Capitala tarii mele

In Republica Socialista Romania, pionierii trebuiau sa fie constienti de importanta Capitalei, asa ca la Editura "Ion Creanga" a aparut, in 1979, o brosura de 20 de pagini, intitulata "Capitala tarii mele" si dedicata copiilor.

Pe langa limba de lemn si discursul proletar utilizat in "mini-ghid", ce mi se pare interesant este ca imaginea proiectata a Bucurestilor este exact cea de dinainte de marile demolari din anii '80. Asadar, fara Casa Republicii, fara Casa Stiintei, fara bd. Victoria Socialismului!

Am reprodus o parte din text, mentinand grafia specifica epocii, am adaugat fotografii din comunism si comentarii personale (scris normal). -->

Sa deschidem harta! Pe acest pamint romanesc sarutat de undele batrinului Danubiu si vegheat cu strasnicie de fruntile semete ale Carpatilor, pe aceasta veche vatra de suflet, de glorioasa istorie si de originala cultura si civilizatie, intre atitea vibrante nuclee de existenta ale oamenilor care poarta numele de romani, unul este mai stralucitor decit toate: orasul Bucuresti. (...) Capitala Republicii Socialiste Romania, mare oras modern, centru clocotitor de viata si de munca, se intinde pe o suprafata de aproape 100.000 de hectare.

Hanul lui Manuc, intr-o ilustrata din 1972 (st.) si desenat in brosura (dr.). Localul arata diferit in interbelic, cand se numea "Sala Dacia". La inceputul anilor '70, s-a incercat o aducere la infatisarea initiala.

Pierzindu-si radacinile pe temeliile vechii cetati de scaun a Tarii Romanesti, care dainuie pe aceste meleaguri de peste cinci veacuri, orasul Bucuresti si-a dobindit marea lui putere economica, sociala, culturala si politica in ultimele trei decenii – anii fauririi unei lumi noi, a socialismului multilateral dezvoltat, intre hotarele vetrei strabune. (...)

Din zbuciumul unor mari evenimente ale secolului trecut, istoria patriei si a Bucurestilor a inscris cu litere de foc in panteonul marilor sale valori framintarile din anii 1821, 1848, 1859, 1877. (...) Orasul nostru pastreaza nenumarate urme ale acelor ani. Sa amintim dintre atitea doar schimbarea numelui unor strazi, in urma izbinzilor obtinute de armatele romane in timpul Razboiului de independenta. Astfel, Podul Mogosoaiei devine Calea Victoriei, Drumul Tirgovistei – Calea Grivitei, Podul Calicilor – Calea Rahovei, Podul de pamint – Calea Plavnei si cite altele.

Manifest din 1940 ilegal al Partidului Comunist, cu putin inainte de renuntarea la Tron a Regelui Carol al II-lea, in ajun de razboi.

Sfirsitul secolului al XIX-lea, cind se organizeaza miscarea muncitoreasca si mai ales primele patru decenii si jumatate din veacul nostru, in care clasa muncitoare, condusa de Partidul Comunist Roman – infiintat in anul 1921 – si-a intarit mereu luptele politice pentru o lume a dreptatii, a libertatii si bunastarii, infaptuita dupa eliberarea Romaniei de sub jugul fascist – dobindita prin istoricul act de la 23 August 1944 – au inscris, de asemenea, in cartea istoriei orasului Bucuresti multiple si impresionante marturii de adevar si lumina. (...)

Universitatea bucuresteana in 1966 (sus), cu corpul central lipsa (fusese distrus in 1944, in bombardamente) si in 1980 (jos), cu partea lipsa refacuta (observati diferenta de culoare a acoperisului). In poza mare: statuia lui Gheorghe Lazar, din fata Universitatii.

Sa incepem recunoasterea invirtindu-ne in jurul centrului orasului. Aici se afla Universitatea – datind de peste 100 de ani, construita cam pe vechiul loc al Scolii de la Sf. Sava, deschisa, la inceputul veacului al XIX-lea, de catre Gheorghe Lazar. Statuia strajuieste in fata Universitatii, impreuna cu cea a lui Ion Heliade Radulescu, a lui Spiru Haret si a marelui voievod Mihai Viteazul.

Teatrul National apare cu vechea fatada, dinainte de interventia din anii '80, ordonata de Ceausescu.

Peste strada (Bulevardul Nicolae Balcescu), se afla moderna cladire a Teatrului National „Ion Luca Caragiale”, iar linga ea impunatoarea constructie cu 24 de etaje a Hotelului „Intercontinental”.

In desenul din brosura, o bunica socialista vegheaza nepotul - Soim al Patriei - care priveste impresionat, de la una din ferestrele blocului-turn de la Sala Palatului, spre CC al PCR si fostul Palat Regal.

Centru politic si administrativ al tarii, renumit loc de desfasurare a numeroase intilniri, congrese, conferinte si forumuri nationale si internationale, Bucurestiul adaposteste, in acelasi perimetru, cladirea monumentala a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, unde isi desfasoara activitatea neobosita secretarul general al Partidului Comunist Roman, primul presedinte al tarii, tovarasul Nicolae Ceausescu, marele Palat al Republicii – sediul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania,

Ateneul Roman, constructie de mare finete si eleganta, in fata careia se afla inspirata statuie a celui mai mare poet roman, Mihai Eminescu,

hotelul „Athenée Palace”,

Biblioteca Centrala Universitara, Palatul telefoanelor, cladirile diferitelor ministere si organizatii centrale. (...)

Curtea Veche, cel mai mare fals istoric bucurestean. Pentru a rescrie istoria, relicvelor neimpresionante gasite la demolarea caselor de pe segmentul respectiv al str. 30 Decembrie (actuala Franceza) le-au fost adaugate alte componente. Altfel zis, in anii '70, a fost "ridicata" o noua Curte Veche, care nu are nicio legatura cu asezamantul medieval al lui Vlad Tepes!

La numai citeva sute de metri de Universitate, linga Piata Unirii, pot fi intilnite urmele celui mai batrin centru al Bucurestiului de altadata – vechea Curte domneasca – unde se gaseste, restaurata, biserica ctitorita de Mircea Ciobanul – cel mai vechi lacas din cite se pastreaza in capitala tarii;

in apropiere se gaseste cladirea Marii Adunari Nationale de pe dealul Mitropoliei – loc incarcat de glorioasa istorie;

mai departe, spre dreapta, admiram Academia Militara, in fata careia se afla impresionantul Monument al eroilor patriei,

Monumentul Ostasului Sovietic (dr.) a fost ridicat in 1946 in Piata Victoriei, pe fostul amplasament al Monumentului Eroilor Corpului Didactic, pentru a elogia "glorioasa" Armata Rosie, care ne-a eliberat de monarhia reactionara.

apoi, si mai departe, cladirea impunatoare a Consiliului de Ministri, in vecinatatea careia a fost ridicat Monumentul eroilor sovietici,

De pe soclul monumentului a fost smulsa dupa 1947 reprezentarea decoratiei regale "Virtutea Aeronautica", repusa dupa 1989.

zvelta Statuie a aviatorilor,

Palatul Televiziunii Romane,

Foisorul de foc (care adaposteste acum Muzeul pompierilor), etc.

Colaj cu cartierul Balta Alba-Titan, in tineretea lui. A se observa lacul IOR si actualul Parc IOR (st. sus), pe atunci un maidan viran.

Zburam peste impresionantele cartiere noi, ale caror nume ne sint foarte cunoscute: Balta-Alba, Titan,

1974: blocuri noi pe Soseaua Pantelimon (foto: Dan Vartanian).

Pantelimon,

Pe bd. Lacul Tei, in anii '70.

Ghica-Tei, Pajura,

Locuinte staliniste in Bucurestii-Noi, langa Piata Marx-Engels.

Bucurestii-Noi,

Intersectia de la Lujerului, populata cu blocuri noi.

Militari,

Drumul Taberei,

1970: noi locuinte in Berceni.

Berceni

Locuinte noi in Floreasca (sus, 1959) si in Giulesti (jos, anii '60 - via armyuser).

Cartierul Colentina, nou-nout.

Blocuri noi pe Soseaua Giurgiului (st.) si la Piata Chibrit (dr.).

si altele, care au schimbat si schimba necontenit infatisarea orasului nostru de aproape doua milioane de locuitori. (...)

Zona industriala Obor.

Zburam peste fabrici si uzine de mare importanta in economia nationala, (...) peste parcuri si gradini, peste scoli si institute de invatamint superior, peste institutii de cultura si arta, peste strazi frumoase si noi, peste moderne magistrale... (...)

Este dimineata! Va grabiti sa ajungeti la scoala. Ca si voi se grabesc parintii si fratii vostri mai mari. Unde lucreaza ei? Cei mai multi oameni ai muncii din Capitala patriei noastre se indreapta zi de zi spre cele peste 460 de intreprinderi industriale, de constructii, de transporturi si telecomunicatii, etc., ca si spre sute si sute de institutii. Din numarul total al acestora, muncitorii detin 73% (...)

Bucurestenilor – mici si mari – ca si tuturor cetatenilor Romaniei socialiste se sint caracteristice dorinta de pregatire temeinica pentru munca si viata, setea de cultura si arta, pasiunea pentru cercetare stiintifica si pentru tehnica. In scopul realizarii acestor aspiratii le stau la indemina peste 600 de unitati apartinind invatamintului prescolar, primar, gimnazial si liceal si 50 de facultati ale diferitelor institutii de invatamint superior: 13 teatre dramatice, cinci teatre muzicale, (...) 50 de cinematografe stabile cu banda normala; 51 de muzee; dintre care Muzeul de arta al Republicii Socialiste Romania,

Muzeul Taranului Roman, fost Muzeu al PCR, fost Muzeu Lenin-Stalin.

Muzeul de istorie a Partidului Comunist Roman, a miscarii revolutionare si democratice din Romania, Muzeul de istorie a orasului Bucuresti,

Muzeul de Istorie Naturala „Grigore Antipa”, Muzeul satului, Muzeul literaturii romane; numeroase case de cultura (aflate in fiecare din cele opt sectoare ale Capitalei), cluburi ale tineretului si cluburi muncitoresti (...)

O mare parte a cartilor care se afla in rafturile celor peste 1300 de biblioteci existente in Bucuresti (...) sint tiparite la Combinatul poligrafic „Casa Scinteii”, cladire impunatoare, aflata in apropierea Parcului de cultura si odihna „Herastrau” si linga moderna sala destinata expozitiei economiei nationale, ca si diferitelor tirguri internationale. La Casa Scinteii isi are sediul si Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. (...)

Gara de Nord, anii '70. A se observa imensa stema comunista de deasupra intrarii principale (coloane).

Prin cele trei principale porti – Gara de Nord,

Aeroportul International Otopeni

Aerogara Baneasa, inaugurata in 1948.

si Aeroportul Baneasa, cit si prin intregul paienjenis de intrari destinate transportului rutier, in fiecare zi sosesc in Bucuresti mii si mii de calatori din toate colturile tarii si ale lumii. Ei pot fi vazuti adesea strabatind, alaturi de bucuresteni, nu numai marile bulevarde, vizitind muzee si expozitii, admirind monumente, participind la spectacole, intrniri, congrese,

Magazinul Cocor (sus), o tinichea supradimensionata devenita magazin de lux in prezent si Magazinul Unirea, in forma lui initiala, neextinsa, din anii '70 (jos).

facind cumparaturi in modernele magazine (Cocor, Unirea, Bucur-Obor s.a.), ci si plimbindu-se plini de incintare, pe aleile parcurilor din Capitala noastra – adevarat „oras-gradina”.

Aleea Parterului Central din Cismigiu, in 1971.

Cismigiul, perla a gradinilor din Bucuresti, de la infiintarea careia s-a scurs mai mult de un veac, parc asezat in inima orasului,

in fata monumentalei cladiri a Consiliului Popular al Capitalei, Gradina botanica, din cartierul Cotroceni, vestita prin bogatia si varietatea ei de plante,

Parcul Libertatii, actual Carol I, vazut dinspre Fantana Zodiac (sus) in 1977 si dinspre lac, in 1966 (jos).

Parcul Libertatii,

dominat de impresionanta constructie a Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului si a patriei, pentru socialism,

Parcul Balta-Alba (ulterior IOR, redenumit "Al. I. Cuza" in 2004, dar cunoscut si sub denumirea de "Titan"), in anii '70.

parcurile Balta-Alba, 23 August,

Insula Trandafirilor din Herastrau, in anii '70.

Herastrau, (...) atrag in fiecare zi, indiferent de anotimp, nenumarati vizitatori.

Metroul bucurestean a fost inaugurat in 1979. Primul tronson mergea de la Timpuri Noi pana la Semanatoarea (Petrache Poenaru).

Iata insa ca si calatoria noastra se apropie de sfirsit. Au inceput sa coboare umbrele serii. Va ginditi cu ce sa ajungeti mai repede acasa? Atunci poftiti in aceste elegante vagoane... ale metroului. Cum? Nu e gata? Nu-i nimic. O sa fie! Pina atunci, calatoria cu acest rapid tren subpamintean o puteti face chiar... la noapte, cind va veti sprijini timpla de fata alba a pernei.

Drum bun pe magistralele vietii mereu mai frumoase ale orasului de miine, care va asteapta sa-i fiti si voi destoinici faurari.

Surpriza cea mare a brosurii este o harta cu principalele atractii din oras. Tovarasa educatoare/invatatoare/profesoara ne arata ce este important. Sub stema comunista a Capitalei (st. sus), sunt schitate fabrici, uzine, cartiere muncitoresti, cladiri publice, statui, stadioane, parcuri, muzee, toate intr-un amalgam in care categoriile isi pierd importanta. Orasul socialist este un tot unitar! Explorare placuta.
Citeste tot...

Fratioare, ce poetic e Sound of Silence

Dragi cititori, am facut deja destule articole despre insemnatatea profunda a unor melodii pop pe care le stie toata lumea. Mai am una care imi statea pe teava, anume Sound of silence - Simon & Garfunkel. Fiind ultima astfel de analiza pentru o perioada de timp, si ca sa nu ne plictisim, am scris acest articol in limbaj de strada, care eu cred ca este cel mai plastic limbaj pentru a ilustra concepte literare si idei filosofice.

Deci sa va zic de cantecu' asta. Pula mea. In primul rand tre' sa stiti ca e o melodie de poponari, ca e asa, trista. Mna, si e cantata de doi pularai, unu Simon si unu cu nume de tigan, Garfunkel.

Dar versurile sunt compuse de poponarul de Simon care fiti atenti ce facea - se ducea in pula mea cu chitara in baie, ceea ce e destul de dubios, sa canti unde te caci. Dar lui ii placea, gen, cum se aude muzica cand loveste faianta. Dar si mai dubios e ca statea in baie cu lumina stinsa cand compunea, ceea ce ar face, in pula mea, numai un poponar care vrea sa si-o dea la laba romantic, dar el zicea ca il inspira intunericul. Gay. ->>

Deci na, acum ca stiti asta, intram in poezie. In poezie ala care se refera la sine insusi nu e Simon, ci un alt poponar anonim, care destepti precum marele scriitor de referate la romana Nicolae Manoilescu i-au zis E-ul liric.

Hello darkness, my old friend
I've come to talk with you again

Si E-ul liric este pe felie cu intunericul, dar gen sunt tovarasi de tovarasi, ca ii povesteste despre ce a vazut in visurile lui si alte chestii tripante.

Because a vision softly creeping
Left its seeds while I was sleeping
And the vision that was planted in my brain
Still remains
Within the sound of silence

Acum ii spunea de un vis care a fost bagat in capul lui de cineva ca o samanta, ceea ce dovedeste ca filmul ala Inception a fost scris pe vremea bunicii sau ca E-ul a stat si el ca baietii in scara blocului spargand bomboane de floare si i-au intrat cateva boabe pe nas si apoi in creier, haha.

In restless dreams I walked alone
Narrow streets of cobblestone
'Neath the halo of a street lamp
I turned my collar to the cold and damp
When my eyes were stabbed by the flash of a neon light
That split the night
And touched the sound of silence

Si ii spune ceva de genul: "Bai intunericule care esti tu inspiratie, sa moara mama, deci visam ca eram intr-un orasel bizar unde era intuneric bezna, deci cacat, tu tre' sa stii ce zic. Si in orasul asta, care ma facea sa ma simt oarecum incomod, din intuneric apare un neon imens, frate."

Deci neonul ala e clar ce simbolizeaza, da? Nu numai o lumina care strica intunericul, dar o lumina cat se poate de artificiala, cacat, nu zic de Simona Senzual, da' stiti si voi unde bat.

And in the naked light I saw
Ten thousand people, maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening
People writing songs that voices never share
And no one dared
Disturb the sound of silence

Si in lumina asta a neonului stateau 10.000 de pocaiti, care vorbeau, scriau cantece, in general era haos, numai ca era dat fara sonor, adica muteste, nu se auzea nimic, in pula mea!

Zic ca erau pocaiti ca erau clar adunati acolo sa se roage la neonul ala, ceea ce ii face destul de handicapati, frate, ca oamenii normali ca noi nu se roaga la un neon ci la oase vechi sau la un lemn pictat.

Ei in momentul asta E-ul liric a pierdut-o total si a inceput sa tipe ca un bezmetic. Io mi-l imaginez ca pe un meltean da-la de sala care a bagat proteine si multi steroizi in vena sa se faca mare si acum face rage.



Si e nemultumit fiindca pocaitii aia au indraznit sa savarseasca actul creatiei prin lumina, si deci sa aduca din nimic un cacat de Dumnezeu luminos (Doamne iarta-ma dar nu e vorba de Tine) astfel sictirind grav infinitatea intunericului pustiu. Observati insa antiteza dintre mitul creatiei si poezia lui Simon. In mitul creatiei Dumnezeu, mare fie gloria Lui, a facut El Insusi lumina pe cand aici omul l-a creat pe Neon.

"Fools", said I, "You do not know
Silence like a cancer grows
Hear my words that I might teach you
Take my arms that I might reach you"
But my words, like silent raindrops fell
And echoed
In the wells of silence

"BAI HANDICAPATILOR! BAI JAVRELOR! BAI VOI SUNTETI TAMPITI?! Ati stricat intunericul in pula mea de gaozari ordinari, tarani melteni ce sunteti! Bai baieti, bai, pai intunericul nu e panica, intunericul e tovarash, e de-al nostru, a crescut la B5 la ultima scara! E PANICA CU LINISTEA FRATE! LINISTEA E CANCER, CUAE!" dar tipa degeaba, caci totul era pe mute.

Acum stati si va intrebati de ce era asa cacat la cur E-ul liric. Pai el nu e chiar asa separat de Simon cum am zis mai sus, ci se identifica cu autorul, care dupa cum am zis scrie versuri si cantece. Deci si E-ul liric facea muzica si deci era un creator, savarsind acelasi act de creatie pe care l-au savarsit si pocaitii, numa' ca cu cantec.

In viziunea lui de drogat ars rolul omului nu este de a raspandi mesaje vizual, ci graite, preferabil sub forma unor catece cu talent, sa le asculte omu' si la telefon, si cand da chef de chef, fiindca numai sunetul si vorbele constituie media propice pentru raspandirea culturii.

Ca sa repet, neonul ala simboliza vanitatea mediatica, ceva gen revista Click, care e de cacat ca are numai tzatze si parasute, sau niste panouri imbecile, sau societatea de consum golita de continut, pe cand melodii frumoase si cu insemnatate ca cele ale lui Pavel Stratan nu razbesc.

And the people bowed and prayed
To the neon god they made
And the sign flashed out its warning
In the words that it was forming
And the sign said, "The words of the prophets are written on the subway walls
And tenement halls"
And whispered in the sounds of silence

Na si apoi neonul ala face niste litere ca sa comunice cu enoriasii pocaiti futu-le muma'n cur azi si maine. Si zice ca mesajul profetilor lui sta scris pe peretii metroului sau in holul cladirilor, adica tot ceva vizual.

Pula.

Citeste tot...

Arhitectura si putere

Recent, am primit de la cititorul Cristi un link spre un documentar realizat in 1994 - "Arhitectura si putere". De ce este deosebita aceasta lucrare? Este filmata exemplar, contine imagini de arhiva nemaivazute, calitatea imaginii este foarte buna si, mai ales, filmul contine cadre in premiera cu noul Centru Civic, asa cum arata in anul 1994.

Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, lucrarile la Casa Republicii si complexul de cladiri adiacente au fost sistate. Ele au fost reluate cativa ani mai tarziu, ceea ce inseamna ca documentarul de fatza prezinta imaginea "inghetata" din decembrie 1989, cu modificari insesizabile. Se poate explora intregul areal demolat - fostele cartiere Izvor, Uranus, evreiesc, Dudesti, Vitan, etc.

Am considerat ca este necesar sa aduc completari unor cadre mai deosebite. Am identificat de asemenea trei greseli, pe care le voi explica. Pentru cine are de gand sa citeasca in continuare, recomand vizionarea in prealabil a documentarului, aici. -->

Scurt-metrajul se deschide cu o imagine a micii biserici Bucur Ciobanul de langa Dealul Radu-Voda, incadrata de schelete de blocuri. In trecut, bisericuta era paraclis de cimitir al Manastirii Radu-Voda, gasindu-se pe deal. Odata cu adancirea potecii de langa ea si aparitia strazii Radu-Voda, biserica Bucur a ramas suspendata pe un delusor separat, inspre Splaiul Unirii. A supravietuit demolarilor, dar nu se regaseste intre monstrii de beton din laterale.

Biserica Schitul Maicilor a fost translatata din Dealul Uranus in spatele blocului care adaposteste sediul SRI. Frumoasele chilii ce o inconjurau pe vechiul amplasament din str. Schitul Maicilor au fost demolate din ordinul expres al Elenei Ceausescu. In prezent, pridvorul cu coloane al bisericii este ingradit intr-o cusca de termopan alb, termopanul fiind noua obsessie a Bisericii Ortodoxe Romane.

Fostul cartier evreiesc, disparut, privind spre noul bd. Octavian Goga, inspre intersectia cu Nerva Traian. Cadrul din stanga este luat dinspre Pasajul Marasesti. In dreapta, bd. Goga astazi - superb.

Biserica Dobroteasa, incadrata si ea de schelete de blocuri noi. Se gasea odinioara pe Calea Vacaresti. Tronsonul respectiv de drum a fost demolat si inglobat in noul bd. Mircea-Voda, strajuit de blocuri anonime masive. Diferenta dintre vechiul ambient si cel nou este socanta.

Vedere din intersectia de la Timpuri-Noi, modificata masiv. Biserica Apostol a ramas cocotata pe dambul din care excavatoarele au muscat, pregatind terenul pentru blocurile de pe noile bd. Mircea-Voda si Gheorghe Sincai, precum si pentru noua str. Nerva Traian. Din nou, o comparatie-document intre vechile imprejurimi ale bisericii si cele noi.

Din cartierul Dudesti n-a ramas mai nimic. In film, vedem Calea Dudesti fara cladiri mergand spre sos. Mihai-Bravu. Dintre toate, au mai supravietuit vechea scoala comunala Dudesti + anexa si un imobil cu 2 etaje si mansarda (existent si azi - incercuit cu rosu in poza aeriana), la intersectia strazilor Baciu-Judetul si Stan-Judetul. Zona debarasata s-a umplut repede la loc, din nefericire cu imobile incomparabile cu cele vechi. Langa scoala veche s-a ridicat sediul nou, care face cinste arhitecturii ceausiste - este o nulitate!

Imagini de arhiva cu cladirea "Cartea Romaneasca" de pe bd. Carol I (actual Elisabeta), dupa bombardamentele din primavara lui 1944. Dupa indepartarea ruinelor, s-a amenajat acolo un parculet care oferea o perspectiva larga spre Cercul Militar, redenumit de comunisti Casa Centrala a Armatei.

Greseala 1. Cadrul cu Cercul Militar nu este din interbelic, asa cum se sugereaza, ci din anii '50, deoarece este vizibil parculetul mentionat mai sus. Pe locul lui s-a ridicat in anii '60 blocul Romarta.

Un cadru exceptional si rar cu fostul Minister al Industriei Constructoare de Masini de pe Calea Victoriei, nou-nout. Masivul imobil a fost demolat in 2007.

Urmeaza o succesiune de imagini cu schimbarea aspectului orasului, prin aparitia constructiilor de factura stalinist-utilitara din anii '50-'60.

Un grup de oameni studiind macheta uneia din "bijuteriile" regimului Dej - Casa Scinteii, actuala Casa Presei. Indemnul muncitoresc ne introduce si mai mult in atmosfera tovaraseasca.

O alta realizare dejista majora este Palatul Operei de Stat, de pe cheiul Dambovitei. Mai interesant este faptul ca aspectul initial al cladirii a fost alterat (in bine, zic eu), pentru a se ajunge la forma cu care suntem familiarizati.

Cum putea sa lipseasca cel mai drag ansamblu republican - "Piata Palatului RPR", adica Sala Palatului + blocurile dimprejur? In imagine, blocul-turn in constructie versus cum arata astazi. Despre un caz incredibil din acest ansamblu am scris aici.

Imagine cu noul cartier-dormitor Vitan, unde pe locul caselor pitoresti au aparut grupri de blocuri copiate la indigo. Strazi celebre, precum Foisorului, Voevod Moruzzi, Poet Vasile Carlova, Anastasie Panu sau Locotenent Papazoglu au fost curatate de istorie, devenind alei printre blocuri.

Cartierul Vitan arata exceptional in prezent, asa cum este evident din imaginea luata de sus.

Se poate explora si macheta noului Centru Civic si a bulevardului Victoria Socialismului (Unirii) - marcat cu rosu. In detaliul din dreapta, blocul din stanga-jos, de pe colt, este situat la intersectia bd. Unirii cu bd. Maria. Din macheta mare, se observa ca se dorea pastrarea stadionului ANEF (Republicii) de pe str. Izvor. In schimb, a fost astupat si transformat in parcare.

Dementa lui Ceausescu de a remodela orasul a lasat urme si in Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Fabuloasa Scara a Voevozilor a primit, in capat, o "fresca" cu noul ideal in arhitectura - blocul proletar.

Bloc de pe Calea 13 Septembrie (remodelata), finisat in 1994 si in constructie, in anii '80.

Ceausescu la Piata Sfanta Vineri, dand indicatii valoroase. Cu ajutorul unei fotografii de dupa 1977, se poate vedea unde a poposit Tovarasul (cele 2 case din dreapta apar in ambele imagini). In numai cativa ani, Piata Sf. Vineri si cartierul evreiesc adiacent aveau sa fie distruse aproape complet.

Dupa ce intregul front de case de pe Calea Calarasilor - intre str. Mantuleasa si Piata Unirii - a fost demolat, pe noua strada, mult largita, a inceput constructia de blocuri. Se pare ca si in dreptul bisericii Sf. Mina trebuia sa apara unul, dar nu s-a mai construit.

Comparatia realizata de Alex Galmeanu in 2007 este graitoare pentru disparitia acestui prim tronson din Calea Calarasilor - biserica odata inconjurata de case a ramas izolata, dupa demolari.

Calea Calarasilor, oficial bd. Corneliu Coposu, este, pe acest tronson, un bulevard oarecare, cu cladiri oarecare, fara personalitate.

Langa Rondul Udricani, in 1994, pe str. Clucerul Udricani, era in constructie blocul care avea sa inchida Sinagoga Mare intr-un sarcofag de beton. Langa ea, mai supravietuieste o cladire aflata odinioara pe str. Colnicul Mic (disparuta). Imaginea din prezent a Rondului Udricani si a imprejurimilor este dezolanta.

Dezolanta este si aceasta panorama cu ce a ramas din fostul cartier evreiesc, pe care am compus-o din mai multe cadre. Observam fosta scoala nr. 74 (demolata partial) de pe str. Mircea-Voda, biserica si Asezamintele Udricani, precum si cladirile supravietuitoare din celebrul rond de acolo. In rest, maidane virane.

Privind dinspre cartierul evreiesc spre Calea Calarasilor, unde biserica Sf. Mina a ramas stinghera. In dreapta cadrului, in spatele cladirilor nedemolate, este scheletul blocului care a blocat str. Columbelor.

Bd. Victoria Socialismului vazut de pe Casa Republicii, atunci si acum. Cat a crescut vegetatia in anii care s-au scurs!

Biserica si clopotnita fostei Manastiri Mihai-Voda, mutate de pe dealul omonim (amplasamentul Parcului Izvor) in spatele noilor blocuri ministeriale. Intre timp, pe langa biserica mutata a crescut vegetatie si, pentru generatiile mai tinere, totul pare firesc aici.

Privind spre Dealul Arsenalului in 1994 si acum. Am reusit in mare parte sa reproduc perspectiva initiala! Au mai disparut intre timp din macarale si a mai crescut vegetatie pe langa Parlament.

Hotelul Delegatilor (actual Marriott), in constructie in 1994, cu monumentul Eroilor Pompieri din Dealul Spirii mutat in fatza lui. Aici intervine Greseala 2: comentariul din documentar avanseaza ideea ca statuia nu a fost mutata, ci doar s-a demolat tot in jurul ei si acum, pare ridicol de mica in comparatie cu noile inaltimi. Fals! Statuia a fost mutata de la intersectia strazilor Uranus si Fonteriei, deoarece acest loc se gaseste azi sub Casa Poporului. Amplasarea ei in Piata Arsenalului (fosta Piata Puisor) este, intr-adevar, nefericita.

Casa Stiintei si Tehnicii (Casa Academiei), neterminata nici astazi, a distrus istoria pitorestilor strazi in panta din acel loc. Despre unele relicve ale vremurilor apuse, in articolul care documenteaza expeditia pe "maidanul Academiei".

Vedere din elicopter cu Dealul Arsenalului. Mastodontul lui Ceausescu paraziteaza orasul. In scurt timp, va avea un nou prieten - Catedrala Mantuirii Neamului, o biserica-mamut care se va ridica aproximativ in locul indicat de punctul rosu. Doamne ajuta!

Greseala 3. In contrapondere cu Bucurestii ceausisti, se arata o ilustratie cu o reprezentare romantica a colinei Mihai-Voda. Se sustine - fals - ca acesta ar fi Dealul Arsenalului/Uranus/Spirii, desi acesta se gasea putin mai incolo. Dealul Mihai-Voda era cel mult o prelungire spre Dambovita a Dealului Uranus, dar nicidecum dealul propriu-zis, cu celebrul cartier.

Dezastrul din fostul cartier evreiesc, in 1994. In dreapta, noul bd. Mircea-Voda avanseaza spre ce este azi Camera de Comert, cu blocurile inconjuratoare aflate in contructie. In stanga maidanului, str. Nerva Traian a fost modificata si adusa pana in bd. Unirii, dupa disparitia Caii Dudesti. O zona care a stat pustie ani de zile si nici in ziua de azi nu este agreabila. Bucurestii socialisti in plin avant!

Intersectia Unirii-Nerva Traian actuala este aproximativ fosta intersectie Dudesti-Nerva Traian, din care avem o imagine de dinainte de tavalugul demolarilor.
Am marcat intersectia pe configuratia actuala (jos), vazuta din avion. Pe imensul teren viran de pe locul fostului cartier Dudesti urma sa se construiasca un alt colos ceausist, din care s-au turnat doar o parte din fundatii.

Ultimul cadru interesant este o imagine aeriana a bd. Unirii, in dreptul fostului Magazin "Junior" - azi Tribunalul Capitalei. In spate, se observa palcul de case de pe strazile Iuliu Barasch, Olteni, Maria Clucereasa, etc., grupate in jurul Teatrului Evreiesc - singurele ramasite ale unei zone masacrate.

Magazinul "Junior" a fost ridicat cu aproximatie peste Piata Cauzasi, o intersectie celebra in Bucurestii vechi. Calea Vacaresti, str. Labirint sau str. Cauzasi sunt doar cateva din arterele care se intersectau aici. Cladirile care defineau spatiul erau deosebite, insa nu puteau sta in calea maretului proiect al intaiului Presedinte al Republicii. Astfel, pe locul lor avem azi frumoasa parcare din spatele Tribunalului.

Per total, sunt de acord cu ideile exprimate in documentar. S-a demolat prea mult, prea aleator, prea repede. Ce a venit in locul cartierelor de traditie nu se compara cu ce a disparut. Orasul este astazi disfunctional si din cauza acestui proiect faraonic nefinalizat. Oricum, acest demers indraznet poate reprezenta o trezire la realitate pentru cei multi care sustin ca actualul Parlament (Casa Poporului) este un simbol al Capitalei, un edificiu care ne reprezinta in lume. Nu, ii reprezinta doar pe Ceausesti si pe Anca Petrescu.

Cat timp vor exista oameni care vor spune povestea fostelor cartiere istorice distruse de regimul comunist, Ceausescu nu va fi castigat batalia cu istoria pe deplin.
Citeste tot...