M-am uitat pe Al Jazeera

La inceput eram foarte ingrijorat fiindca eu stau in Bucuresti la iesirea inspre Teleorman si am auzit zvonuri ca Alexandria e sub asediu.

Asa ca am dat stream-ul pe Al Jazeera live in engleza ca sa aflu mai multe. Ce am vazut acolo m-a surprins. In primul rand in Alexandria e o vreme foarte frumoasa, ceea ce e de asteptat pentru sudul Romaniei.



In al doilea rand am observat ca Al Jazeera, spre deosebire de toate televiziunile de stiri romanesti si chiar CNN sunt foarte profesionisti. Care e diferenta, va intrebati? Diferenta este ca jurnalistii lor nu incearca sa creeze emotie.

Parerea mea este ca daca informatia bruta nu iti creeaza emotie atunci este inutil pentru o organizatie de stiri sa umfle povestile cu cut-scene-uri dramatice incetinite cu 30%, cu imagini alb negru peste o muzica apocaliptica, eventual Ruga pentru parinti cantat de Hrusca sau hit-ul oricarui decembrie Vino doamne al lui Vali Sterian.

Astfel de stereotipuri lipseau. Reportaje de la fata locului imbinate cu mici povesti "human interest" despre egipteni care isi pazeau casele au reusit sa imi ridice putin parul pe spate. Ce e drept, nu prea am inteles de ce unii intervievati egipteni se tot refereau la o grupare misterioasa cu rol in revolutie pe care o numeau "beoble". O tot dadeau cu "the beoble want change", "the beoble are not giving up".

In timp ce CNN prezenta viata si opera lui Justin Beiber, pe Al Jazeera era un reportaj fascinant realizat in decursul a mai multor luni despre procesul unui tanar de 19 ani condamnat la moarte in Malaesia pentru posesie de droguri.

Astept cu nerbadare sa vad ca favoritul meu pentru preluarea conducerii, Dr. Zahi Hawas, a fost ales de cetateni intr-un guvern interimar. Si nu spun asta doar pentru ca e singurul egiptean pe care il stiu. Citeste tot...

Din Egipt

Niciodata nu am vazut oameni asa de revoltati la auzul melodiei din coloana sonora.

Citeste tot...

Iepurasule....

Citeste tot...

In Bucuresti, pe urmele Tovarasului

Acum 93 de ani, s-a nascut cel ce avea sa devina cel mai iubit fiu al poporului si, desigur, maretul ctitor al Epocii de Aur, ale carei beneficii ne bantuie si astazi.

In 2008 aduceam un omagiu fierbinte, in 2009 vorbeam despre Bucurestii ceausisti, iar anul trecut am parcurs rapid firul vietii lui Nicolae. Anul acesta m-am gandit sa-l urmaresc pe indragitul Tovaras pe strazile Capitalei, o Capitala pe care am fi confundat-o cu Phenianul, daca intaiul Presedinte al Republicii nu lua contact cu cantitati insemnate de metal in 1989 si nu trecea langa Lenin, Stalin si Dej. -->

Incepem cu centrul puterii din Romania Comunista - Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, la Piata Palatului (Revolutiei). Da, Tovarasul avea deseori portretul pe cladire si iesea si in balconul de la etajul 1.

In Piata, oamenii entuziasti il aclamau, pentru ca un geniu al umanitatii se naste rar si trebuie apreciat ca atare. Nici urma de falsitate, fiecare strigat era sincer!

In zilele noastre, perspectiva din balconul ceausist asupra Pietei Revolutiei este grosolan stricata de cartoful pe batz, dar presupun ca nu am inteles eu inca semnificatia profunda a creatiei designerului Ghildus.

Vis-a-vis de CC al PCR se gaseste Palatul Regal, numit in vremea dictaturii proletariatului Palatul Republicii si Palatul Consiliului de Stat. La sarbatori, balconul unde Regii Carol al II-lea si Mihai I ieseau sa-si salute supusii era ornat cu portetul Excelentei Sale Presedintelui Ceausescu.

Din nou, o vedere-comparatie din balconul celebru. Poza de epoca este de la celebrul miting din 21 august 1968, cand, aparent rebel, Ceausescu a condamnat invadarea Cehoslovaciei de catre tarile Pactului de la Varsovia.

Lui Ceausescu ii placea sa joace hore la ocazii, precum si unii dintre urmasii sai in inalta functie (creata de el) de Presedinte. Atunci, ca si acum, persoanele care jucau cu Geniul din Carpati erau atent selectionate de Securitate.

Un 23 August la Soseaua Aviatorilor, locul traditional de desfasurare a festivitatilor Zilei Nationale comuniste. Ceausescu era mereu prezent la tribuna oficiala.

Deschiderea anului universitar 1968-1969 in Piata Universitatii. Notabil, pe fundal, corpul central al cladirii Universitatii lipseste, fiind distrus in bombardamentele din 1944. A fost refacut ulterior. Conducerea de Partid s-a aratat pe moment poporului din balconul fostului Palat al Societatii "Generala" (actual sediu BCR). Si totusi, parca altfel fusese deschiderea anului universitar in 1945...

Langa Palatul "Generala", este Palatul Creditului Industrial, o alta cladire care a fost in mod repetat ornata cu portretul Lui. Asocierea dintre Mihai Viteazu si Ceausescu Cizmaru este incantatoare.

Nici Cercul Militar (pe atunci, Casa Centrala a Armatei) nu a scapat de portrete in acei ani de aur.

Ceausescu se interesa de noile constructii publice din Bucuresti. Cand Teatrul National a fost reconstruit la Piata Universitatii, a vizitat santierul pentru a vedea stadiul lucrarilor, precum un expert ce se gasea. Imagine din 1972 (stanga) si cu TNB (aspectul vechi) finalizat (dreapta).

Vizitele ceausiste s-au reluat in anii '80, cand, cu profesionalismul academic specific, Secretarul General al PCR a dorit modificarea fatadei TNB. Zis si facut! (foto dreapta, via Alex Galmeanu)

In fotografia cu Ceausescu pe esplanada TNB se observa pe fundal noul bloc "Dunarea" de pe bd. Balcescu, ridicat dupa ce cel vechi s-a prabusit la cutremurul din 1977. La pachet, a fost demolata si toata strada Biserica Enei, cu tot cu biserica omonima. Noul bloc "Dunarea" este deosebit, nu?

Pe Calea Victoriei, in 1972. Se inaugura Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste Romania. Pe fundal, langa Palatul Casei de Depuneri, se observa Hotelul Francez, avariat in 1977 la cutremur si demolat ulterior. Aici se ridica azi maiestuoasa cladire "Bucharest Financial Plaza", cu tot cu Turnul Bancorex.

Muzeul de Istorie al RSR a fost deschis in incinta fostului Palat al Postelor, ridicat de Regele Carol I.

Anii '70 au fost plini pentru Tovarasul genial, deoarece s-au deschis numeroase santiere in Capitala. Periferica Sosea Pantelimon, populata de case taranesti, a fost demolata si s-a ridicat un cartier de blocuri superbe, foarte confortabile. In imagine, Ceausescu la intersectia Pantelimon-Iancului, dand indicatii dupa studiul amanuntit al machetei zonei.

Soseaua Pantelimon ramane si astazi un bulevard foarte agreabil, unde se poate iesi in liniste la promenada, este curat si frumos.

Si la Piata Muncii (fosta Bariera Vergului) era santier. Intaiul Presedinte oferea mereu bucuros explicatii pertinente specialistilor in dubiu, cu spatele la odioasa casa ce adapostea o farmacie.

Astfel, in locul intersectiei ce inca amintea ca aici era odiniara limita orasului, au aparut blocuri semete, stralucitoare, fiecare dintre ele - o bijuterie arhitectonica. Se spune ca turistii straini lesina cand merg prin Piata Muncii. De vina ar fi frumusetea nemaiintalnita a locului.

Vizita in Piata Dorobanti (1980), pe vremea cand cafenelele cu pretentii erau departe, foarte departe. Conceptual vorbind.

Un ucenic de cizmar si o textilista repetenta in vizita la Arenele Romane, teatrul de vara regal din Parcul Carol I, numit "Parcul Libertatii" in vremea comunistilor.

Proiectul de suflet al Ceausescului l-a constituit Casa Republicii (actual Parlament) si ansamblul noului centru politico-administrativ, pentru care o bucata considerabila din Capitala veche a fost distrusa. In numele progresului, desigur! In imagini, inaugurarea lucrarilor pe santier, in 1984. Pe fundal, ramasitele fostului cartier Uranus-Izvor.

Imagini tinute "la secret" in anii '80: sus - demolarea Manastirii Mihai-Voda din Dealul Arhivelor (amplasamentul Parcului Izvor) din simplul motiv ca obtura vederea spre noul Palat ceausist. Jos - demolarea zonei adiacente Caii Rahovei, langa biserica Sf. Ilie-Rahova, zona Pietei Unirii (si ea demolata si refacuta). Pe fundal, Dealul Patriarhiei.

Tovarasul langa fosta Piata a Teatrului, pe Calea Victoriei. Importanta Caii Victoriei trebuia sa fie diminuata prin constructia bulevardului Victoria Socialismului (Unirii).

Oborul, fostul Targ de Afara, era locul desfasurarii Targului Mosilor. Pe 1 octombrie 1969, Ceausescu a mers la ziua recoltei si s-a adresat oamenilor (st. sus). In dreapta sus, se vad celebrele lanturi, parte a distractiei de la targ. Vechea intersectie de la Obor se vede pe fundal, poza din stanga jos. Confluenta soselelor Mihai Bravu, Colentina si Stefan cel Mare cu Calea Mosilor era mult mai restransa. Pentru a crea un nod de circulatie major, intreaga zona a fost demolata in anii '70 si a aparut noua intersectie, subtraversata de pasaj (dr. jos).

Ceausescu a inaugurat cu mare pompa pasajul. Pe fundal, o casa supravietuitoare pe soseaua Mihai Bravu, existenta si astazi.

Noul Obor este populat de blocuri masive, dintre care vedeta este blocul "Samsung", initial ALMO (Ansamblul de Locuinte si Magazine "Obor") (jos). Foto: Bucurestii vechi si noi

Bucurestii ceausisti - un oras socialist modern care se mandreste cu realizarile sale. Curatat de istorie, Oborul a devenit doar o simpla intersectie. Privind lucrurile din perspectiva actuala, Targul Mosilor ar fi atras destui turisti.

Alta sarbatoare, alt loc - Piata Victoriei, alta hora. Pe fundal, Palatul Victoria, sediul Presedintiei Consiliului de Ministri (Guvernul).

In fine, Tovarasul Presedinte obisnuia sa tina discursuri lungi si captivante la Sala Palatului Republicii, unde se tineau congresele PCR. Atat de stimat era stimatul conducator, ca oamenii bateau din palme si scandau minute in sir dupa fiecare fraza, intrerupandu-i - afectuos, desigur - discursul genial.

Bucurestii ceausisti s-ar fi dezvoltat armonios sub mana Tovarasului, daca ar fi continuat proiectele sale marete: am fi scapat de Palatul Justitiei de pe Splai in cincinalul 1990-1995, precum si de Gara de Nord, care ar fi fost mutata. Am fi devenit port si am fi serbat ziua de 23 August in fata Casei Radio de langa Podul Eroilor, s.a.m.d. Cert este ca ar fi urmat Epoca de Platina, probabil, deoarece natiunea urca spre comunism in zbor calare pe cartele.

Articol realizat cu multe fotografii de pe "Comunismul in Romania" - un proiect exceptional al Muzeului de Istorie!
Citeste tot...

Am auzit tipetele copiilor

I-am auzit in timp ce mureau. Glasurile lor isi pierdusera orice inocenta. Injuraturile in abundenta nu mai pareau un gest teribilist, ci un soi de maturizare fortata si instanta. Am vazut sangele si trupurile lor sfartecate.

Unii se chircisera de frica iar altii fumau, poate pentru ultima oara, cu pofta dintr-o tigara. In ei vedeam disperarea ca se indreapta spre nimic, sau poate, speranta ca vor renaste intr-un loc mai bun.
->>

Asa sunt acum jocurile in multiplayer. Citeste tot...

99 de probleme

Citeste tot...

Perspective 23: Bucurestii umani

Un oras nu este alcatuit numai din cladiri. Prin comparatie, daca Bucuresti ar fi corpul, masinile si oamenii care se misca zi de zi ar genera circulatia prin arterele sale. In cel mai neobisnuit episod al serialului "Perspective" de pana acum, ma axez pe latura umana a Capitalei.

Am strans o serie de instantanee urbane, care surprind diverse situatii intalnite de-a lungul periplurilor mele pe strazi. Oameni de toate categoriile sociale, educati sau nu, vor avea intotdeauna acelasi raspuns la intrebarea de unde sunt: "Din Bucuresti." -->

Zi torida de august, pe fosta Calea Rahovei, actuala strada George Georgescu. Locuinte modeste, oameni modesti.

Ziua Portilor Deschise la Ministerul de Interne, situat in cladirea fostului Comitet Central al Partidului Comunist Roman - vizitatori incantati sa admire privelistea de la inaltimea balconului lui Ceausescu.

Pregatiti de a traversa bulevardul Carol I la Piata Rosetti. Pe fundal, sediul PNT-CD.

Pazind improvizatia tepoasa si kitschoasa montata in vechiul bazin de piatra din centrul Pietei Sfintii Voevozi.

La "un" Cola cu bajetzii, pe treptele la o cladire d'asta veche, Ateneu' parca ii zice.

Tiganusi simpatici iesiti din cocioabele de pe langa strada Progresului, fosta Trafic Greu.

Muncind de zor la reconstructia demult disparutelor cupole laterale ale Spitalului Coltea.

Imbulzeala la facut poze de pe Arcul de Triumf - o ocazie speciala, desigur.

Pe strada Berzei, asteptand demolarile...

...care vin inevitabil. In imaginea de mai sus, doi muncitori contempleaza sfarsitul apoteotic al unei vechi case negustoresti de langa Piata Buzesti.

La promenada pe strada Halelor, pe langa Hanul lui Manuc, la Piata Unirii. Destinatia: cel mai trendy loc al momentului - Centrul Istoric! Reflexie intr-o oglinda din statia de autobuz.

La o tacla pe Splai, in apropierea Pietei Natiunile Unite.

La pescuit pe Dambovita, langa Piata Unirii.

Stiluri diferite asteptand sa traverseze strada, langa Podul Timpuri Noi.

Discutie pe doua nivele intre vecini, pe strada Coltei.

Imagine ce aminteste de Havana decadenta - doua tigancuse, la parterul unei case in paragina de pe Calea Mosilor, segmentul nedemolat de Ceausescu.

Fotografie din Gara de Nord. Caldura insuportabila de afara ii indeamna pe locatarii din zona sa tranziteze gara, in cautare de umbra.

P.S.: Imaginea de titlu prezinta terminalul de tramvaie de langa Piata Unirii, frecventat si de taximetristi.
Citeste tot...