sprint de biciclete

In caz ca nu erati abonati la TodayILearned. Citeste tot...

Zilele Bucurestilor 2010

Cu intarziere, public o "cronica" a evenimentelor de la Zilele Bucurestilor din acest an. Nu voi descrie totul, ci doar activitatile la care am luat parte. Pentru ca nu vreau sa stric "surpriza", concluziile se vor dezvalui pe parcursul articolului. -->

Am pornit la plimbare din Piata Romei (fosta Piata Basescu), unde anul acesta a fost readusa Lupoaica din Piata Romana. Problema era ca Lupoaica nu se prea vedea. Fusese incercuita de un detasament de copaci. Sper ca a fost doar ceva efemer si ca geniala idee nu va persista. O retardare mult prea mare din partea autoritatilor. Cum sa pui balarii in jurul Lupoaicei?

O alta "nuca in perete" a fost Iarmarocul Bucurestilor, organizat pe treptele si in fata intrarii in Muzeul de Istorie de pe Calea Victoriei (fost Palat al Postelor). Poate este doar parerea mea, insa nu consider ca slanina, Kurtos-colacii, telemeaua de oaie sau carnatii cu miresmele aferente au ce cauta langa o cladire-simbol a Capitalei.

Curtea Veche a fost si ea deschisa publicului. Aceeasi paragina, aceeasi neglijenta, aceleasi tarabe cu kitsch-uri de vanzare in curtea ce odinioara facea parte din caldaramul strazii Franceze. In poza de jos se observa o constructie moderna/modernizata fix in miezul (!!) ansamblului medieval. Termopanele, izolarea termica si usa perfect aleasa constituie un omagiu adus istoriei si un gest de respect fata de arhitectura orasului. Chapeau bas!

Altcumva, aceleasi cladiri in degradare inconjoara ansamblul Curtii Vechi, intru oroarea vizitatorilor. Curtea Veche mi se pare un "muzeu" inutil in forma actuala.

Trecem la "piesa de rezistenta". Urbana, desigur. Asa cum stim, Bucurestii vechi aveau trasuri cu cai. Traditia a fost reinviata pe bd. Unirii, fost Victoria Socialismului, trasat in anii '80 de dictatorul Ceausescu cu pretul distrugerii unei cincimi din orasul vechi. Ce loc mai bun sa te plimbi cu trasura, amintindu-ti de "Micul Paris"? Cu siguranta, Centrul Istoric nu ar fi fost o optiune mai buna.

Birjari prezentabili si eleganti, trasuri, pardon, carute improvizate si ornate cu flori de plastic, calatori bine educati, precum si mormanele de balega au facut din bd. Unirii un vis de neuitat.

In Piata Constitutiei, in fata Casei Republicii, a fost "organizat" un targ cu de toate, intr-un perimetru delimitat de flori uscate in glastre. A fost ridicata si o scena, deasupra careia trona semet sloganul stralucit al festivitatilor: "Evenimente fel de fel la Zilele Bucurestiului". Genial!

Cum pe scena si in publicul rarefiat plictiseala era maxima, mi-am aruncat ochii pe programul oficial. Zicea: "Admiram orasul de la inaltime din balonul pus la dispozitie de Radio Bucuresti". Desigur ca vroiam sa fac niste poze "smechere", mai tari decat cele de pe contul meu de flickr.

Evident, nimeni nu stia unde va fi inaltat balonul. Pe program, scria ca la ora 16:00 inceapeau urcarile. Cu chiu cu vai, aflu de la 2 politisti locali (ex-comunitari) ca va fi "acolea in stanga". Ma duc acolo. Nimeni nu stie cum anume urmeaza sa se faca selectia celor care vor sa urce. Sunt trimis sa ma inscriu la cortul Radio Bucuresti, langa scena. Ocolesc piata. Ajung la cort. Nimeni nu are habar acolo. O doamna "organizatoare" scoate din poseta o foaie alba si incepe sa scrie pe ea doritorii. Vazand multimea, zice: "Aaaa, pai ce facem aici? Sunteti prea multi, facem concurs!"

Imi pun voluntarii in brate 2 pliante despre reciclarea deseurilor electronice, pe care trebuie sa le tocesc pe loc, fiindca din ele sunt intrebarile. Evident ca refuz sa citesc. Dupa inca vreo 3-4 pendulari intre amplasamentul balonului si cortul radioului, la ora 16:00 de abia se desface panza balonului.

Plictisit, am mai dat o tura prin piata si am vazut o masina din anii '50 trecand pe bd. Libertatii, dupa ce in prealabil ii fusese refuzata parcarea in piata. Frumos.

Pe la ora 17:30, deoarece dura umflarea balonului, vine o alta doamna sa puna intrebarile. Extrag bilet. Surpriza! Au si intrebari despre oras. Nimeresc una grea de tot: "Numiti un parc din Bucuresti". Asadar, mi-am castigat un loc in balon. Intre timp, probele erau in toi. Balonul se ridica doar la 10 metri inaltime in timpul probelor.

Fireste ca a aparut si un cuplu de insuratei, cu domnisoarele de onoare si nasii dupa ei. Fara nicio jena, s-au suit in balon sa se filmeze. Bun asa.

Ora 18:15. Intra primul grup de oameni, se suie in nacela, balonul se ridica la 8-10 metri 2-3 minute, apoi coboara. De ce urca atat de putin?? - Panica. In urmatorul grup sunt eu. Dezamagit, ma duc spre nacela, dau sa urc, cand deodata cineva imi taie calea - un barbat (B) care suie rapid 2 fetite imbracate in roz, pe la 7-8 ani, in nacela. Zic:

Eu: Era randul meu!
B: Si?
Eu: Pai cum, si? Am asteptat 2 ore.
B: Astea-s fetele lu' patronu'.
Eu: Si ce daca?
B: Patronu' desumfla balonu' si il ia d'aici daca vrea!
Eu: Da' le suiti asa, fara sa cereti voie? Dvs. cine sunteti?
B: Nu conteaza. Las' ca te urci la tura urmatoare! Ce-ai cu fetele??
Eu: Nu am nimic cu ele, ci cu dumneata, ca te-ai bagat in fata.

Ma duc la "organizatoarele" de la Radio Bucuresti, le povestesc, se arata mirate ca patronul firmei care a inchiriat balonul isi plimba fetele pe banii radioului, dar ezita sa imi spuna despre ce firma e vorba, doar ca e din Clinceni.

Scarbit si oricum dezamagit de marea teapa cu "admiratul orasului de sus", am plecat fara sa ma mai sui in balon. Ca vad blocurile din Piata Constitutiei de la 0 metri inaltime sau de la maximum 10 metri, tot aia e. O pacaleala si o bataie de joc. Apropos, Radio Bucuresti e printre ultimele radiouri cand vine vorba de audienta, aflu de pe Simply Bucharest.

In Centrul Istoric, printre alte reprezentatii, am asistat si la o sceneta "de epoca", destul de reusita. "Bibicu'" o impiedica pe "demoiselle" sa se otraveasca. Foarte frumoasele si costumele stil 1900. Sceneta a fost organizata de o firma particulara, nu de municipalitate.

Seara, au fost artificii in Piata Constitutiei, insa nici pe departe nu la fel de spectaculoase ca in alti ani.

A doua zi, duminica, am mers sa vad despre ce e vorba la concertul lui Alex Velea, mare vedeta actuala. Semi-playback, ochelari de soare in prag de seara, gafaieli si multe figuri in cap. Cantautorul nu prea canta la refren si obosea repede. Punctul culminant al concertului a fost cand, in ovatiile si admiratia publicului, a dezvaluit ca unul din dansatorii lui a abandonat liceul in clasa a 12-a pentru a se dedica integral dansului. Senzational. Foarte bun exemplu!!

In Centrul Istoric, unul din "punctele fierbinti" a fost intersectia strazilor Eugeniu Carada si Lipscani, langa Banca Nationala.

Pe scena ridicata acolo au evoluat mai multi artisti tineri valorosi, printre care si cel din imaginea de mai sus. A cantat impecabil.

Pentru un necunoscut, a reusit sa stranga destui curiosi. Ce-i drept, fluxul pietonal in zona a fost afectat, dar pentru asa ceva, nu ma plang.

Si la Piata Sfantul Anton, printre casele darapanate, in fata Hanului lui Manuc si pe locul parcarii neglijate de acolo, s-a amplasat o scena pe care au cantat mai multe formatii de-a lungul celor 3 zile, printre care si Mandinga, ajunsa o umbra a trupei initiale, cu Elena Gheorghe solista.

Am asistat la concertul Paulei Seling si al lui Ovi, reprezentantii nostri la Eurovision de anul acesta. Cum ma asteptam, au fost la inaltime: voci ireprosabile, piese bune, modestie si mult bun-simt. Mai ales segmentele solo ale Paulei au smuls ropote de aplauze.

Am fost destul de impresionat sa vad pentru prima oara atat de multa lume stransa in Piata Sf. Anton, chiar pe locul unde odinioara se ridica hala din Piata de Flori (demolata in anii '60).

Punctul final al excursiei mele l-a constituit Piata Revolutiei, unde pe scena de langa Ateneu au evoluat Horia Brenciu si trupa sa. Pentru un prezentator TV foarte enervant si plin de el, Brenciu mi-a placut foarte mult in postura de cantaret.

In vazul publicului si al celor cazati la Hilton si iesiti pe balcoane, fostul prezentator de la "'Neata" a cantat mult si tare, s-a agitat mai ceva ca ursul Baloo si a oferit un show de varietati antrenant si plin de energie.

Imbinand piese-cover cu piese proprii, a incantat audienta, care i-a cerut 2 bisuri. A fost colaj de piese Eurovision, a fost colaj de piese din Bucurestii de altadata, a fost jazz, a fost muzica italiana. Superb.

Scurt si la obiect, concluziile finale:

1. Organizare foarte proasta, optiuni putine. Trebuiau organizate toate evenimentele intr-un singur loc, preferabil Centrul Istoric.
2. Nu a mai existat "noaptea alba a muzeelor".
3. Plimbarile cu trasura au fost o bataie de joc.
4. Balonul a fost cea mai mare bataie de joc.
5. Nu s-a respectat programul manifestatiilor, afisat pe site-ul Primariei Generale.

Daca nu credeam ca se poate mai prost decat anul trecut, primarul Oprescu mi-a dovedit cat de mult m-am putut insela. Nu exista calificativ pentru asa dezastru de eveniment. Oricum, pentru amintire, iata recenzia din 2009 si recenzia din 2008, cand au fost intr-adevar niste super-evenimente.

Parerea mea: EPIC FAIL. Voi ati fost la Zilele Bucurestilor? Cum vi s-a parut?
Citeste tot...

Asa beu oamenii buni

Dupa ce v-a aratat ca versurile Jo'anna Give Me Hope si Seasons in the sun nu sunt ceea ce par, Rezistenta prezinta inca un Easter Egg muzical.

In melodia Asa beu oamenii buni, cuvantul "Sambata" se pronunta ca si cum versurile ar fi "Asa beau oamenii buni, de se-mbata pana luni". Nicolae Furdui Iancu este printre putinii care mai presteaza corect:

Citeste tot...

Leapsa de la Simply Bucharest

Pe 16 septembrie, Simply Bucharest a aniversat 2 ani de la lansare. Desi eu l-am descoperit abia in martie 2009, l-am recomandat inca de atunci. Ziceam:

Nu are articole "standard" legate de istoria urbei, insa preia vechi imagini pe care le comenteaza. Sunt foarte multe referinte la diverse restaurante din oras, vizitate si comentate. Cartita Flamanda (The Hungry Mole) face observatii scurt si la obiect si asupra unor aspecte cotidiene, cum ar fi civilizatia publica sau transportul in comun.

Ce-mi place sa ma citez! Oricum, la mai mare, Simply! Odata cu momentul aniversar, s-a lansat si o leapsa. Pe Simply Bucharest suntem intrebati asa:

Cand şi cum v-ati dat seama ca va pasa de orasul asta? Raspunsul meu: -->

Cand eram copil, mai mergeam la concerte la Sala Palatului si Sala Polivalenta. Mi se parea alt oras acolo, nu faceam legatura intre diversele zone. Cand ma plimbam cu parintii pe bd. Unirii, in zona Pietei Alba-Iulia, blocurile erau neterminate, iar intreaga zona – pustie. Casa Poporului, aparand amenintatoare la orizont, mi se parea la fel de veche precum piramidele egiptene.

Era undeva dupa anul 2000 cand am imprumutat de curiozitate de la cineva un CD cu poze de epoca, in majoritatea lor apartinand colectiei Nae Ionescu, in prezent cel mai circulat set de poze bucurestene vechi. Il gasiti pe file sharing, pe site-uri, printat si expus prin cafenelele din Centrul Istoric, peste tot!

Uitandu-ma la respectivele poze, nu recunoasteam deloc anumite locuri si atunci mi-am pus pentru prima oara intrebarea DE CE? Cum eram in liceu, am uitat repede de dilema.

Semne de intrebare au inceput sa reapara cand m-am inscris la facultate. Aflandu-ma pe Calea Victoriei, la Palatul Regal, ma miram cat de frumoasa este Piata Revolutiei si, in ignoranta de atunci, o comparam cu zona de blocuri in care locuiam.

Prin facultate am inceput sa ma documentez incet-incet, iar achizitia unei camere digitale mai bune m-a indemnat sa ies in oras, sa explorez si sa fac poze. Am avut atunci primele incercari de „ieri si azi”, evident folosind ca reper fotografiile lui Nae Ionescu.

In septembrie 2007, am fost cooptat de colegul Buciuman la Rezistenta Urbana si am scris primul meu articol, despre biserica Domnita Balasa. Daca la inceput ma gandeam ca doar voi informa cititorii punctual, articolele au devenit din ce in ce mai complexe, odata cu cresterea interesului pentru evolutia din prezent a orasului, comparativ cu evolutiile anterioare.

Am inceput sa ma interesez despre distrugerile din anii ’70-’80, despre cutremurul din 1977 si despre bombardamentele din 1944. Am devenit constient de agresiunea tot mai pronuntata asupra patrimoniului istoric ramas, prin demolarea aleatoare de imobile vechi si ridicarea de cladiri noi, adesea foarte urate.

Am descoperit apoi ca exista si altii interesati de aceleasi lucruri si am inceput sa discut si cu ei, despre cum putem sa aducem mai bine in atentia publicului adevarul despre Bucuresti. Povestea orasului nu se afla din simpla citire a unor bannere pe care o companie producatoare de bere le pune prin oras, bannere cu informatii eronate si copiate de pe net.

Asadar, articolele mele pe Rezistenta Urbana vor curge in continuare, mai rare sau mai dese. Aceasta este povestea lui Raiden. Multumit, dle. Hungry Mole?
Citeste tot...

Punem si una cu tate goale, facem show

Citeste tot...

Pe santierul Casei Republicii

Desi mi-am promis ca nu voi face articol separat despre Parlament (sau Casa Poporului sau Casa Republicii), am dat peste patru fotografii de exceptie de pe santierul acestei constructii ceausiste megalomanice si m-am razgandit.

Este vorba de patru cadre luate de pe inaltimile edificiului, in a doua parte a anilor ’80. Imaginile nu sunt importante pentru betoanele si schelele prezente, ci pentru fundal, unde gasim elemente surprinzatoare, care merita discutate in amanunt. -->

Dupa cutremurul din 1977, Ceausescu a scos din sertar planurile de sistematizare a centrului Capitalei din vremea Regelui Carol al II-lea si le-a amplificat la proportii faraonice. Au aparut, asadar, cladirile si arterele ce alcatuiesc noul Centru Civic. „Giuvaerul” este Casa Republicii, a carei constructie a demarat in 1984, dupa ce in prealabil cartierul istoric Uranus-Izvor de pe Dealul Arsenalului (zis si Spirii, zis si Uranus) a fost ras de pe fata pamantului.

Prima fotografie de la inaltime are cap de perspectiva actuala intersectie a Splaiului cu bd. Libertatii (nou-creat), nu departe de fostul Pod Mihai-Voda. In dreapta, se vad blocurile ministeriale in constructie, iar mijlocul pozei este obstructionat de betoane.

Exact in zona ascunsa fusese Dealul Mihai-Voda (zis si Dealul Arhivelor), un damb in prelungirea Dealului Uranus pe care se situa Manastirea Mihai-Voda, sediul Arhivelor Statului. Manastirea a fost demolata, pastrandu-se doar clopotnita si biserica, translate in str. Sapientei, in spatele blocurilor in constructie. Dealul a fost apoi nivelat, aparand acolo maidanul numit pompos „Parcul Izvor”. In fotografia de Andrei Pandele, se observa manastirea in demolare, cu turla Teatrului Bulandra pe fundal.

In stanga-sus, se gasesc emblematicele imobile de la Podul Izvor – Liga Culturala (Teatrul Bulandra) si Caminul Studentilor Medicinisti. Pe malul opus al Dambovitei, cladirile dintre Splai si strada Izvor fusesera distruse. Zona demolata corespunde actualei intrari in statia de metrou Izvor, in timp ce strada omonima a fost stearsa partial, ea incepand astazi de la intersectia bd. Natiunile Unite – str. Hasdeu.

O privire din prezent spre aceasta zona ne prezinta un „parc” linistit, o zona aerisita si curatata atent de istorie. In fata blocurilor din dreapta se ridica Manastirea Mihai-Voda, iar intregul perimetru al parcului era construit si avea retea stradala, pe care generatiile mai varstnice de bucuresteni si-o amintesc sigur.

Strada Uranus, care in trecut incepea de la Podul Izvor, a fost stearsa si ea de pe harta pe acest tronson. Cu rosu, am marcat traseul ei aproximativ pe configuratia din prezent.

Dealul Arsenalului vazut dintr-un unghi opus celui precedent: Casa Republicii paraziteaza orasul si impresioneaza doar prin dimensiunile grotesti. „Parcul” Izvor nu isi justifica nicidecum existenta, mai ales ca Gradina Cismigiu este foarte aproape. Repopularea perimetrului cu cladiri este de preferat.

A doua fotografie de pe inaltimile santierului se concentreaza pe strada Izvor. Intamplator, este vorba de tronsonul existent si astazi, dar cu modificari majore.

Zona arata astfel in zilele noastre – „curtea” Casei Poporului este un maidan, iar strada Izvor a devenit, dupa anul 2000, o Mecca a hotelurilor moderne.

Revenind la imaginea veche, in stanga-sus se observa stadionul ONEF, ulterior ANEF, ulterior Republicii, inainte de desfiintare. Zona inconjuratoare fusese deja demolata.

O imagine din 1955 arata ce frumos plasat era stadionul in cartierul Izvor (se vede si turla Teatrului Bulandra), panorama fiind impresionanta. Aveas intrari si prin str. Izvor, si prin str. Maior Ene (stearsa de pe harta). Pe stadionul ANEF se desfasurau manifestatiile de Ziua Restauratiei in anii ’30. Dupa al Doilea Razboi Mondial, aici fost condamnat „fascismul”, s-au organizat manifestari proletare si au avut loc diverse meciuri de fotbal, unele cu succese rasunatoare pentru tanara Republica Populara Romina. Denumirea complexului sportiv a fost schimbata in „Republicii”.

Stadionul istoric a fost acoperit brutal si transformat in parcare subterana pentru Casa Republicii. De sus, silueta vechii arene este inca vizibila.

In fapt, astazi se mai pastreaza din vechea structura doar intrarile inspre peluza, dinspre str. Izvor si str. Putul cu Apa Rece (disparuta). Peretii mentin placajul original. Combinatia de relicva-parcare este foarte ciudata si putini mai stiu ca de fapt privim un fost stadion, nu o parcare.

In partea dreapta a zonei superioare a fotografiei de arhiva se observa o „oaza” de case. Este vorba de zona strazilor General Dragalina (fosta Rozmarin in vremea comunistilor) si Pretorienilor. Este singura ramasita din vechiul cartier Izvor care mai supravietuieste, facand tracerea spre cartierul Cotroceni.

In mare, casele se pastreaza si astazi, cu exceptia micilor hale cu acoperis tuguiat de la strada Izvor, demolate, pe locul carora a aparut un hotel mare si nou. Strada Gral. Dragalina are forma de potcoava, cele doua brate fiind legate de ingusta str. Pretorienilor – o zona linistita si pitoreasca.

Asa arata zona privita de peste Parcul Izvor. Hotelul de care faceam vorbire mai sus apare brutal in peisaj, pe langa casele mai modeste de pe str. Hasdeu.

A treia vedere de sus largeste cadrul si vedem nu numai str. Izvor, dar si str. Bogdan Petriceicu Hasdeu. Se observa mai bine distrugerile din zona adiacenta stadionului Republicii. Strazile in panta si casele interbelice fusesera distruse deja, iar in locul lor aparusera temporar baraci de muncitori. In dreapta-sus, plopii singuratici marcheaza tronsonul sters din str. Izvor, care se afla astazi sub „parcul” cu acelasi nume.

Sa analizam si strada Hasdeu. Latura dinspre Parcul Izvor fusese demolata complet, ramanand in picioare, pe partea opusa, cladiri mari cum ar fi Institutul Cantacuzino sau Facultatea de Stiinte.

Situata pe coltul str. Hasdeu cu Splaiul Independentei, Facultatea de Stiinte (chenar galben) este o cladire impunatoare, pe care am reusit sa o pozez dintr-un unghi similar celui din anii ’80.

Cu chenar rosu am marcat fostul amplasament al Facultatii de Chimie (apartinand de Universitatea din Bucuresti). Aceasta era si ea impunatoare si definea, impreuna cu Facultatea de Stiinte, Facultatea de Drept si Facultatea de Medicina Veterinara, un district universitar. Din nefericire, cladirea a cazut la cutremurul din 1977, locul ramanand viran dupa aceea. In imaginea de mai sus, Facultatea de Chimie este pozata de peste vechiul Pod Hasdeu.

Pe un cadru actual de la o inaltime mai mica, am marcat cu aceleasi chenare cele doua facultati, pentru comparatie. Pe locul Facultatii de Chimie creste iarba, refacerea ei nefiind luata in considerare de autoritati, desi se putea realiza o simbioza in stilul Liceul Lazar - Parcul Cismigiu.

Ultima vedere de sus este si cea mai spectaculoasa. Nemaiaparand betoane si fiare in cadru, dimensiunea distrugerilor facute in numele socialismului apare si mai terifianta. Cadrul-unicat prezinta vecinatatea strazii Uranus, mergand spre intersectia cu Calea 13 Septembrie – flancata de un front de blocuri inalte, in constructie.

Pentru comparatie, aproximativ acelasi cadru in zilele noastre – un maidan uscat si inestetic, in inima orasului. Strada Uranus a disparut din curtea Casei Poporului.

Mutand unghiul mai spre dreapta, apar in imagine Casa de Oaspeti (Hotelul Marriott) si Ministerul Apararii, ambele parte a complexului noului Centru Civic. Pentru Hotelul Marriott, a fost distrusa Piata Puisor, largita si redenumita in zilele noastre Piata Arsenalului.

Aceeasi vedere, fotografiata din unghiul opus, dinspre fosta Piata Puisor. Gardul care delimiteaza curtea Parlamentului de resul orasului ascunde de privirile trecatorilor pustiul arealului.

Si totusi, chiar si dupa atatia ani in care a crescut vegetatie pe locul strazilor, caselor si bisericilor din cartierul Uranus, se observa un perimetru proaspat defrisat si semi-delimitat cu garduri.

Este chiar amplasamentul viitoarei catedrale Patriarhale – Catedrala Mantuirii Neamului Romanesc. Asa intelege Biserica Ortodoxa Romana sa raspunda megalomaniei ceausiste – printr-o alta monstruozitate. Catedrala-gigant, finantata si din bani de la buget, va beneficia si de un complex de cladiri adiacente, inspre viitorul bulevard Uranus (ce va taia curtea Parlamentului in prelungirea strazii Hasdeu).

Am incercat o simulare puerila (e "la misto", nu e „profi”, nu e la scara) pentru a vedea cum ar arata Catedrala in spatiul deja existent. Monstruos, dar, precum sugereaza Patriarhul Daniel, va fi un Mall spiritual, cu parcari si magazine de articole bisericesti la subsol. Motivatia primara a constructiei megalomanicului edificiu este, in opinia BOR, insuficienta spatiului in altarul actualei Catedrale Patriarhale. Sfantul Sinod cu zecile sale de inalti prelati nu mai incape in altarul constructiei din Dealul Patriarhiei!

Revenind la aspectele istorice, strada Uranus a fost afectata grav de demolari, nemaiexistand azi decat un ciot, intre Calea 13 Septembrie si Calea Rahovei. Tronsoanele de inceput (zona Parcului Izvor) si de mijloc (zona Casei Republicii) au fost sterse pentru totdeauna. In imagine, zona Fabricii de Paine „Flamura Rosie” de pe str. Uranus in martie 1984. Se demoleaza cu spor.

Referindu-ma din nou la imaginea aeriana, in stanga-sus, sub macarale, se observa un alt perimetru demolat. Acolo se facea loc pentru Casa Stiintei, pe tronsonul nou din Calea 13 Septembrie. Strazi precum Salvatorului, Arionoaiei si altele care se faceau din Uranus in stanga, au pierit sub lama buldozerelor.

In prezent, zona adiacenta Casei neterminate a Stiintei (unde are birouri si Academia Romana) este un maidan periculos, bantuit de haite de caini maidanezi. Cu toate acestea, chiar pe strada Sabinelor, langa maidan, a aparut un imobil nou de apartamente.

Fireste, cea mai interesanta parte a pozei vechi este reprezentata de perimetrul inca nedemolat pe atunci vecin strazii Uranus. Se observa constructii mari ce par a fi industriale la prima vedere. Este de fapt vorba de Cazarma Cuza (in prim-plan) si de Scoala de Infanterie nr. 1 (plan secundar), ambele marcate pe detaliul de mai sus. Hotelul Marriott si Ministerul Apararii nu existau inca.

Perimetrul indicat ascunde, printre altele si alte obiective importante, disparute in anii ’80. Ma refer la fostul sediu al Muzeului Militar, demolat, iar muzeul mutat ulterior in str. Stefan Furtuna, actuala Mircea Vulcanescu...

...sau la Monumentul Eroilor Pompieri din Dealul Spirii. Frumoasa statuie se gasea la intersectia strazilor Uranus si Fonteriei. In fotografia dinaintea demolarilor (de Andrei Pandele – stanga), str. Fonteriei coboara spre Mihai-Voda, in timp ce linia de tramvai marcheaza str. Uranus. Zona aceasta nu mai exista. Monumentul a fost mutat in fata Hotelului Marriott (dreapta).

In final, cateva fotografii, tot de arhiva, dar color, cu Casa Republicii in stadiu avansat de constructie – finalul anilor ’80.

Fatada nordica, dinspre Parcul Izvor, atunci si acum.

Fatada nordica, plus iarba ce creste pe locul cartierului Izvor.

Fatada sudica, dinspre Calea 13 Septembrie, atunci si acum. Aici se afla acum intrarea in Senatul Romaniei si, din poza veche, putem observa ca trebuia sa aiba numai 3 portaluri, pe proiectul initial.

In fine, o poza actuala cu fatada estica – cea principala (sus), dinspre Piata Constitutiei. Jos, o vedere din prezent cu cartierul Uranus, cosmetizat de Ceausescu astfel incat este de nerecunoscut. Acesta este orasul cu care Marele Carmaci vroia sa intre in istorie. Un oras aerisit, cu cladiri imense, total contrar traditiei bucurestene. Progresul este binevenit, insa daca este facut cu cap si nu cu distrugerea totala a patrimoniului irecuperabil atat de valoros.
Citeste tot...