29 noiembrie 2010

Buzesti-Berzei: Recviem (1)


Marele eveniment urbanistic al finalului de 2010 este, zic eu, accelerarea lucrarilor la „Magheru 2”, oficial „dublarea diametralei Nord-Sud – Buzesti-Berzei-Uranus”. Au inceput demolarile (cele mai ample din anii '80 incoace) si casele vechi cad una dupa alta.

Deoarece nu sunt urbanist de profesie, las lui Popescu placerea de a explica tehnic proiectul (recomand citirea in avans, pentru o intelegere mai buna). Eu ma voi ocupa de cladirile remarcabile, in opinia mea, de pe aceste strazi. Pentru inceput, abordez imobilele de pe tronsonul din strada Buzesti cuprins intre Piata Buzesti si Calea Grivitei. -->

O privire de ansamblu. Intamplator sau nu, segmentul din str. Buzesti dintre str. Occidentului si Calea Grivitei este si cel mai celebru, cu imobile care au facut istorie. Cladirile condamnate dar remarcabile au fost numerotate de la 1 la 8. Toate au fost/vor fi demolate in vederea extinderii partii carosabile. Pe langa ele, vom vedea si alte cladiri din zona.

Piata Buzesti in anul 1978, privind spre directia Piata Victoriei. Frontul de imobile din stanga, precum si casele din fundal, au fost demolate ulterior pentru extinderea si indreptarea strazii.

In partea dreapta - o casa impunatoare, total nespecifica zonei. Scapata de demolare, este astazi prafuita si adaposteste sediul unei firme de transport. Vis-a-vis, are vecin un fast-food american kitschos.

Facem un pas inapoi spre intersectia strazii Buzesti cu strada Occidentului (directia dreapta), chiar in Piata Buzesti, anul 1976.

Intr-un peisaj decazut, casa destul de mare de pe colt inca supravietuieste, dar aproape de nerecunoscut, este in integralitatea ei un mic bazar. Revenind la imaginea veche, casa vecina (pe latura dinspre Buzesti) nu mai exista: a cazut in 1977 la cutremur sau a fost demolata.

O panorama actuala a Pietei Buzesti - un cadru mult largit, de remarcat transformarea intr-o Mecca a cladirilor inalte a segmentului dinspre Victoriei. Fara indoiala dupa finalizarea noii artere, asemenea cladiri o vor borda. Progres de dragul progresului?

Intram pe partea direct afectata de demolari. Pe dreapta, sensul spre Calea Grivitei, totul dispare. Primul - un grup de 3 imobile, dintre care primele doua de la dreapta la stanga sunt case-vagon. O consider valoroasa pe cea din mijloc (1), cu intarea laterala deosebita, pravalia de rigoare si balconul frumos.

Important - pe acest tronson din str. Buzesti au cazut bombe in primavara lui 1944. Am realizat o paralela intre o fotografie de atunci si situatia din 2009. In locul cladirii avariate s-a ridicat ceva neinteresant dupa razboi.

Urmeaza un bloc modernist cu 3 etaje (2), din anii ’30. Chiar daca este din alta epoca decat mai modestele case negustoresti inconjuratoare, respecta tiparul de cladire-vagon si se continua cu un corp de inaltime mai joasa, in spate.

Mergem pe trotuarul cu blocul si privim inapoi spre Piata Buzesti, gratie unei fotografii din 1978. Cateva imobile se remarca:

Primul (cel mai apropiat), o casa joasa (3), se gaseste pe locul unei alte case, disparute, in care se pare ca au locuit poetul Mihai Eminescu si iubita sa, Veronica Micle. Cand pe aceste locuri va fi un bloc-turn de sticla, placuta de pe el va face referire la casa de pe locul casei in care a locuit poetul, desigur.

Urmatoarea la rand este o casa rozalie (4), mai elevata si mai renovata decat precedenta, care inca din anii ’70 avea fatada simplificata, insa cele doua balcoane cu balustrada ornata raman piesa de rezistenta.

Din sirul de case iese in afara un balcon lung. Este vorba de fostul Cinematograf Buzesti (5), din care au ramas doar zidurile exterioare, urmare a neglijentei cronice post-decembriste. O ruina care nu mai apuca sa se prabuseasca.

Uitandu-ne din nou la poza veche, observam, pe partea dreapta si in departare, un imobil mai inalt. Este un bloc art-deco, tot din anii ’30, care marcheaza intarea Buzesti, o fundatura delimitata de un front de cladiri moderniste.

De aproximativ vis-a-vis de casa de pe locul casei in care a locuit Eminescu, avem o vedere cu strada Buzesti aproape de intersectia cu Calea Grivitei. O comparatie intre 1980 si situatia de 30 de ani mai tarziu este edificatoare. Piatra cubica a disparut, iar cladirile au intrat in paragina.

Din faimoasa intersectie Buzesti-Grivitei, o comparatie intre anii 1975 si 2010. In ambele fotografii, tramvaiul vine dinspre Piata Buzesti. Cadrul cuprinde una dintre cele mai frumoase case de pe strada Buzesti, care, din fericire, scapa de demolare deocamdata.

Ridicata in stil belle epoque, casa impresioneaza prin balcoanele acoperite si inglobate in constructie. Privind la imaginea din prezent, observam ca imobilul vecin cu casa frumoasa a disparut. La mijlocul anilor '80, a luat foc si a fost demolat mai apoi (multumesc pentru informatie, Adrian!).

Pe acest forum am gasit o alta explicatie pentru disparitia respectivei case: a fost demolata in 1983 sau 1984 ca urmare a inceperii lucrarilor la statia de metrou de la Gara de Nord si inchiderii circulatiei tramvaielor pe Calea Grivitei intre Titulescu si Piata Matache. Atunci, casa respectiva s-a demolat pentru a face loc curbei de tramvai dinspre Buzesti spre Berthelot (si retur), curba care pana la acel moment nu exista, dar devenise necesara pentru devierea tramvaielor 6 si 10, care veneau din Bucurestii Noi.

Strada Buzesti privita din intersectia cu Calea Grivitei, arc in timp la peste un secol distanta. Pe cat de linistita si frumoasa era zona in 1905, pe atat de aglomerata si mizerabila este in prezent. Totusi, intersectia Buzesti-Grivitei este cunoscuta si datorita unei intamplari din Primul Razboi Mondial. Asa cum stim, in 1916, Bucurestii au fost ocupati de germani.

Pe 22 noiembrie 1916, sosea in Bucuresti un ofiter german cu o scrisoare sigilata, de la Maresalul Mackensen, pentru comandantul Garnizoanei Bucuresti. Mackensen cerea ca, in 24 de ore, Garnizoana sa fie predata, in caz contrar urmand un bombardament puternic. Comandantul Garnizoanei a raspuns insa ca in Bucuresti nu mai exista garnizoana si nici comandant, asa ca nu putea primi scrisoarea. A doua zi, primarul orasului si Prefectul Politiei aranjasera sa iasa inaintea armatei inamice, la bariera Bragadiru (Fabrica de Bere „Rahova” de pe Calea Rahovei), caci pe acolo venise solul generalului. Au stat la bariera pana la pranz si, vazand ca nu vine nimeni, s-au intors in oras. Primarul, mergand la Ministerul de Interne, afla ca armata lui Mackensen intrase deja in Bucuresti, pe Calea Grivitei. Vice-primarul este trimis in zona si se intalneste la Matache Macelaru (intersectia Grivitei-Buzesti) cu doua companii de infanterie comandate de un locotenent caruia i se spune ca orasul se preda. (text de aici, multumesc Lucian pentru pont!).

Revenind la comparatie, cladirea din stanga, cea cu cupola (6), a facut obiectul unui articol mai vechi. Este fost club al liberalilor interbelici, fost cinematograf (Marna, Feroviarul) si fosta librarie. Silueta sa distincta si decoratiunile bogate de pe fatada de pe colt, precum si cupola emblematica, fac ca aceasta cladire sa apara in toate ilustratele cu strada Buzesti. Ea reprezinta, practic, aceasta zona.

In fotografia de mai sus, din 1976, tramvaiul intra de pe Calea Grivitei pe strada Buzesti si merge spre Piata Buzesti, pe langa imobilul de colt, care apare cu cupola simplificata.

Ca multe alte simboluri antebelice si interbelice, si acest imobil a decazut dramatic. Dupa 1989, cupola si interiorul cladirii s-au prabusit urmare a unui incendiu, ramanand din fostul club liberal doar fatada de la strada, o cochilie fantomatica gata de prabusire. In spate, oarecum ascuns de ochii tracatorilor, este corpul ridicat in interbelic – fosta sala de proiectii, desigur, tot o ruina. La o privire atenta, decoratiunile art-deco verzui din interior inca se mai intrezaresc.

Trecand recent prin zona, am observat doi oameni facand masuratori si fotografii de la distanta. Am intrat in vorba cu ei si mi-au spus ca sunt de la Primarie si ca au de gand sa reconstituie fatada care va fi demolata pe coltul noului bulevard cu Calea Grivitei. Desigur, asa ceva nu se va intampla. Totusi, primarul Oprescu a spus ca au numerotat piatra cubica de pe Aviatorilor bucata cu bucata cand au scos-o, sa stie unde anume o vor refolosi. Ma repet: la SF-uri ne pricepem cu totii.

Pe strada Buzesti, lipita de fostul cinematograf, se ridica silueta zvelta, art-deco, a Hotelului Marna (7). Ramasa cu numele neschimbat de la fondare in interbelic si pana in prezent, aceasta bijuterie a fost de curand declasata din lista monumentelor istorice, in vederea demolarii. Comparatia de mai sus (1976-2010) ne arata un Hotel Marna practic neschimbat. In partea dreapta, cum am spus, casa de pe coltul Grivitei-Buzesti a disparut.

Demolarea Hotelului Marna este mai mult decat regretabila. Cu toate ca in ultimele decenii era rau-famat, exteriorul arata inca bine. Din orice perspectiva este privit, hotelul este si el o emblema a zonei Buzesti.

O comparatie intre anii 1978 si 2010 evidentiaza din nou degradarea accentuata a cladirii de pe colt si arata un front de imobile aproape neschimbat inspre Piata Buzesti. Totusi, in imaginea prezentului, pe fundal se prefigureaza forma gigantica a blocului-turn Generali, un colos raportat la dimensiunea constructiilor traditionale din cartier.

Aceeasi intersectie Buzesti-Grivitei, privita de pe axul Caii Grivitei, in anii ’30. In plan apropiat-dreapta, este casa demolata la mijlocul anilor '80 dupa un incendiu, pe locul careia avem in prezent spatiu liber, delimitat de un gard. Cladirea cu cupola are deja adaugat in spate turnuletul cinematografului in ruine astazi, iar in continuare, pe Calea Grivitei, frontul de imobile de pe dreapta, spre Gara de Nord (pe fundal). Aceste imobile au cazut in 1986, cand s-a decis ca pe dedesubt va trece metroul. Ulterior, traseul subteran a fost mutat pe sub strada Polizu, dar demolarile se petrecusera deja. „Asta e!”

Trei epoci, trei perspective: inceputul de secol 20, perioada interbelica si anii 2000. Imaginile spun multe, asa ca ma voi referi doar la imobilul de vis-a-vis de cladirea cu cupola. In 1905, pe acel amplasament se gasea o casa frumoasa. Ea nu a rezistat mult, intrucat in anii ’20-’30 pe locul ei s-a edificat o constructie mai impunatoare.

Este o cladire art-deco cu ceas pe colt (8), ornata dupa standardele epocii. Si despre ea am vorbit in articolul din 2008. Desigur, este condamnata la disparitie, pentru a face loc noii artere, dupa o lunga perioada de paragina. Pe langa latura din stanga, incepe strada Cameliei.

In fine, o perspectiva din intersectia Grivitei-Buzesti spre strada Berzei si casele din vecinatatea Halei Matache.

Este de remarcat cladirea de pe colt (detalii inedite depre ea, la Adrian), tot cu cupola. Va mai ramane in picioare inca niste ani, nefiind propusa pentru demolare. In trecut, a adapostit sediul unei Administratii Financiare.

Cam atat pe moment, urmeaza sa iau in discutie cladirile remarcabile de pe strada Berzei – Hala Matache si imprejurimile, intersectia cu str. Mircea Vulcanescu, cu bd. Dinicu Golescu, cu str. Stirbei-Voda, cu str. Cobalcescu, etc. - al doilea articol, aici.
Citeste tot...

28 noiembrie 2010

Bucurestii vechi si noi reloaded!


La un an de la lansare, singurul portal care aduna la un loc multi pasionati care au ceva de spus despre trecutul si viitorul Capitalei - Bucurestii vechi si noi - si-a schimbat infatisarea.

Pasul este unul binevenit si fara indoiala in sensul bun. Articolele sunt mai usor de gasit, categoriile sunt mult mai bine definite, iar pagina principala nu mai este atat de incarcata. Alaturi de alti bloggeri care scriu despre Bucuresti, contribui si eu la acest proiect de anvergura.

Asadar, va invit sa il accesati, o sa gasiti o gramada de lucruri interesante acolo, despre Bucuresti si nu numai! De asemenea, luati ca o rugaminte si sugestia ca, aceia dintre voi care au site/blog, sa posteze linkul si la ei. Asemenea initiative merita promovate din plin! Citeste tot...

26 noiembrie 2010

Crina "Coco" Popescu, nu vezi un ban de la mine!

Ultima moda in materie de brandvertising este sa strangi bani pentru ca o tipa de 16 ani sa se duca pe munte.

Nici nu inteleg daca BRD ii mai da bani sau e tot criza.


Mi se pare cea mai retarda idee si nu o sa ii dau niciun ban acestei fete. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu Crina "Coco" Popescu, ba chiar mi se pare laudabila intentia ei ca la 16 ani sa urce "7 vârfuri de pe cele 7 continente". Urcatul pe munte cladeste caracter iar ambitia de a face performanta de talie mondiala este laudabila.

Dar de ce sa platesc eu asta? Toata viata mea mi-am dorit sa ma sui pe munte, sa ma dau cu bicla pe munte, sa ma dau cu schiuri pe munte, sa sar cu parapanta de pe munte. Nu am vazut si nu voi vedea niciodata bani de la o terta persoana ca sa fac lucrurile astea fiindca sunt lucruri care ma distreaza pe mine si pentru care eu trebuie sa strang bani.

Singurul punct forte al intitativei de a strange 30.000 de euro (!) pentru Crina "Coco" Popescu este apelul la sentimentul nationalist pe care il exploateaza campania:
Români, în decembrie 2010, avem o şansă unică: să arătăm lumii că singura alpinistă care urcă cele mai înalte 7 vârfuri de pe cele 7 continente este româncă!


Carevasazica, campania da o sansa romanilor care considera ca Romania este o tara esuata, si propria lor viata este una ratata, de a trai (a) glorie internationala printr-o fetita de 16 ani.

Problema ce aceasta iluzie este ca legaturile de cauzalitate sunt complet false - (b) cu nimic, dar cu nimic, nu face Romania o tara mai buna faptul ca o fata romanca a urcat 7 munti si (c) fata care a urcat cei 7 munti nu este cu nimic mai buna din cauza faptului ca este romanca.

(a) - nimanui din strainatate nu ii va pasa si nu va avea nici 0,001% din faima caracatitei Paul

(b) - arunc provocarea ca cineva sa imi arate cu ce se va schimba viata mea ca cetatean roman si de origine etnica romana fiindca Crina "Coco" Popescu va urca 7 munti. Credeti ca va opri romanii din strainatate din a fura si a cauza scandaluri? Credeti ca va schimba relatiile internationale? Credeti ca oricare din noi va obtine un job mai bun in strainatate datorita unei fete?

(c) - ce merit are Romania in formarea acestei fete tinere ca alpinist ambitios? In afara de faptul ca Romania are un tinut muntos, ca multe alte tari, nimic din acest stat nu a contribuit la formarea ei. Nici "educatia sportiva" de la scoala, nici fenomenal de sanatoasa bucatarie romaneasca. Crina "Coco" Popescu este o buna si/sau ambitioasa alpinista datorita familiei, anturajului, si a propriei sale munci.

De fapt, daca Romania ar fi contribuit cu ceva la formarea ei, atunci cel mai bine ar fi contribuit in formarea veniturilor parintilor ei astfel incat acestia sa aiba salarii decente si sa poata face un sacrificiu de 30.000 de euro pentru fata lor. Dar asta nu s-a intamplat, si iata au aparut oameni care ma seaca la cap sa le dau bani. Citeste tot...

25 noiembrie 2010

Azi e Thanksgiving!

Citeste tot...

22 noiembrie 2010

Mita cu i din i




E singurul lucru bun pe care il mai puteti face pentru tara asta. Asa ca votati. Citeste tot...

Catre: Societatea Romana de Homeopatie

Buna ziua,

Va scriu in legatura cu o solicitare de informatie. Ma numesc Buciuman ---, sunt un blogger oarecum-cunoscut, si as vrea sa fac o supradoza de medicamente homeopatice.

As dori sa consum echivalentul a unei sticle de 2 litri din orice medicament homeopatic preparat in mod clasic prin diluare in apa, fara aditivi si conservanti. Sticla de 2 litri va fi preparata prin cumularea cantitatilor de medicament hemeopatic ales de mine distribuit comercial si recunoscut ca fiind medicament hemopatic.

As dori sa fac acest lucru in public, in fata televiziunilor, daca starnesc suficient interes.

Inainte de a purcede va rog, daca se poate, sa imi raspundeti cu un punct de vedere medical asupra acestei supradoze. Care pot fi efectele ei pe termen scurt si termen lung?

Va cer acest punct de vedere deoarece reprezentati o autoritate in homeopatie si, se pare, in lumea medicala romaneasca.

Va multumesc,

Buciuman ---

P.S. - tin sa va anunt de caracterul public al acestei conversatii, care este postata la adresa: http://www.rezistenta.net/2010/11/catre-societatea-romana-de-homeopatie.html si orice viitoare schimburi vor fi facute publice. (va rog considerati-l un fel de interviu sau dialog public). Citeste tot...

18 noiembrie 2010

D.J. Boros va avea un drum judetean numit in cinstea sa

Amicul Vasile de la Utopia Balcanica mi-a acordat inedita sansa de a-i pune lui DJ Boros o intrebare. Fiindca a l-a contactat pe DJ Boros. Si a realizat un interviu. Iata mica mea contributie:


Vasile: În loc de P.S., o întrebare de la amicul meu Buciuman. Ce aparaturã ai folosit pentru instrumente şi, dacã e cazul, ce software?

Boros: nu eu faceam melodiile pe vremea aceia, acum lucru in sonar si cubase


Inteleg. Pe vremea aceea era un interpret. Abia acum este compozitor.

In finalul acestei zile ploioase va las cu o pastila muzicala care sper sa va ridice spirturile. Fiindca, ca de obicei, Boros este inconjurat de minore.

Citeste tot...

15 noiembrie 2010

Bucuresti, by Panopixel


Amicul Adi Mera de pe Flickr a reusit ceva extraordinar, mult mai interesant decat ceea ce fac eu cu fotografiile de pe cladiri: a fotografiat Dealul Arsenalului si imprejurimile din elicopter!

Aici gasiti panorama 360, la rezolutie de 150 mpx. Puteti, asadar, da zoom dupa plac. Bucurestii arata si mai spectaculos atunci cand intervin culorile toamnei. Eu am prezentat niste fotografii facute de pe Casa Republicii, insa Adi chiar a dus totul la un alt nivel. In fapt, Panopixel este un proiect foarte interesant, unde gasiti tot felul de panorame din Bucuresti, din tara sau din strainatate. Se pot pierde ore in sir contempland peisajele. Absolut superb.

Bravo, Adi! ...si nu te opri aici.
Citeste tot...

10 noiembrie 2010

Piata Marx-Engels din Bucuresti


Dincolo de zona Garii de Nord, in continuarea cartierului Grivita, se intind Bucurestii Noi, dupa cum indica si bulevardul principal. Este un cartier relativ nou, extins si modernizat in in anii comunismului. In aceasta zona am gasit ceva surprinzator, de care nu stiam pana acum. -->

La inceputul anilor '60, cand Romania populara se redresase oarecum dupa al Doilea Razboi Mondial, a inceput constructia de locuinte muncitoresti. Un ansamblu de locuinte de inspiratie sovietica a aparuse deja in anii '50 pe bd. Bucurestii Noi, ansamblu cu care Capitala RPR se mandrea pe ilustratele postale (foto de aici).

Ansamblul este alcatuit dintr-o serie de blocuri de joasa inaltime, dispuse simetric. Punctul central il constituie o cladire ce aduce un pic cu vechiul Teatru National. Este vorba de Cinematograful "Infratirea intre popoare", un nume inept, insa care reflecta perfect ideologia proletara. In ilustrata de mai sus (anii '60), cladirea este proaspat inaugurata.

"Bomba" a venit atunci cand, scotocind prin Arhivele Nationale, am dar peste un act important pentru istoria orasului. Decretul nr. 193/1971 al Consiliului de Stat al RSR atribuia scuarului din fata Cinematografului "Infratirea intre popoare" denumirea de Piata Karl Marx-Friederich Engels!

Asadar, am avut si in Bucuresti un loc public numit dupa parintii socialismului stiintific, asa cum era regula in toate tarile din spatele Cortinei de Fier. Karl Marx (dr.) si Friederich Engels (st.) au capatat, in anii hegemoniei URSS, statui peste statui, nume de strazi si piete in toti satelitii Uniunii Sovietice.

Decretul este semnat de Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, inca nedevenit intaiul Presedinte al Republicii pe atunci (evenimentul a avut loc trei ani mai tarziu, in 1974).

Foaia principala a Decretului, prinsa cu snur tricolor intr-o mapa ingrijita purtand pe ea stema socialista, are si o anexa. In anexa, este desenata in tus configuratia simplificata a zonei, ca suport pentru textul decretului.

La mijlocul anilor '60, Piata Marx-Engels era un loc linistit si anost, aflat la margine de Bucuresti. In spatele nou-construitelor blocuri erau aceleasi case taranesti, aceleasi cocioabe si acelasi stil de viata atat de detestat de autoritatile vremii. Desi scuarul central purta un nume pompos, zona tot una periferica ramanea.

In prezent, zona este mult mai aglomerata. Pe langa valurile succesive de constructii socialiste ulterioare blocurilor din anii '60, au aparut si constructii moderne. Aglomeratia in trafic tine pasul cu zilele noastre, dar cel mai important, Piata Marx-Engels si-a pierdut numele.

Dupa ce, in baza deciziei Guvernului Romaniei, s-a infiintat in 1990 Teatrul Masca, acestuia i-a fost atribuit vechiul sediu al Cinematografului "Infratirea intre popoare", cazut in paragina. In anii recenti, au inceput renovarile la cladire, aceasta fiind si tema de campanie electorala in colegiul respectiv.

In prezent, fosta Piata Marx-Engels se lauda cu fatada renovata tipator a Teatrului Masca, un loc de joaca pentru copii, pavele ieftine care au inlocuit asfaltul si borduri "de unica folosinta". In spatele ansambului de factura sovietica, aceleasi cocioabe, dintre care unele au capatat termopane si izolatii termice cu impact coloristic extrem asupra fatadelor. Traiasca lupta de clasa!
Citeste tot...

07 noiembrie 2010

2 ani de la demolarea Policlinicii Coltea



In 2008 pe vremea asta, incepea nivelarea terenului din spatele Ministerului Agriculturii, acolo unde se aflase Policlinica Coltea, dispensarul fondat de Dr. Carol Davila in 1860 si demolat rapid 148 de ani mai tarziu.

Am documentat pas cu pas disparitia acestui monument la vremea respectiva, in "Cronica unei demolari anuntate". Totul s-a petrecut cu concursul autoritatilor.

In prezent, pe spatiul liber aparut pe strada Slanic sunt baraci de muncitori, si am inteles ca se va amenaja acolo o parcare, proiect in care ar fi implicat si fiul Primarului General Sorin Oprescu. Cu siguranta, noua parcare va depasi cu mult in prestigiu vechea policlinica! Citeste tot...

03 noiembrie 2010

muist, musti s. m. (peior.) 1. barbat care practica contactul sexual oral (cunilitia)

De la sutu:
Mi-l amintesc pe un parlamentar, un muist, care vorbea de “pensii nesimţite”. Se răstea la un bătrînel, care avea o pensie de 3000 de lei, spunînd că ar putea trăi cîteva zeci de oameni din pensia aia a lui nesimţită. Apoi mi-l amintesc pe unul din guvern, un alt muist, care zicea acum vreo două zile că anul viitor salariile “ar putea” să crească în aşa fel încît să acopere “o parte” din tăierile de salarii de anul ăsta. Şi, în fine, citesc o ştire care ne anunţă că parlamentarii şi-au votat bugetul pe anul viitor, care e cu 30% mai mare decît cel de anul ăsta.
Citeste tot...

02 noiembrie 2010

Învățătoarea din Caracal și cele patru stări de agregare ale foamei


La fel ca și restul populației supraponderale a României urmăresc de cîteva săptămîni cu sufletul la gură, și floricele de porumb, cazul învățătoarei din Caracal aflate de 70 de zile în greva foamei.

Lăsînd la o parte motivația dînsei, care ne privește mai mult sau mai puțin pe toți, întotdeauna am fost fascinat de oamenii care aleg de bunăvoie și nesiliți de nimeni să-și facă rău ca să-și impună punctul de vedere. În plus, dacă vrei sa te răzbuni pe cineva de ce ai face-o începînd prin a-ți face rău însuți?

Ce ne-am face dacă de fiecare dată cînd avem un diferend cu cineva am începe să amenințăm că o sa ne batem un cui în cap în cazul în care respectivul nu ne dă dreptate. “Îmi pare rău să vă informez, dar nu ați compostat biletul deci trebuie să vă amendez…” “Cum, doamnă, uitați-vă, e compostat chiar aici!” “Nu, nu e compostat, trebuie să vă amendez!” “Dacă mă amendați să știți că în semn de protest am să-mi bat un cui în cap!”.

Cum ar funcționa justiția dacă fiecare acuzat ar crede că e acuzat pe nedrept și fiecare avocat ar amenința că recurge la măsuri drastice dacă judecatorul nu-i admite probele în instanță? “Onorată instanță, nu am nimic cu dumneavoastră, dar să știți că dacă nu-mi admiteți proba chilotului murdar, am să defechez pe podeaua dumneavoastră după care am să-mi dau foc atît mie cît și clientului meu și o să sărim împreună pe geam”

Cum s-ar desfășura un meci de fotbal dacă fiecare jucător care se aruncă în careu i-ar spune arbitrului: “Moșule, daca nu dai 11 metri acum, jur pe roșu că la următoarea fază îmi rup meniscul cu mîinile mele”?

În fine, cum ar decurge o relație normală de cuplu dacă fiecare ceartă ar degenera în dicuții de genul: “Îți put picioarele și sforăi, dacă nu încetezi chiar în momentul acesta cu aceste obiceiuri dezgustătoare să moară Bibi dacă nu am să mă rad în cap în semn de protest și am să ma lovesc cu capul de tocul ușii pînă se rupe”?

Revenind la cazul învățătoarei din Caracal, vestea buna este că dînsa a decis că și-a bătut suficient de multe cuie în cap și acum ar vrea să se apuce din nou de mîncat. Hotnews zice că de vină ar fi Prea Sfințitului Ioan de Covasna și Harghita și faptul că învățătoarea crede acum că mesajul ei a fost suficient de clar. Libertatea zice că de vină e de fapt salata de varză. Cancan zice că la mijloc sînt castraveții murați la care grevista viseaza de ceva vreme. Să mai ziceți că murăturile nu lucrează tot pentru stat.
Citeste tot...

01 noiembrie 2010

Bucurestii vazuti de pe Casa Republicii


Recent, am urcat pe Casa Republicii (Casa Poporului sau Palatul Parlamentului) pentru a admira orasul de sus. Cateva imagini, in cele ce urmeaza.

Aceasta este Casa Republicii, tronand peste noul Centru Civic al orasului, cladit din dorinta nebuneasca a unui om pe care multi il regreta astazi - Ceausescu. Trecand totusi peste scarba pe care acest colos inutil orasului mi-o induce, am iesit pe terasa mediana (marcata cu rosu) pentru a observa orasul ce se intinde la poalele Dealului Arsenalului: -->

Punctul central al perspectivei il constituie, fara indoiala, marea Piata a Constitutiei, unde poporul obedient ar fi trebuit sa se adune sa-L asculte pe El. In zilele noastre, au loc proteste aici.

Din piata semicirculara porneste bulevardul Victoria Socialismului, redenumit Unirii, o rana deschisa care brazdeaza ilogic orasul. Construit pe tipicul unui bulevard-canion, bd. Unirii sfideaza orasul vechi, pe care il inchide in spatele zidurilor de inspiratie nord-coreeana.

Dupa ce trece de fantana mare din Piata Unirii, bulevardul nou are pe dreapta Biblioteca Nationala, inceputa inainte de 1989 si (inca) in curs de amenajare, cu o fatada dezamagitoare, ce aminteste de arhitectura contemporana din Beijing, capitala Chinei Populare.

De pe Casa Republicii, Dealul Patriarhiei, pierdut in vegetatia tomnatica si in pacla specifica unei zile de octombrie, pare minuscul. Cu toate acestea, efectul creat de cupola Adunarii Deputatilor (palat trecut recent fara motiv, impreuna cu alte imobile, din proprietatea Statului in proprietatea BOR) este acelasi.

Trei planuri: cel mai apropiat prezinta frontul inalt de blocuri de pe str. Col. Poenaru Bordea, apoi urmeaza Palatul Justitiei si biserica Domnita Balasa, care inainte deschideau Calea Rahovei si, pe fundal, sarcofagul de blocuri ceausiste intre care au fost inchise in anii '80.

Ceea ce eu numesc "enclava Mihai-Voda" - ramasita a fostului cartier Izvor. Aici se regasesc captive ciotul existent din str. Sapientei, str. Vigilentei, str. Brutus sau str. Politiei. In Sapientei au fost mutate biserica si clopotnita fostei Manastiri Mihai-Voda (Arhivele Statului), dupa demolarea complexului monastic situat aproximativ pe locul Parcului Izvor (coltul Splai-bd. Libertatii), langa podul omonim (disparut si el). Sunt vizibile si Palatul Telefoanelor, Intercontinentalul, turnul Bancorex, Milennium Center (de la Armeneasca), dar si cupolele Casei de Depuneri (CEC).

Vedere spre cartierul Floreasca. In prim-plan, Piata Palatului cu Sala Palatului, Palatul Regal si Ateneul, in plan secund Hotelul Howard Johnson (Piata Romana) si Cascade Euro Tower (str. Barbu Vacarescu).

Vedere generala a ceea ce azi numim Parcul Izvor. Se vede perimetrul amputat din oras. In timp ce peste Dambovita, cladirile se desfasoara pana in zare, in plan apropiat, avem un maidan ce incet-incet se populeaza cu vegetatie. La intrarea dinspre bd. Natiunile Unite se observa statuile mutate de la Universitate, dar si parcarea Camerei Deputatilor.

Liga Culturala (Teatrul Bulandra) de la Podul Izvor, si mai noul ei vecin in fundal, scandalosul turn Cathedral Plaza, pe str. Gral. Berthelot. Langa el, modesta, (inca) se vede Catedrala Sf. Iosif.

Vedere generala a cartierului Cotroceni, mergand spre Biserica Sf. Elefterie-Nou si Spitalul Universitar de la Podul Eroilor. In prim-plan, zona strazilor Gral. Dragalina si Pretorienilor, singura din fostul cartier Uranus-Izvor ramasa intacta. In plan indepartat (dreapta sus), Dambovita la Podul Cotroceni, venind dinspre Grozavesti.

O alta vedere a cartierului Cotroceni, brazdat de bd. Eroilor (frontul de blocuri joase din anii '60), iar mai departe, inconjurat de bogata vegetatie din deal, Palatul Cotroceni, in toata splendoarea sa.

In fine, o vedere "din spate", cu terenul viran care era odata legendarul cartier Uranus. Vedem si Hotelul Delegatilor, actual Marriott, precum si Calea 13 Septembrie, modernizata cu blocuri. In partea stanga a terenului viran se va construi Catedrala Mantuirii Neamului Romanesc, o investitie de sute de milioane de euro, in mare parte din bani publici. Maidanul Academiei vecin (nu intra in poza) vine sa intregeasca aceasta zona dezolanta.

Fireste, mai sunt multe alte perspective interesante care pot fi vazute de la inaltimea Casei Republicii, mandria Bucurestilor contemporani. Multumim intaiului Presedinte al Republicii pentru inaltul punct de observatie creat!
Citeste tot...