazut daca vom reusi sa ne tinem!

Doritorii sunt rugati sa lase un mesaj mai jos sau pe Facebook.

ATENTIE! Se estimeaza ca sambata va fi cald (aprox. 30 grade Celsius) si cer variabil. Asadar, participantii sunt sfatuiti sa-si aduca apa la ei. Cei care vor decide pe parcursul traseului ca nu mai rezista pot "dezerta" oricand vor. Nu este un traseu usor si va dura cateva ore. Opririle vor fi la fiecare pod in parte, sau oriunde altundeva, la cererea majoritatii. Daca se schimba brusc vremea, se va anunta vineri seara anularea expeditiei.

Pentru intrebari/lamuriri/sugestii, lasati un comentariu mai jos! Citeste tot...

Eu sunt un om de acord cu eutanasierea cainilor. Iubesc cainii mai mult ca 3 categorii de oameni.

Cunosc multi iubitori de caini dar si multi asa-zisi iubitori. Iata persoanele care nu imi plac:

1. Oamenii care au caine in curte si nu il distreaza cu iesiri si treburi amuzante cainesti. Sigur ati intalnit astfel de persoane. Au o vietate in curte care e un ghem de frustrare si practic e o masina de latrat. Fiindca cainele inca mai e un animal salbatic si vrea si el sa umble in haita, sa miroasa fundurile altor caini si sa faca sex.

Imaginati-va ca ati fi voi inchisi intr-o curte fara prieteni si fara femei/barbati. Da, asa e. Da, si tu ala care citesti asta din pivnita si ai 0 prieteni, macar ai internet.

2. Oamenii care nu accepta sub nicio forma eutanasierea. Spun tot timpul ca castrarea e solutia perfecta dar nu au suit niciodata o potaie bagaboanta in masina sa o duca la veterinar. Asa ca atunci cand cainele lor sau favoritul maidanez naste pui, in loc sa le suceasca gatul imediat ce s-au nascut, care e traditia oamenilor de la tara (oameni mult mai realisti si cu capul pe umeri), ii cresc cu toate resturile de mancare din casa pana sunt destul de mari sa fie lasati in strada unde mananca gunoaie si alti caini calcati de masina.



Acum eu in principiu sunt de acord cu castrarea, dar cu o exceptie. Cand deja exista o haita mizerabila de caini in cartier care a ajuns sa colcaie intr-un fel mai dezgustator ca sobolanii. Pot sa va duc in locuri centrale si ultra-urbanizate din Bucuresti unde isi duc veacul grupuri de 50-60 de patrupede.

Sigur ca ar fi ok sa ii castrez pe toti daca, realist, n-ar aparea urmatoarele probleme:

a) oricat de seriosi ar fi niste hingheri nu o sa prinda niciodata toti cei 60 de caini din haita. Cel putin nu pe toti intr-un an. Si asta e de ajuns pentru 2 serii de pui sa se nasca;

b) chiar daca i-ar castra pe toti 60 eu chiar nu am chef sa mai traiesc inca 15 ani cu ei in fata casei pana cand ajunge o haita de caini pensionari care se aduna si latra despre "cainii din ziua de azi"

Da, eutanasierea e nasoala, dar stiti ce e nasol? Sa ma manance javrele fiindca li se pare lor ca pe bicicleta sunt un animal fioros pe care trebuie sa il vaneze. Sau sa imi curat cacatul de caine de pe pantofi cand ajung la birou. Sau sa nu pot sa imi las copilul afara la joaca. N-am de gand sa procreez mancare vie de caini.

3. Oamenii care tin caini in lant. Ar trebui pusi in scaunul electric. Citeste tot...

In 2008...

...dar nu s-a sfarsit atunci!

Vremurile bune se vor intoarce.

Blogul colectiv "Rezistenta Urbana" a consacrat si el o serie de articole acestui subiect.

- Romania Libera, 21 iunie 2008

Citeste tot...

Perspective 26: La coltul strazii... (2)

Pentru ca orasul ofera multe oportunitati de imagine, am revenit, asa cum am promis, cu a doua parte a setului de poze cu cladiri de la coltul strazilor. Anonime sau celebre, modeste sau opulente, vechi sau noi, aceste edificii compun tesatura Bucurestilor, asa cum se prezinta ea in vremurile noastre. Desigur, inainte de a incepe, recomand sa cititi mai intai prima parte. -->

O carciuma modesta de inceput de secol 20, intr-o zona (inca) nedemolata a cartierului Uranus: la intersectia strazii Sirenelor cu strada Luceafarul.

Tot o pravalie veche gasim si pe coltul strazii G-ral. Alexandru Cernat, posibil chiar la intersectia cu strada Miron Costin, in prezent o fundatura in spatele marelui bloc arcuit de pe soseaua Nicolae Titulescu, la intersectia cu bd. Banu Manta.

Casa cu un singur cat, specifica Bucurestilor de epoca, la intersectia strazilor Transilvaniei si Popa Tatu.

Un foarte frumos imobil arcuit de colt, in fostul cartier evreiesc, mai precis acolo unde strada Mantuleasa intalneste strada Romulus.

Ramanem tot in fostul cartier evreiesc, pentru a vedea o casa stil 1900, situata intr-o zona care a scapat la limita de demolari in anii '80: intersectia strazilor Anton Pann si Ion Filibiliu. Tot pe aici trece si fosta strada Labirint, numita in prezent, prosteste, Cauzasi.

In zona linistita dintre Splai si Piata Virgiliu, intalnim o casa mica, dar cu cupola, pe coltul strazii Virgiliu, la intersectia cu str. Cotiturii - un drum ingust.

O casa supravietuitoare a demolarilor ceausiste este cea de la intersectia bulevardului Marasesti cu strada Radu-Voda, la poalele dealului omonim. Banca a carei sucursala s-a deschis la parter a avut tupeul sa-si spoiasca sigla chiar sub balcon.

La poalele dealului Filaret, o cladire cu etaj, mica, la raspantia strazilor Mitropolitul Nifon si Episcopul Chesarie. Doamne ajuta!

Schimbam zona si mergem pe str. Prof. Grigore Cobalcescu. La intersectia cu str. Gheorghe Lazar se ridica o casa de la inceputul secolului trecut.

Intr-o oaza scapata de distrugerile optzeciste - o farama a fostului cartier Izvor - la intersectia strazii Sfintii Apostoli cu strada Apolodor, exista acest imobil, chiar in vecinatatea Pietei Natiunile Unite si bisericii Sf. Spiridon-Vechi.

Imediat dupa ce Calea Calarasilor intersecteaza str. Mircea-Voda (zona demolata si anonimizata de Ceausescu), in stanga se face str. Popa Soare. Pe curba ei a fost ridicata acum un secol o frumoasa cladire cu cupola, remarcabila.

Casa cu iz parizian, la intersectia strazii Dianei cu str. Jean Louis Calderon, nu departe de Piata Rosetti.

Simplitate, coerenta si statura - cladirea de pe coltul strazilor Logofat Luca Stroici si Marin Serghiescu le are pe toate.

Imobil vechi, la intersectia strazii George Georgescu (fosta Calea Rahovei) cu str. Justitiei, intr-un perimetru captiv de 30 de ani intre blocurile inalte de pe bd. Unirii si bd. Libertatii - o zona "moarta". Multumim, tovarase!

O casa renovata sclipitor a fost transformata in hotel, chiar peste drum de Academia Romana. Vorbim de intersectia Caii Victoriei cu str. Mihail Moxa. ASE-istii stiu.

Un exemplu de sobrietate care impune admiratie - o casa absolut superba, ce nu abunda in decoratiuni, insa urmeaza cu gratie linia curbata a strazii Vasile Parvan, dupa intersectia cu Calea Plevnei, mergand spre Splai.

Revenim in fostul cartier evreiesc pentru a vedea cladirea interbelica de pe coltul Caii Calarasilor cu strada Alexandru Sihleanu - o parcelare interesanta, scapata de buldozere.

La Piata Rosetti, intersectia bulevardului Carol I cu bd. Hristo Botev este marcata de un imobil impunator din anii '30, fost sediu al Societatii pentru Locuinte Ieftine.

Anii '30 au marcat un boom imobiliar fara precedent in Bucuresti. Astfel, intregi zone cu aspect rural au fost modernizate aproape instantaneu. Este si cazul intersectiei strazii 11 Iunie cu str. Cornelia, langa Parcul Carol I.

Tot anii '30 au marcat intrarea influentelor maure (orientale) in limbajul arhitectural al Capitalei. Un exemplu bun este imobilul situat la intersectia strazii C. A. Rosetti cu str. G-ral. David Praporgescu.

Cladire modesta situata la intersectia strazii Poiana Florilor cu str. Gladiolelor (fosta Libertatii), int-o zona cazuta in uitare si degradare, in vecinatatea fostei Cai a Rahovei, in spatele blocurilor de pe noul bd. Libertatii.

Cochet imobil art-deco, pe str. Cobalcescu.

Si mahalaua Dudesti a beneficiat de progresul inregistrat de tara in interbelic. Astfel, intregul cartier a fost populat cu vile moderniste, uneori cu influente art-deco, cum este si aceasta, pe coltul Caii Dudesti, la intersectia cu str. Andrei Barseanu.

Micuta cladire de factura art-deco, la intersectia strazii Virgiliu cu str. Fagaras.

O parcelare din anii '30, cu locuinte-tip, se gaseste pe strada Prof. Moise Nicoara, chiar in vecinatatea imensei Piete Alba-Iulia, care a distrus mare parte din imprejurimile de odinioara ale strazii Nicoara.

Unul din imobilele mele favorite se gaseste pe bd. Corneliu Coposu (fost Calea Calarasilor), la intersectia cu str. Patriei (fost segment din str. Sf. Ioan-Nou), vis-a-vis de Magazinul Unirea. Am vorbit si de aceasta cladire in articolul despre Piata Unirii in anii '50.

O celebritate a zonei vechi a orasului o reprezinta blocul-turn ridicat de compania "Adriatica" in anii '30, la intersectia strazilor Academiei si Doamnei, chiar peste drum de actuala Banca Nationala a Romaniei.

Arhitectura cu influente art-deco tipica anilor '30, la intersectia strazii Stirbei-Voda cu str. Spiru Haret.

Un foarte frumos bloc de colt, inalt pentru epoca lui, pe strada Maria Rosetti, langa Gradina Icoanei si Scoala Centrala.

O alta emblema a fostului cartier Izvor este blocul modernist de pe coltul strazii Operetei (fosta str. Azilul de Noapte) - cat a mai ramas din aceasta strada, si strada Vanatori. Intreaga zona vecina acestui edificiu - Piata Natiunile Unite si Splaiul pana la Podul Hasdeu, a fost sistematizata in anii '80 si populata cu blocuri anoste sau lasata maidan.

Un ultim exemplu de rezolvare modernista a coltului de strada - bloculetul de la poalele Dealului Patriarhiei - intersectia bd. Maria cu str. 11 Iunie.

Imobil socialist de colt din anii '80, la intersectia bd. Corneliu Coposu (fost Calea Calarasilor), cu str. Sf. Vineri, in vecinatatea pietei omonime. Toata zona a fost rasa si reconstruita in anii '80, pentru a se potrivi cu ansamblul noului Centru Civic comandat de Ceausescu.

Cladire noua de la Piata Vitan (demolata integral si reconfigurata in anii '80), pe coltul noului-creat si artificialului bd. Octavian Goga, la intersectia cu str. Lucian Blaga (nou-creata pentru a face legatura cu bd. Unirii). Cladirea noua sta pe vechiul aliniament al Caii Dudesti, din care se deschidea, pe vremuri, fundatura Dr. Westfried, chiar pe aceste locuri.

Nu departe de imobilul precedent se afla un hotel, construit pe un schelet de ceea ce trebuia sa fie un bloc de locuinte, la intersectia nou-creata bd. Octavian Goga - str. Nerva Traian, zona curatata integral de istorie.

In sfarsit, un imobil "optimist" - sediu de banca - tip "borcan", la intersectia strazii Buzesti (tronsonul largit in anii '80) cu str. Sevastopol.

Din nou, diversitatea arhitecturala a Capitalei incanta, dar si intristeaza. Multe din imobilele prezentate se afla intr-o stare deplorabila, iar fara o preocupaere pentru prezervarea fondului vechi de locuinte, probabil ca vom vedea mult mai multe imobile de colt new age in anii ce vor urma. E bine si cu progresul, dar ce ne facem cu istoria, care ne defineste identitar?
Citeste tot...

Raiden intreaba

Pe 5 septembrie se vor implini patru ani de cand scriu la Rezistenta Urbana. Mai sus este anuntul prin care dl. Buciuman anunta cooptarea mea, in 2007. -->

Am postat atunci primul mesaj pe acest blog, in care mi-am definit directiile principale de activitate. Eu zic ca m-am tinut, in linii mari, de cuvant.

Imediat, "am intrat in paine" si am pus numaidecat primul meu articol, dedicat bisericii Domnita Balasa.

In cei aproape patru ani care s-au scurs de atunci am abordat tot felul de subiecte, banale sau controversate, in majoritate legate de Bucuresti, am invatat o sumedenie de lucruri legate de acest oras, am infiintat seriale, am desfiintat seriale, mi-am schimbat punctul de vedere, am avut polemici, am avut colaborari, in fine, tot ce presupune activitatea de - hai sa-i zicem - blogger.

A venit insa randul VOSTRU, al cititorilor, sa-mi spuneti CE ARTICOL V-A PLACUT CEL MAI MULT din septembrie 2007 pana in iulie 2011? Aveti voie sa nominalizati doar UN articol, fie el si parte a unui serial.

Raspunsurile le puteti da mai jos, in comentarii, pe Facebook sau chiar si pe e-mail, sau printr-un mesaj la ID-ul de Yahoo! Messenger raiden_ru. Puteti omagia cu abnegatie sau critica activitatea mea. Ar fi interesant sa-mi spuneti si de cand cititi ce scriu. Sunt curios cati cititori, mai vechi sau mai noi, fideli sau ocazionali, vor raspunde.
Citeste tot...

In amintirea vremurilor de alta data

...care vor veni din nou.


Deliric 1 - Cu de toate feat Motzu , DOC, Maximilian , Junky Citeste tot...

Intoarcere pe Maidanul Academiei

In spatele blocurilor inalte ridicate in inima Capitalei de Ceausescu, orasul vechi inca are rani deschise, iar logica isi pierde sensul cand se vede diferenta frapanta dintre noile artere – late si pustii – si batranele stradute specifice Bucurestilor autentici. Cartierul Uranus a fost strivit de Casa Republicii (Parlamentul actual) si Casa Stiintei si Tehnicii (actuala Casa Academiei).

Dupa expeditia pe maidanul Academiei din toamna lui 2010 (recomand citirea/recitirea in avans a acestui articol), cand am descoperit vestigii importante - marturii ale zonei pitoresti de altadata, am decis sa revin cu cateva precizari. Intamplarea face ca am si ceva materiale noi, asa ca pornim din nou masina timpului. -->

Reamintesc ca maidanul Academiei reprezinta perimetrul cuprins intre Calea 13 Septembrie, Calea Rahovei, strada Sabinelor si strada Uranus. Acest areal includea sapte strazi in panta, foarte pitoresti. Pe planul cadastral de mai sus (via Idei Urbane) se poate vedea cum exact s-a suprapus Casa Stiintei – constructie comandata de Elena Ceausescu - peste vechea configuratie stradala.

In panorama maidanului Academiei (slab executata, zic eu) avem 3 imobile de interes: Casa Republicii, bijuteria noului Centru Civic, Casa Stiintei, sora ei mai mica si mai urata si – principalul vestigiu al zonei disparute – o casa de pe strada Salvatorului, supravietuitoarea izolata pe maidan. Perimetrul este foarte dezolant si aparent nu prezinta niciun interes.

Incepem cu celebra strada Uranus, vedere elevata (st.) si normala (dr.). Pentru a acomoda noile blocuri dinspre Calea 13 Septembrie, strada Uranus a fost in primul rand demolata, apoi aliniamentul ei a fost mutat, pentru a ocoli masivele edificii noi. Linia rosie inidca aliniamentul initial.

Strazile in panta ce uneau, in mare parte, strazile Uranus si Antim, au trebuit sa dispara pentru proiectul de suflet al Tovarasei – Casa Stiintei – monstruozitatea preluata de Academia Romana si neterminata nici in prezent. Daca se compara volumul cladirii cu cel al Palatului Bragadiru (evidentiat cu galben) – un edificiu impunator al zonei inainte de anii ’80, este evident ce proportii faraonice are Centrul Civic ceausist.

Un alt vestigiu important, totodata cel care a declansat explorarea urbana initiala – este pavimentul supravietuitor de la intrarea dinspre Uranus pe str. Salvatorului.

Strada Salvatorului unea str. Uranus cu Calea Rahovei. Pe imaginea de mai sus, i-am marcat cu galben aliniamentul, in prezent sters. De sus, am avut ocazia sa observ mai bine unicul imobil ramas in picioare din toata zona – casa de la nr. 7 pe str. Salvatorului.

Cladirea din anii ’30 este bine intretinuta. A scapat de demolare pentru ca, cel mai probabil, au locuit aici muncitori pe durata santierului. In prezent, inteleg de la vecinii de pe str. Sabinelor ca a fost retrocedata. Totusi, nu am idee ce adresa are in prezent, intrucat str. Salvatorului nu mai apare in nomenclatorul stradal al Capitalei. Banuiala mea e ca aceasta casa a fost arondata la str. Sirenelor cumva. Ramane inaccesibila din cauza haitelor de caini si vegetatiei scapate de sub control care o inconjoara.

Cum am spus, str. Salvatorului iesea in Calea Rahovei, la Palatul Bragadiru. In articolul precedent, am prezentat schema de mai sus, in care am marcat si strada Ion Taranu. Schema este importanta pentru ce urmeaza.

Recent, s-a petrecut o schimbare notabila: a inceput amenajarea unei intrari prin spatele Casei Academiei, pornind din Calea Rahovei! Intamplator, intrarea se potriveste aproximativ cu capatul strazii Salvatorului, asa ca am realizat o comparatie intre anii 1980 si 2011. Diferenta majora de relief rezulta din distrugerea colinei Arsenalului pentru saparea fundatiei Casei Stiintei. Nu am idee daca se intentioneaza unirea cu ciotul dinspre Uranus al strazii Salvatorului, dar voi urmari cum decurg lucrarile. Oricum, nu imi fac sperante.

Calea 13 Septembrie a fost si ea afectata de distrugeri. Gratie dlui. Dan Vartanian, avem poze din timpul lucrarilor, din luna mai 1982. Comparatia de mai sus este de la actuala Piata Arsenalului (la Hotelul Marriott), versiunea mult largita a fostei Piete Puisor. Sus: linia de tramvai coboara in dreapta spre intersectia cu str. Uranus, iar in stanga, demolat si bordat de garduri, este un segment azi disparut din str. Puisor. Cladirea masiva, distrusa ulterior, era Tipografia Armatei. Jos: Aproximativ acelasi unghi in zilele noastre, cu Calea 13 Septembrie mergand in dreapta si str. Izvor in stanga, dupa inglobarea segmentului din str. Puisor – un peisaj schimbat dramatic.

Ambele fotografii sunt luate din dreptul Postei Puisor, singurul supravietuitor din vechea configuratie a intersectiei. In poza veche, Posta Puisor este in dreapta biciclistului (in afara cadrului), iar in poza actuala, se gaseste in dreapta-jos, tot in afara cadrului.

Dupa Piata Puisor, 13 Septembrie cobora dealul inspre strada Uranus, continuandu-se apoi cu strada Cazarmii, un drum foarte sinuos. Poza veche, din 1982, este luata din lungul strazii Uranus. Autoservirea de pe colt marcheaza intersectia cu 13 Septembrie (linia de tramvai care merge in stanga), iar imediat la dreapta se face str. Cazarmii, in continuarea Caii 13 Septembrie. Str. Uranus cu linia principala de tramvai cobora apoi spre Podul Izvor, traversand Dealul Arsenalului.

Situatia actuala a acestei intersectii arata o strada lata, cu scuar pe centru, vegetatie, un gard si o portiune din Casa Republicii. Intersectia Uranus-13 Septembrie a fost anonimizata si mutata.

Da, am spus bine mutata. Pentru prelungirea Caii 13 Septembrie dincolo de Uranus (medalion: se vede deja forma noii artere, imagine luata de pe amplasamentul actualului bd. Libertatii) a fost sacrificata strada Lazureanu. Aliniamentul noului tronosn din 13 Septembrie, deviat fata de traiectoria initiala pentru a fi in linie cu Casa Republicii si Casa Stiintei, ingloba exact acea veche strada.

Update! De la Adrian aflam originea denumirii "Lazureanu" si legatura cu berarul Oppler!

De la Aventurierul am obtinut doua fotografii extrem de importante. Prima, de la inceputul anilor ’80 (autor: Mihai Isacescu), arata strada Lazureanu la inceputul demolarilor. Cadrul arata drumul urcand spre intersectia cu Uranus. In extrema dreapta, cocotate pe deal, ultimele case cuprinse intre str. Schitul Maicilor si intarea Cazarmii se pregateau de disparitie deoarece ocupau cu nerusinare locul curtii Casei Republicii.

In prezent, din aproximativ acelasi unghi (jos), situatia este cu totul alta: noua Cale 13 Septembrie trece triumfal peste vechea strada Lazureanu, urcand spre Uranus.

O privire din unghiul opus (Dan Vartanian 1982), dinspre intarea Cazarmii spre str. Lazureanu, arata cum a fost sapata noua artera 13 Septembrie in deal, schimband geografia locului. Pe str. Lazureanu nu mai ramasese nimic. In stanga, observam imobilul mai mare pe care l-am remarcat si in fotografia luata de pe Lazureanu. Aceasta strada a fost printre primele sterse, iar pe hartile succesive din anii ’80, ea a disparut treptat. A aparut intreaga ultima oara in 1982. Dupa aceea, pe masura ce lucrarile avansau, Calea 13 Septembrie cu aliniamentul „corectat” aparea prelungita putin dupa str. Uranus, insa nici urma de Lazureanu, pana cand 13 Septembrie a devenit bulevardul central al zonei Casei Stiintei.

Un cadru luat de mai sus, dinspre Uranus, dar privind spre poalele dealului Arsenalului, prezinta Calea 13 Septembrie noua in toata splendoarea ei. In dreapta, se intrase deja bine cu demolarile in strazile Minotaurului si posibil Ecoului. Culmea e ca in casa de pe coltul strazii Ecoului cu strada Ion Taranu functionase in 1932 redactia ziarului comunist „Scanteia”, intr-o perioada in care Partidul Comunist era scos in afara legii. Revenind la fotografie, in stanga, ce fusesera strazile Cazarmii si Schitul Maicilor, precum si imprejurimile, se pregateau sa intre in istorie.

Poza de jos prezinta situatia din prezent, cu un drum intins pana jos in bd. Libertatii la blocul SRI. Bd. Libertatii a distrus, printre altele, strada Antim – capatul strazilor in panta de pe maidanul Academiei.

A doua imagine-document de la Aventurierul prezinta capatul dinspre Lazureanu al strazii Schitul Maicilor, cand pe Lazureanu deja se demola, dar pe Schitul Maicilor nu inca (inceputul anilor ’80). Imaginea din prezent corespunzatoare celei vechi nu are nicio asemanare. Configuratia locului este cu totul alta, parca este alt oras!

Astfel, iata cum arata Casa Republicii, asa cum s-ar vedea din fosta strada Lazureanu, in preajma fostei intersectii cu Schitul Maicilor.

Pe harta inca valabila in 1982, am suprapus actuala configuratie stradala. Se observa clar brutalitatea cu care s-a intervenit constient in inima orasului vechi, distrugandu-l ireversibil. Se observa corectiile aplicate aliniamentelor strazii Uranus si Caii 13 Septembrie, prelungirea peste strada Lazureanu a Caii 13 Septembrie, dar si scurtarea socanta a Caii Rahovei, de catre noul bd. Libertatii, ce porneste victorios din Piata Regina Maria.

Pe harta din 1984, toata zona a fost stearsa. Astfel, perimetrul cuprins intre Splaiul Independentei, 13 Septembrie si bd. George Cosbuc (actual Regina Maria pe segmentul dinspre Piata Unirii) este alb! Calea 13 Septembrie se pierde in neant, la fel si Calea Rahovei dincolo de Piata Chirigiu. O situatie nemaiintalnita pe nicio harta pe care am vazut-o vreodata – sa dispara o bucata din oras!

Un vestigiu astazi degradat, dar foarte colorat (gratie locatarilor) al zonei distruse de Casa Stiintei este strada Sapunari – un drum ingust si pietruit, care leaga str. Uranus de Calea Rahovei, iesind la scuarul Sabinelor.

Prin distrugerea colinei Uranus (Arsenalului), Capitala a pierdut nu numai un cartier rezidential ante- si interbelic, ci si un loc cu un imens potential turistic, dar mai ales o zona extrem de importanta pentru istoria bucuresteana si devenirea orasului. Privind azi la dealul Filaret si la stratificarea impusa de relieful specific, nu pot decat sa-mi imaginez cum aratau acele strazi in panta din Uranus. In imaginea de mai sus, trei nivele ale dealului Filaret: 1 – str. Mitropolit Filaret; 2 – str. Lamaitei, fosta str. Principesa Ileana; 3 – Aleea Suter.

In schimb, ceea ce ceausismul tarziu a oferit bucurestenilor si tarii intregi este o Casa a Stiintei si Tehnicii, nefinalizata niciodata si unde Academia Romana, prin cele cateva birouri instalate acolo, nu poate masca monstruozitatea acestui proiect care nu ar fi trebuit sa existe. De fapt, as sustine neconditionat o demantelare pasnica si lenta a Casei Stiintei, intrucat, in opinia mea, nu are ce cauta acolo.

Daca aveti opinii pro/contra acestei idei, putem discuta in comentarii. Cert este ca maidanul Academiei mai are si alte secrete care asteapta sa fie descoperite de exploratorii urbani. Oricum, marea masa a oamenilor habar n-are peste ce istorie trece urcand 13 Septembrie spre Muzeul de Arta Contemporana.
Citeste tot...