Radio Erevan are aplicatie de Android

Dupa ce m-am chinuit zile si nopti sa redescopar bucuriile programarii am reusit sa fac o mica aplicatie cu glume de pe proiectul Radio Erevan. In caz ca nu stiti ce este Radio Erevan, este o pagina de facebook care reinvie spiritul glumelor sovietice. Vizitatorii pun intrebari si redactia Radio Erevan formata din eu, Vasile, Ratz (plus futezatorii) si Macabroo raspunde cum se cuvine.

Ideea este ca sarbatorim 1000 de like-uri pe Facebook si s-a lansat si proiectul lui Vasile, http://erevan.utopiabalcanica.net/ unde artistul grafic va posta cate o gluma cu cei doi armeni Lunea, Martea, si Vinerea.

Tot in aceste zile voi updata si baza de date a aplicatiei de Android, schimbare care se va reflecta automat pe telefonul vostru prin actualizarea glumelor. E ca si cum ati deschide geamul ca sa intre haz.




Aplicatia este foarte beta si simpluta si va trebui sa reveniti aici pentru update (nu si pentru intrebari, ele se vor updata automat, sunt stocate pe un server). In curand sper sa pot pune aplicatia pe Market ca sa fie la zi pe toate telefoanele.

Asa ca luati aplicatia cu codul QR!



sau download direct de aici. Versiunea 0.01

Astept buguri si sugestii! Citeste tot...

M-am uitat la Romanii au Talent si am un singur comentariu

Citeste tot...

Perspective 25: Bisericile si orasul

Cronicile Bucurestilor pre-fanarioti il descriu ca fiind un oras-gradina. Din desisul arborilor, rasareau stralucitoare turlele multelor biserici, din diversele mahalale.
In prezent, Capitala inca are multe biserici, insa, in urma schimbarilor uneori dramatice din tesatura urbana a orasului, ele nu mai par la fel de impresionante.

Reafirm ca pentru mine, bisericile reprezinta monumente importante de arhitectura si pastratoare ale istoriei locului, prin vechimea lor. Atat. De aceea, voi face un tur virtual al unor biserici celebre din oras, dar vazute de sus! -->

Incepem dinspre periferia orasului. Turlele bisericii Popa Nan se ridica din mijlocul fostei mahalale, in timp ce la orizont, noul isi face ostentativ aparitia.

Dupa-amiaza racoroasa langa Piata Iancului. Din pacla tomnatica, biserica Matasari reconstruita se inalta dintre casele joase. Vechiul lacas de cult a fost demolat si recladit, deoarece deveise prea subred. Desigur, noua biserica are termopane si toate dotarile moderne.

Venind spre fostul cartier evreiesc, se observa ca, langa fostul rond Udricani, biserica Udricani isi etaleaza noua infatisare, dupa renovare.

Zona strazilor Matei Basarab si Logofat Udriste este dominata de turlele cu aspect deosebit ale bisericii Lucaci.

Biserica cu Sfinti inca supravietuieste pe tronsonul nesistematizat din Calea Mosilor, insa cazut in neglijenta si nepasare. In plan secund, se vede si biserica Negustori, situata intr-o frumoasa zona rezidentiala, reprezentativa pentru ce ne place sa numim "orasul vechi".

Privire peste fostul bazar Taica Lazar (str. Baia de Fier actuala), inspre biserica Sf. Gheorghe-Vechi, pe Calea Mosilor. Si mai departe, se ridica silueta zvelta a turlei Baratiei.

Mutata dupa blocuri in anii '80, biserica Sf. Ioan-Nou de la Piata Unirii este vizibila cu greu.

Turlele bisericii Sf. Gheorghe-Nou, la piata cu acelasi nume. Aspectul actual al bisericii, capatat la renovarea din anii '70, il inlocuieste pe cel neo-gotic avut pana atunci.

Centrul Istoric de langa Piata Unirii a devenit o zona foarte "la moda". Aici, muzica de club se impleteste adeseori cu clopotele bisericilor. Avem o vedere cu biserica Sf. Anton de langa Curtea Veche, inainte de renovare. Geamurile cu rama metalica ale turlei au fost inlocuite de termopane banale. In departare, se mai remarca turla bisericii Sf. Dumitru-Posta, situata langa Muzeul de Istorie, fostul Palat al Postelor.

O priveliste rara cu biserica Bulgara (prim-plan) si cu biserica Rusa (plan secund). Dat fiind ca la biserica Bulgara se ajunge printr-un gang care se face din str. Doamnei, acest lacas de cult este putin cunoscut. Biserica Rusa este unul din monumentele cele mai vizitate in Capitala.

Toamna la biserica Domnita Balasa, singura cladire dintre Asezamintele Brancovenesti ramasa in picioare dupa demolarile anilor '80. Locul viran din dreapta ei era ocupat odata de Azilul Domnita Balasa.

Biserica Sf. Spiridon-Nou din Calea Serban-Voda se intrezareste printre blocurile optzeciste. Cel din prim-plan stanga este unul din cele 3 cazuri incredibile de mascare pe care le-am investigat. Si Sf. Spiridon-Nou a inceput sa fie renovata, iar in curand, turlele verzi emblematice vor disparea, lasand loc argintiului kitschos si banal.

Mutata in anii '80 din calea bd. Unirii, biserica Sf. Ilie-Rahova a fost renovata si termopanizata. Si-a pierdut aspectul "de epoca", foarte pregnant in panorama Caii Rahovei din anii '20, pe care am discutat-o pe larg.

Ansamblul din dealul Patriarhiei. De la stanga la dreapta: Adunarea Deputatilor (Palatul Patriarhiei), Clopotnita Mitropoliei si Catedrala Patriarhala. In josul pozei se observa statuia recenta a domnitorului Cuza. El este cel care a confiscat averile manastrilor, de aceea a fost amplasat la loc de cinste langa Patriarhie.

La poalele dealului Patriarhiei, pe str. 11 Iunie, se afla biserica Sf. Nicolae-Vladica (din Prund), foarte maiestuoasa. Ea inlocuieste mai vechiul lacas, situat peste drum si demolat in vremea Regelui Carol I.

Manastirea Radu-Voda de pe dealul omonim, un pitoresc ansamblu manastiresc neatins de regimul comunist, insa ascuns in spatele perdelei de blocuri de pe Splaiul Unirii.

Mergand mai spre nord, din inima unui cartier linistit de case inspre Gradina Icoanei, se ridica, pe strada cu acelasi nume, biserica Pitar-Mos, cu niste cupole speciale.

Vorbind de Gradina Icoanei, avem o panorama cu 3 biserici importante din perimetrul extins, pana inspre Calea Mosilor sistematizata, cu sirul de blocuri de pe fundal. De la stanga la dreapta, 3 lacasuri de cult se remarca: biserica Icoanei, biserica Sf. Silvestru (cu celebrele turle rasucite) si biserica Logofat Luca Stroici.

Revenim in plin centru, la Piata Universitatii. Biserica Coltea renovata ramane impasibila fata de iuresul renovarii si consolidarii spitalului vecin.

Putin mai jos, gasim biserica Doamnei, inchisa in spatele blocului "Delta Dunarii" (Pizza Hut) dupa cutremurul din 1977.

Ne incadram pe Calea Victoriei. O biserica pe care Ceausescu nu a demolat-o, desi a avut-o in fata lui de cate ori a rostit cuvantari din balconul Comitetului Central al PCR, la Piata Palatului: biserica Kretzulescu.

Mai sus, in zona adiacenta Ateneului, gasim biserica Boteanu, cu turlele cazute la cutremurul din noiembrie 1940 si nerefacute dupa. Fotografia arata ce colorit interesant avea biserica. Recent, a fost renovata in alb, pierzandu-si personalitatea.

Una dintre cele mai frumoase biserici bucurestene - biserica Amzei - se mai intrezareste dintre blocurile inalte care au inconjurat-o incepand cu anii '60.

Revenind pe Calea Victoriei, ajungem la Academia Romana (prim-plan). Vis-a-vis de institutie, se gaseste biserica Sf. Nicolae-Tabacu. Fotografia este dinaintea renovarii, cand turlele lacasului de cult au fost tencuite cu alb, au primit termopane si tabla lucioasa. Biserica mai avea o turla centrala mare, prabusita in 1940 la cutremur si nerefacuta.

Langa Piata Romana, biserica Sf. Visarion de pe strada cu acelasi nume se pregateste sa fie obturata de o constructie noua.

Frumoasa Manastire Casin, vazuta de pe Arcul de Triumf. Intre timp, la verdele bolnavicios in care au fost spoite cupolele s-a adaugat albul-spital in care a fost vopsita toata biserica. Incantator.

O vedere spre Piata Victoriei. Dintre casele joase de langa Parcul Luigi Cazzavillan, se inalta turla bisericii Popa Tatu, avariata grav la cutremurul din 1940, si reparata ulterior.

O biserica deosebita este Sf. Gheorghe-Plevna de pe Calea Plevnei. Se remarca prin sirurile de caramida rosiatica.

Din mijlocul Cotrocenilor, se ridica timid turla bisericii Sf. Elefterie-Vechi, inconjurata de verdeata si vile interbelice.

In anii '20, s-a ridicat in vecinatatea actualului Pod al Operei (Piata Victor Babes) biserica Sf. Elefterie-Nou, un superb monument care face cinste Capitalei si sporeste prestigiul cartierului Cotroceni.

Ne incadram pe linia Splaiului si venim inapoi spre centru. Langa Podul Izvor este biserica Sf. Ilie-Gorgani, cunoscuta in trecut pentru adunarile legionare care aveau loc aici, in str. Gutenberg.

Ajungem in cartierul Uranus-Izvor, distrus de Ceausescu in anii '80. Din fosta Manastire Mihai-Voda de pe dealul Mihai-Voda (amplasamentul Parcului Izvor) au mai ramas doar biserica si clopotnita, coborate si mutate din str. Arhivelor (disparuta) in str. Sapientei. Blocurile ridicate apoi pe bd. Libertatii au avut ca scop ascunderea ramasitelor manastirii.

Biserica Sfintii Apostoli, de langa Piata Natiunile Unite, a scapat la limita de demolare, blocurile de pe noul bd. Natiunile Unite trecand foarte aproape de ea. Biserica este depozitarul memoriei fostei mahalale Sfintii Apostoli.

La Piata Natiunile Unite se gaseste biserica Sf. Spiridon-Vechi, reconstruita in 1995 dupa ce fusese demolata in anii '80. Este singura biserica bucuresteana cu pisanie in limba araba. Clopotnita veche, vizibila in poza, a fost demolata pentru a se ridica una mai mare si mai kitschoasa, langa o scena pe care sa se oficieze slujbele. Sub scena este un centru pentru copii talentati (pictura, etc.).

In final, o panorama de execptie cu legendara Manastire Antim. Efectele ceausismului sunt greu de ignorat. Palatul Sinodal (acoperisul rosiatic din stanga) a fost rotit si mutat din calea unui bloc nou in anii '80, iar cuhnia (bucataria) si o parte din zidul manastirii au fost si ele demolate. Sirul continuu de blocuri din spatele manastirii arata ruptura produsa in acest cartier istoric al orasului.

Desigur, ar mai fi multe biserici celebre de mentionat, fiecare cu povestea ei. Este pacat ca toate au incaput pe mana unei tagme clerice foarte orientata catre profit. Fara educatie in arhitectura, aceasta casta privilegiata distruge, voit sau nu, valori de patrimoniu precum bisericile-monument, prin renovari de prost-gust, completari de cladiri si tone de termopane. Seful cel mare din Dealul Patriarhiei a facut la fel: a renovat, extins si modernizat complexul pana in punctul in care kitschul a devenit noua regula.

Ce biserici care nu se regasesc in pozele de mai sus va plac?

P.S.: Mult mai multe vederi cu orasul privit de sus gasiti pe contul meu de Flickr.
Citeste tot...

Str. Labirint si bd. Matei Basarab

Seria articolelor despre Bucurestii disparuti sub lama buldozerelor ceausiste in anii ’80 continua. Deoarece noul Centru Civic necesita cai de acces catre el, distrugerile s-au extins si dincolo de cartierul evreiesc. Celebra strada Labirint a cazut victima sistematizarii, fiind transformata in mare parte intr-un bulevard nou, „Matei Basarab”. Cum era strada Labirint inainte si cum s-a ajuns la situatia din prezent vom vedea din fotografiile in exclusivitate, hartile si schemele care urmeaza: -->

Inainte de demolari, str. Labirint unea Calea Vacaresti de Calea Calarasilor, asa cum am indicat pe harta de mai sus, din 1963. Din perioada interbelica si pana spre finalul anilor ’60, str. Labirint a purtat denumirea de str. Mitropolit Ghenadie Petrescu, Episcop al Argesului in a doua jumatate a secolului 19.

Incepea din Piata Cauzasi, intersecta str. Mircea-Voda (afectata si ea grav de demolari), traversa strazile Anton Pann si Romulus, continuand str. Matei Basarab. La intersectia cu str. Parfumului se gasea cladirea Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu, actuala Primarie a Sectorului 3. Mai departe, str. Labirint intersecta strazile Traian, Valeriu Braniste, Popa Nan, Delea Noua (dintre cele importante) si ajungea, in final, in Calea Calarasilor.

Tronsonul care face obiectul articolului este cuprins intre str. Parfumului si Calea Calarasilor. Primaria Sectorului 3 este punctul de pornire. Gratie domnului Cristian Malide, avem un set de fotografii in premiera, realizate in anii’80, inainte ca zona sa fie mutilata. Dl. Malide locuia pe str. Labirint la nr. 70, intr-o casa de pe coltul cu Parfumului, vis-a-vis de Sfatul Popular.

O comparatie arata cat s-au schimbat lucrurile in aproape 25 de ani. Ambele imagini sunt luate din dreptul Primariei (str. Parfumului se face in dreapta). Sus, vedem str. Labirint, pietruita, serpuind inainte spre str. Traian – un cartier linistit, cu case vechi, joase si multa verdeata. Jos – noul bd. Matei Basarab, obtinut prin demolari. Curba strazii Labirint a fost „indreptata”.

Chiar dupa casa din extrema stanga a pozei, se afla ultimul imobil de pe str. Labirint, inainte ca aceasta sa fie sectionata: Casa de Casatorii (Oficiul de Stare Civila) a Sectorului 3.

Casa dlui. Malide se vede in aceasta fotografie de iarna, luata dinspre actuala str. Matei Basarab, mergand spre Parfumului. Pe dreapta se observa Primaria.

O perspectiva asemanatoare, dar din timpul verii – casa dlui. Malide este acoperita de un visin in fotografia veche. Str. Labirint cotea la stanga dupa intersectia cu Parfumului, formand o curba. Totul a fost distrus, iar imaginea din prezent infatiseaza o artera rutiera anonima si neinteresanta.

Revenind la un detaliu din fotografia veche, se observa in capat blocul inalt de pe strada Traian, ridicat in anii ’70.

O vedere a aceluiasi tronson de strada, dar luata de pe acoperisul casei dlui. Malide. In prim-plan dreapta este acoperisul casei vecine – Casa Sacalis, situata la nr. 72. Cadru imposibil de replicat, acest punct din str. Labirint nu mai exista.

Tot din dreptul Primariei Sectorului 3 este luat si acest cadru, cu str. Labirint mergand spre str. Traian. Casa din prim-plan stanga (cu verdeata multa langa ea) este aceeasi cu cea din stanga-jos, fotografia anterioara. Mai sunt insa alte detalii interesante de analizat:

Din frontul de cladiri de pe dreapta, iese in evidenta una cu etaj si clopotnita. Avem de-a face cu o imagine rara a Azilului Calist, un lacas de care nu stiam pana acum si, desigur, nefotografiat. Urmeaza selectii din textul furnizat de dl. Cristian Malide, cu adaugirile mele.

In 1871, Epitropia Bisericii Delea Noua (situata pe vremuri in capatul str. Labirint dinspre Calea Calarasilor) a hotarat construirea unui nou lacas. Enoriasii nu au strans insa suma de bani necesara. Ajutorul a sosit de la Arhiereul Calist Stratonikias (1800-1885), Vicar al Mitropoliei, care a donat restul banilor. Lucrarile de constructie au inceput in 1872 si au continuat pana in 1875.

Dupa sfintirea noii biserici, Calist a cumparat casa si terenul din str. Labirint nr. 78, unde a construit un corp de cladire compus din 6 camere, destinat batranilor singuri, corp numit Azilul Calist. Azilul era o cladire mare, cu intrare monumentala, curte interioara si acoperis rotund, caracteristic. In varf avea o clopotnita. Prin forma constructiei, urma usoara cotitura a strazii Labirint din aceasta zona. Fotografia de mai sus este facuta din podul casei dlui. Malide, printr-o crapatura aparuta in calcanul casei la cutremurul din 1977. Pe fundal, acelasi bloc inalt de pe str. Traian.

Tot de pe acoperisul casei din str. Labirint nr. 70, dl. Malide ne ofera o panorama a imprejurimilor. Acoperisul Azilului Calist se ridica maiestuos dintre casele joase si vegetatia abundenta. Azilul si imprejurimile patriarhale au fost demolate in 1987.

Un alt detaliu esential al fotografiei de la care am pornit se gaseste pe fundal: o casa in stil neo-romanesc, la coltul strazii Labirint cu str. Slt. Alexandru Moga. In departare, blocul de pe Traian.

In continuare, ne vom referi la schema de mai sus. Pe ea, am marcat segmentul strazii Labirint relevant pentru acest articol. Strada initiala este marcata cu galben. De la Primaria Sectorului 3 si Casa de Casatorii (verde) inspre str. Traian porneste noul bd. Matei Basarab (rosu), bordat de blocuri anoste de 4 etaje. Curba strazii Labirint este inchisa de blocul L119 (albastru), se continua prin spatele celorlalte blocuri si redevine strada normala abia dupa intersectia cu Traian.

Casa de pe coltul cu str. Moga exista si astazi, este renovata si se afla pe curba blocata a strazii Labirint, devenita o zona extrem de linistita si putin circulata. De la Parfumului la intersectia cu Traian, numerele pare (partea dreapta a str. Labirint) au fost demolate, inclusiv casa dlui. Malide si Azilul Calist.

O privire actuala de ansamblu in lungul curbei strazii Labirint (sus) si acelasi tronson, vazut de la intersectia cu str. Moga inspre str. Traian (jos). In dreapta sunt parcarea si spatele blocurilor de pe noul bd. Matei Basarab.

Pe acest segment blocat din str. Labirint gasim, ca pe multe stradute din zona, o sinteza de stiluri arhitectonice, de la case foarte vechi (cea din stanga - datata 1877) pana la vile din anii ’30 (dreapta).

In apropiere de intersectia cu str. Valeriu Braniste, str. Labirint reintra pe aliniamentul initial, insa largita, ornata cu blocuri si cu denumirea de bd. Matei Basarab, care se continua in directia Caii Calarasilor. Ultima cladire de epoca de pe str. Labirint originala: o casa bine intretinuta.

Pentru multi soferi bucuresteni, noua strada (noul bulevard) Matei Basarab este cunoscuta pentru faptul ca se infunda intr-o cladire. Obligatoriu, soferii trebuie sa o ia pe str. Traian, altfel drumul este blocat.

Din partea opusa, venind dinspre Calea Calarasilor, masinile trebuie sa faca usor dreapta pe str. Labirint veche, pana la intersectia cu Traian, unde trebuie sa iasa de pe str. Labirint (urmeaza bucla infundata!) si sa se reincadreze pe bd. Matei Basarab. Superb.

La demolarea zonei in 1987 si la trasarea noului bulevard, casa figurata cu galben si pe schema de referinta cu str. Labirint, si pe vederile aeriene de mai sus, impreuna cu anexele ei, nu au putut fi demolate. A rezultat un bulevard nefunctional si de tot rasul.

Casa, de o marime considerabila, face parte dintr-un tandem, „sora” ei aflandu-se pe str. Labirint. Ambele imobile au intrare prin curtea interioara, aflata fix pe locul carosabilului noului bulevard.

Din discutiile purtate cu un fost militian din zona, se pare ca imobilul-obstacol a apartinut unor pocaiti, jucand rolul de casa de rugaciuni. Acesti pocaiti trebuie sa fi avut bani si relatii inainte de 1989, pentru ca o casa in calea unui bulevard comandat de Ceausescu nu avea nicio sansa. Cum ar fi fost bd. Unirii gatuit de case razlete, ramase nedemolate?

O privire din vechea strada Labirint catre casa-obstacol (2009). Bulevardul nou se opreste pur si simplu acolo.

Ei bine, nu va mai faceti griji! Primarul Oprescu a rezolvat-o! Folosindu-si aptitudinile notorii de negociator experimentat, independentul nr. 1 a reusit sa ii dea pe pocaiti afara si sa demoleze casa si anexele! Astfel, visul lui Ceausescu s-a implinit, iar bd. Matei Basarab este functional! Imaginea corespunde celei de mai sus din 2009, luata din str. Labirint.

Asa arata situatia din sens opus. Fostul militian spune ca operatiunea n-a durat nici 3 zile, s-a lucrat si noaptea sa se niveleze terenul.

O parte din anexele fostei case-obstacol a ramas in picioare (sus): s-a demolat strict cat a fost necesar. Casa-sora de pe Labirint a ramas intacta. Intre timp, a fost reabilitata termic. Se aude ca, dupa asfaltare si stabilirea fluxului de trafic, pe noul bd. Matei Basarab vor circula si troleibuze.

Astfel, avem inca o artera anonima, care ar putea semana cu orice strada din orice oras provincial. Blocurile plictisitoare de 4 etaje nu au nimic deosebit, servesc un scop pur utilitar, in contrast frapant cu cartierul distrus, dar imortalizat, din fericire, de dl. Malide.

Bd. Matei Basarab se infrateste astfel cu tronsonul din Calea Calarasilor sistematizat tot in a doua jumatate a anilor ’80, completand noua imagine de cartier-dormitor a unei zone care in trecut avea un farmec aparte.

In final, o recapitulare pe tronsoane (1-6) a traseului sinuos al strazii Labirint. Tronsonul 1, (Calea Vacaresti - str. Mircea-Voda), a fost sters de pe harta in 1985, laolalta cu Piata Cauzasi, str. Cauzasi, Calea Vacaresti, Piata Sf. Vineri, Calea Dudesti si marea parte a cartierului evreiesc.

Str. Labirint ramasa incepe din str. Mircea-Voda. Din ratiuni care ma depasesc, tronsonul 2, (Mircea-Voda – Romulus), poarta in prezent denumirea de „str. Cauzasi”, un fals istoric grosolan. Aceasta nu este str. Cauzasi originala! Cea originala continua str. Labirint din Piata Cauzasi si mergea jos in Splai. La intersectia cu acesta se ridica vechiul Institut Medico-Legal. Pe locul vechii strazi Cauzasi trece bd. Unirii.

Tronsonul 3 (Romulus – Parfumului) poarta denumirea de „str. Matei Basarab”. Str. Matei Basarab initiala mergea doar din Calea Calarasilor pana in str. Romulus. Atat. In acord cu decizia idioata de a denumi tronsonul 2 „Cauzasi”, tronsonul 3 a fost denumit „Matei Basarab” in vederea constructiei si prelungirii noului bulevard.

Tronsonul 4 este curba inchisa intre blocuri. Practic, de aici incepe oficial str. Labirint actuala. Ca delimitare, tronsonul 4 este cuprins intre strazile Parfumului si Traian.

Tronsonul 5, singurul functional din vechea str. Labirint, care poarta inca numele, este cuprins intre str. Traian si noul bd. Matei Basarab.

Ultimul tronson, al 6-lea, preia aliniamentul vechii strazi Labirint si, sub numele de „Matei Basarab”, merge in Calea Calarasilor.

Pentru o plimbare serioasa pe str. Labirint si pentru a intregi „tabloul”, cititi articolul Aventurierului. Are fotografii de ieri si de azi si explica punctual ce s-a demolat si ce a ramas.

In incheiere, multumesc inca o data domnului Cristian Malide pentru amabilitatea de a oferi fotografiile istorice cu str. Labirint. De asemenea, panoramele cu bd. Matei Basarab si casa-obstacol sunt luate de pe norc.

UPDATE! - Iata o reactie interesanta la citirea articolului: "Problema cu incercarile astea de documentare ale "oraselor disparute" e ca dupa ce privesti la poze parca mai degraba intelegi rostul demolarilor decit agitatiile istorizatilor." - Mircea Popescu.
Citeste tot...