De 1 mai arbeit macht frei!

Ziua de 1 mai este numită "sărbătoarea celor ce muncesc". Trimiterea veninoasă, care se face mereu în subsolul însângerat al tuturor regimurilor discreţionare ce au confiscat această sărbătoare, este la adresa celor care nu se supun acestei definiţii procustiene. Dacă nu muncesc, spune trimiterea criminală făcută printre rânduri, nu sunt "ai noştri, dintre noi, pentru noi" şi ca atare orice măsură luată împotriva lor poate şi va fi justificată... Politic şi istoric, desigur, adică din perspectiva celor două dimensiuni "ştiinţifice" care au exclus-o definitiv încă din decursul secolului trecut pe cea de a treia, cea umană. Nimeni nu pare preocupat de absenţa unei zile care să-i celebreze pe toţi cei care reuşesc să rămână oameni, în antiteză cu cei care au devenit altceva...
Citeste tot...

1945: Primul 1 Mai liber

Este iarasi 1 Mai, sa scoatem gratarele si umbrelele de soare si sa plecam din Bucuresti! Totusi, pentru cei care vor sa vada cum se sarbatorea odata Ziua Muncii in Capitala, am pregatit niste imagini de arhiva inedite.

Este vorba de un set de cinci poze de la 1 Mai 1945. Al doilea Razboi Mondial era aproape sfarsit: la 9 mai, in acelasi an, Germania nazista semna capitularea neconditionata in fata Aliatilor. -->

Era epoca paradelor, cand orice eveniment, orice sarbatoare se marca prin defilari, pancarte, sloganuri si multa agitatie. In Romania, comunistii iesiti din ilegalitate la 23 August 1944 si legitimati prin venirea guvernului Groza la 6 martie 1945, faceau toate demersurile pentru acapararea totala a puterii. In discursul public isi facuse loc deja ideologia proletara, care treptat a inlocuit bunele practici ale oratoriei pre-comuniste. Se celebra astfel "primul 1 Mai liber", cum il numeau "fortele progresiste din Romania democrata".

Setul de poze prezinta un grup de oameni pusi pe sarbatoare. De la Piata Rosetti pana la Universitate, ei parcurg bulevardul Carol I cu mandrie patriotica. Cel mai probabil sunt in drum spre o manifestatie mai mare, ori in Piata Academiei, ori in Piata Palatului Regal.

Prima fotografie arata oamenii trecand de Piata Rosetti si ducand straguri tricolore si literele "APARAREA PATRIOTICA". Organizatie paramilitara comunista, aceasta jucase un rol important cu un an inainte, in intampinarea Armatei Rosii "eliberatoare".

Din cele trei cladiri din stanga, doar doua mai exista. Cladirea scunda, foarte frumoasa, a rezistat pana in zilele noastre. Casa din centru a fost demolata dupa anul 2000 pentru ca in locul ei sa rasara hotelul "Carol I".

S-a incercat reconstituirea fatadei imobilului distrus, insa originalul este intotdeauna cel mai bun. Altcumva, o combinatie a la Novotel, dar un hibrid care insa respecta regimul de inaltime al zonei.

Foarte clar in plan secund se observa blocul art-deco de la Piata Rosetti, situat in unghiul dintre bd. Carol I si strada Sperantei. Este fostul sediu al Societatii de Asigurari "Steaua Romaniei".

Pe fundal se contureaza silueta actualei cladiri a clubului A.Ro, fost Minister de Externe in perioada comunista. Intr-un stil art-deco masiv, ea nu mai este astazi vizibila din acelasi unghi, deoarece in cadru se interpune o cladire ridicata dupa 1950.

A doua poza infatiseaza oameni entuziasti in strada. Barbatul din centru tine mandru o pancarta pe care scrie "Traiasca plugarimea romana!". Probabil a trait, nu stiu. Se mai disting si litere ordonate in "Traiasca 1 Mai!". Nu am inteles niciodata ce inseamna sa traiasca o anumita zi. Exista cumva pericolul sa moara? Sa nu mai fie sarbatorita? Nu vine an de an ziua aceea?

Am identificat relativ greu locul din poza, dar pana la urma am marcat-o pe harta: casa din spatele multimii se gaseste si astazi, proaspat renovata, la intersectia bulevardului Carol I cu strada Teilor (actuala Slanic - o denumire nepotrivita).

Lumea avanseaza pe bulevard, inspre Universitate. Cadrul se largeste si, pe langa cei care merg pe jos, apare si un "car alegoric" improvizat, apartinand Apararii Patriotice, pe care sunt pictate flori, mesaj pacifist evident. Sloganul "Copiii sunt viitorul tarii", din lateralul atelajului, s-a dovedit bun peste niste ani, in contextul revoltelor anticomuniste studentesti din 1956, reprimate de regimul Dej.

Frontul de cladiri de pe stanga este aproximativ neschimbat. Prima cladire este fostul Minister de Razboi, situat vis-a-vis de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.

Langa el se gaseste o cladire recent renovata, care are astazi destinatia de camin studentesc. Se gaseste la intersectia bd. Carol I cu str. Dr. Dimitrie Gerota.

Urmeaza embematicul sediu actual al Teatrului Foarte Mic, peste drum de caminul studentesc. Cladirea cu cupola are nevoie de o reabilitare urgenta.

Ceea ce nu se mai regaseste astazi este cea din urma casa a frontului, de pe coltul cu Piata Rosetti. Era un imobil frumos, de colt, cu o cupola interesanta. In 1977, la cutremur, constructia vecina s-a prabusit. Desi edificiul cu cupola nu a fost afectat, a fost demolat "la pachet" cu restul zonei, pentru a face loc ansambului de blocuri "Sahia", cel mai proeminent fiind uratul bloc "Avantul", fix pe locul casei cu cupola si a vecinei ei prabusite.

Penultima fotografie prinde in cadru oameni cu steaguri tricolore si parterul Ministerului de Razboi.

Initial o cladire cu ornamente clasice si o fatada foarte bogata, a suferit transformari intre cele doua razboaie mondiale, ajungandu-se la forma simplificata pe care o putem vedea in prezent. In vremea comunistilor pe cupola era o reclama la CEC, iar dupa 1989, cladirea a devenit sediul unui departament al Ministerului Agriculturii.

Ultima fotografie din set arata multimea pozandu-se in Piata I. C. Bratianu, langa rondul in care se afla statuia (disparuta dupa 30 decembrie 1947) marelui om politic.

Se observa Spitalul Coltea in spatele oamenilor. Spitalul trece in prezent printr-un dureros proces de consolidare, renovare si reabilitare, dupa daramarea Policlinicii Coltea, din spate. O compensatie inechitabila este refacerea a doua dintre cupolele laterale, disparute la bombardamente.

Se mai observa si bulevardul Brancoveanu (ulterior bd. 1848, actual I. C. Bratianu) coborand spre Piata Unirii.

Pe fundal se distinge turla Baratiei, o emblema a zonei centrale a Capitalei. Turla se incapataneaza sa reziste si astazi.

Altcumva, ca diferente frapante in cazul tuturor fotografiilor, as mentiona liniile de tramvai si piatra cubica, din ce in ce mai rara in Bucurestii prezentului.

Probabil ca manifestatia de 1 Mai 1945 a fost un succes, s-a condamnat agresiunea militara fascisto-hitlerista si s-au strigat sloganuri patriotice mobilizatoare. Ziua Victoriei era aproape, iar oamenii din pozele de mai sus habar nu aveau ca in scurt timp urmau sa intre in raiul comunist.

Despre 1 Mai am mai scris si acum doi ani.

Citeste tot...

O retardare bocceasca cu Emil Boc

Iata un material extrem de cultural, informativ si amuzant cules din revista "Bocul de gradina"

"Soarele bocănea în geam deja de trei suliţe când Emil Boc se trezi de loc bocuros, cu capul bocnind de durere, în bocătăria bocată a apartamentului său mititel din Palatul Bockingham. Toată noaptea vecinii săi boccii bocăniseră boctard în ţevi, fără să-l lase să închidă ochii nici măcar o clipă. Pe lângă asta, mai visase şi că taică-so', Boc senior, îl alerga prin casă, încercând să-l bumbocească bocnă cu o curea de ceas boctocalie.

Dar toate astea erau acum de domeniul trecutului şi Boc savura primul Boccardi Breezer al zilei în timp ce roboctul de bocătărie îi prepara un.... "

restul acolo. Citeste tot...

Pisatul societatii romanesti - senatorii cu greutate - vor sa impuna prin lege respectul pentru batrani

Leprele PSD si PC au terminat de legiferat tot ce era de legiferat in tara asta si fiind aflati in etate dupa o viata de munca in mafie si securitate se apuca sa legifereze respectul care trebuie acrodat batranilor.
->>

Seniorii autohtoni care au trecut de venerabila vârstă de 70 de ani ar putea beneficia nu doar de ghişee speciale în instituţiile publice şi private, dar şi de dreptul de a ocupa primele locuri la orice coadă.

[...]

Iar lista de beneficii nu se încheie aici: aceştia ar urma să aibă şi dreptul de „a achiziţiona, cu prioritate, orice bun sau serviciu public, sau privat, furnizat de agenţii economici români sau străini”.

[...] asta se întâmplă în ţările civilizate, la noi trebuie să faci educaţie prin lege”, explică senatorul PSD Viorel Arcaş (ctitorul de biserici si manastiri din bani publici - n.n.). [...]

Concret, proiectul de lege aflat în dezbatere în Senat prevede ca aceia care nu acordă prioritate românilor trecuţi de 70 de ani să fie amendaţi cu sume cuprinse între 5.000 şi 15.000 de lei.

Pentru ca tineretea nu e scurta si merita sa ti-o traiesti ingrijind nu numai de proprii batrani dar si de ai altora.

Asta inseamna democratie - sa traiesti intr-o tara a carei populatie a imbatranit grav si mosii formeaza majoritatea - apoi sa vina niste parlamentari care sa ii linga in cur cu o lege care sa le sune bine batranilor.

Asa aflam ca milioane de oameni, angajati si patroni, care muncesc sa intretina aceasta populatie varstnica mai cu abitir votanta, ajunge sa stea la rand in institutii dupa orice mos cu toata ziua libera.

Toata treaba asta o difuzez doar asa, ca sa nu uitam ca nu doar imbecilii aflati la guvernare sunt imbecili.




Stire via proddit. Citeste tot...

Lituanianul Drasius Kedys care impusca judecatori e un retard si oamenii care il glorifica naivi

Inteleg ca e acum la moda sa vorbesti despre recent-raposatul Drasius Kedys, un asa zis erou Lituanian care "a luptat cu sistemul ticalosit" si a impuscat pedofilii (unul dintre ei judecator si altul politician) care i-au abuzat fiica.

Sau cel putin asa au inteles jurnalistii si naivii.

Nu a dovedit nimeni spre un grad macar rezonabil de probabilitate ca oamenii pe care i-a impuscat i-au abuzat fiica.



Da, exista filmulete cu fiica lui povestind in detalii oribile ce i s-a intamplat si aratand spre pozele unor oameni pe care i-ar recunoaste. Si pe asta se bazeaza toti care il ridica in slavi.

Oare nimeni nu se intreaba daca fata aia arata spre niste oameni care seamana cu agresorii ei? Sau poate ca tatal este cel care o abuza sexual?

In orice caz, fie si vinovati, important este faptul ca acest "erou" a transformat un copil probabil abuzat sexual intr-un copil probabil abuzat sexual orfan.

Lecturi suplimentare dupa salt ->

De citit 1: McMartin preschool trial

"When shown a series of photographs by Danny Davis, the McMartins' lawyer, one child identified actor Chuck Norris as one of the abusers.[1]"

De citit 2: Satanic ritual abuse moral panic of the '80s

De citit 3:

leo taxil spunea...

Ma bucur ca cineva ia atitudine impotriva panicii morale care a izbit in moalele capului deopotriva tenebrele dreptei ortodoxo-fasciste, cat si pasaricile patetice din mass-media. Dupa cum bine remarca si M. Buciuman, marturiile extrase de acest tata-erou de la fiica sa contravin oricarui bun simt psihologic; analogia cu panica satanista din anii '80 e perfect pertinenta si un parinte paranoic ca in cazul de fata e suficient ca sa induca un false memory syndrome de toata frumusetea la un copil impresionabil. Asa ca toti noidreptacii care au vise erotice de linsare a pedofililor fictivi sau nu ar trebui sa-si puna pofta in cui, sa se mai documenteze si sa reflecte asupra situatiei.

http://www.youtube.com/watch?v=XCywGhHQMEw

Contraargument 1: Procuratura a instrumentat slab cazul Citeste tot...

Perspective 19: Bucurestii anonimi - Update!

Cea mai mare parte a fondului vechi de case din Bucuresti este alcatuit din imobile anonime, care nu au vreo istorie speciala. In acest episod, propun explorarea unor cladiri oarecare, 20 la numar, in stare mai mult sau mai putin buna.

Lansez si o provocare: cine crede ca poate identifica vreuna din case poate scrie in comentarii. Pentru a face "jocul" si mai greu, fotografiile vor fi alb-negru. Eu doar fac un comentariu scurt la fiecare:

Update! Am adaugat localizarea fiecarui imobil. -->

1 - Casa taraneasca banala (str. Popa Stoica Farcas, mahalaua Dudesti).

2 - Inconjurata de verdeata (in apropierea intersectiei strazii Agricultorilor cu Calea Calarasilor).

3 - O vila ceva mai rasarita (str. Dionisie Lupu).

4 - Casa cu fatada simplificata (la Rondul Udricani, pe str. Clucerul Udricani).

5 - Casa renovata (str. Soldat Simion Stefan, langa Calea Serban-Voda).

6 - Imobil anonim (prin curtea blocurilor care bordeaza str. Gral. Christian Tell si str. Piata Amzei).

7 - Bine ascunsa intre alte case (pe str. Olari, in zona Pietei Pache Protopopescu).

8 - Fortareata A (str. Crisului, langa bd. Cantemir si Piata Unirii).

9 - Fortareata B (Cartierul Grivita, in spatele blocurilor de pe Sos. Nicolae Titulescu).

10 - Fortareata C (bd. Maria).

11 - Fortareata D (si favorita mea) - in spatele blocurilor de pe str. George Enescu, langa Piata Lahovari.

12 - Casa de colt (intersectia strazilor Zebrului - disparuta - si Libertatii, pe noua denumire, Gladiolelor, dupa demolarile anilor '80. In stanga casei este intrarea Gladiolelor, fosta Libertatii - in vecinatatea sediului SRI de pe noul bulevard al Libertatii).

13 - Casa de colt 2 (Piata Concordiei, langa Calea Serban-Voda si Scoalele Primare "Enachita Vacarescu").

14 - O serie de 3 asemanatoare (str. Anton Pann).

15 - Inconjurata de verdeata 2 (in Cartierul Grivita, partea dinspre Sos. Nicolae Titulescu).

16 - Neinconjurata de verdeata (str. Covaci colt cu str. Selari, Centrul Istoric).

17 - Casa rapidista (Calea Serban-Voda colt cu bd. Marasesti).

18 - O dependinta aproape invizibila (prin spatele imobilelor din intrarea Sergent Ion Pantaru, langa bd. Pache Protopopescu, inspre PRO TV).

19 - Casa frumoasa odinioara (in spatele blocurilor de la Piata Obor - langa intersectia strazii Prof. Ion Maiorescu cu Sos. Mihai Bravu).

20 - Cliseul "Micului Paris" (str. Radu Calomfirescu, inspre Piata Sfanta Vineri).

Asadar, care va place mai mult? Aveti idee pe unde ar putea fi aceste cladiri?

Citeste tot...

Hitler, producatorul filmului "Downfall", e suparat ca e piratat

Acum 2 sau 3 ani au inceput sa apara parodiile cu Hitler intr-o criza de isterie, in care Fuhrer-ul spune ceva in germana si subtitrarile sunt facute de utilizatori sa transmita un cu totul alt mesaj. Scena este luata din filmul "Downfall" (Der Untergang, 2004). Pana si Mircea Badea a fost parodiat.

Dar studioul Constantine Films, producatorul filmului Downfall, a trimis o somatie DMCA prin care cere YouTube sa scoata toate parodiile de pe net. YouTube s-a conformat pe o serie de parodii care au fost digital recunoscute ca similare cu copia trimisa de Constantine Films si probabil vor urma si altele.

Directorul Constantine Films (Hitler), fiind atentionat ca parodierea unei scene nu reprezinta o incalcare a dreptului de autor, a avut urmatoarea reactie:

Citeste tot...

Pe Sos. Orhideelor, la Fabrica Luther

În 1869, Principatele Române Unite aveau deja un nou domnitor, în persoana lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care îl înlocuise cu trei ani înainte pe Alexandru Ioan I (Cuza).

Vedere spre Cişmigiu în 1856, de Ludwig Angerer - via Radu Oltean.

Bucureştii aveau încă aerul patriarhal al unui târg oriental. Lipsită de clădiri publice şi instituţii puternice, Capitala Principatelor Unite a început sub Carol I o epocă de nemaivăzut progres. În capătul Podului de Pământ (actuală Calea Plevnei), Erhard Luther, prieten protestant al Domnitorului şi afacerist din Imperiul German, a ridicat fabrica română de bere cu abur care îi purta numele. -->

Fabrica Luther se constituia într-un complex de clădiri care, pe lângă halele industriale, includea şi o grădină de vară pentru angajaţi – „Eliseul Luther”, dispărut. Strada Elizeului, adiacentă fabricii, de aici îşi trage denumirea. Tot lângă fabrică se găsea şi casa în care locuia proprietarul, dispărută şi ea.

După 1881 şi ridicarea României la Rang de Regat, Erhard Luther a primit de la M. S. Regele Carol I, pentru fabrica pe care o administra, titlul de „Furnizor al Curţii Regale a României”.

Fabrica aflată în perimetrul delimitat de actuala Şosea a Orhideelor, Calea Plevnei, strada Fluviului şi bd. Dinicu Golescu producea una dintre cele mai celebre mărci de bere autohtone, Gambrinus. Era lider de piaţă la nivelul anilor 1870-1890. Pe locul doi se situa Fabrica de Bere „Oppler” (ulterior GIB), tot de origine germană.

Fabrica de Bere "Bragadiru", în perioada de apogeu.

Fabrica Luther a început să piardă cotă de piaţă odată cu ascensiunea afacerii lui Dumitru Bragadiru, care îşi deschisese o fabrică în Rahova. Astfel, la schimbarea secolului din XIX în XX, cei doi competitori germani fuseseră întrecuţi de Bragadiru, din punct de vedere al volumelor de producţie şi al nivelului tehnologic. Luther îşi pierde şi titlul de „Furnizor al Curţii Regale” în favoarea competitorului său.

Mărci de bere produse la "Luther".

Cu toate acestea, Luther a rămas pe piaţă, în postura de jucător mai mic, şi a reuşit să-şi menţină clientela fidelă chiar şi după moartea, în 1890, a fondatorului. Afacerea trece în administrarea Sofiei, soţia lui. În 1915, ea vinde fabrica unui afacerist transilvănean pe nume Carl Czell. Îmbunătăţirile tehnologice aduse de acesta cresc capacitatea de producţie a berii şi permit Fabricii Luther ca în perioada Primului Război Mondial (1916-1918) să producă siropuri şi sos de tomate.

Perioada interbelică a fost una de stabilitate pentru fabrica fondată în 1869. O fotografie din anii ’30 din intersecţia bulevardului Carol I cu strada R. Poincaré (actuală Academiei) conţine şi o firmă care anunţă un punct de desfacere al berii Luther – în incinta restaurantului „Trocadero”, situat în casa Oppler, aparţinând celuilalt industriaş.

Zona adiacentă fabricii a fost bombardată intens în 1944, întregul cartier Griviţa fiind grav afectat.

Însăşi fabrica Luther a fost afectată de bombardamentele aliate din primăvară. Radu Oltean furnizează în premieră fotografiile de mai sus, adevărate documente de război. Complexul fabricii a pierdut mai multe corpuri în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.

În 1948, Fabrica de Bere „Erhard Luther” a fost naţionalizată, iar numele i-a fost schimbat în Întreprinderea de Bere Bucureşti – Fabrica „Griviţa”.

Aceasta a furnizat în continuare băutură în timpul dictaturii proletariatului, având numeroase punct de debit, cel mai probabil unul chiar lângă intrarea în fabrică, pe Şoseaua Orhideelor, într-una din casele de lângă complex.

Hala cu acoperiş verde, renovată de Heineken.

Fosta fabrică "Luther" s-a zbătut mult în perioada de tranziţie de după 1989. După câteva parteneriate şi asocieri nereuşite, a fost preluată în 2000 de Brau Union Romania, filială a grupului olandez Heineken.

Hala verde, văzută dinspre Şoseaua Orhideelor.

Hală veche dinspre str. Fluviului (st.) şi mascată de clădirea comunistă mai tânără (dr.).

Afacerea nu a mers bine: zona cvasi-centrală, proximitatea Gării Basarab, blocurile şi traficul intens îngreunau aprovizionarea. Astfel, în 2005, grupul a decis închiderea Fabricii Griviţa şi relocarea operaţiunilor la Constanţa şi Haţeg.

Clădire din complexul "Griviţa".

Complexul Griviţa, înghiţit de Pasajul Basarab în construcţie. Vedere aeriană din vara anului 2009, de pe contul meu de Flickr.

Ruinându-se tot mai mult de la an la an, s-a pus problema demolării ei, în special în contextul ridicării Pasajului suprateran Basarab. Fabrica este însă clasată ca monument istoric, deşi fostul Primar General Adriean Videanu declarase că fosta fabrică nu ar trebui să fie o piedică în calea Pasajului Basarab.

Şoseaua Orhideelor la porţile Fabricii "Luther". Pe aici va trece Pasajul suprateran Basarab.

În continuare, complexul Luther-Griviţa este abandonat, iar halele cu acoperişuri spectaculoase sunt ultimele „suveniruri” dintr-o epocă în care România era cu adevărat un punct important pe harta Europei.

Nu există nicio scuză pentru abandonarea unui obiectiv industrial atât de important. Chiar şi cu producţia oprită, un Muzeu al Industriei tot ar fi putut fi organizat. Mă gândesc la cazul Fabricii de Bere „Heineken” din Amsterdam, Olanda. Este şi muzeu, şi producător activ, în acelaşi timp.

Diferenţa de viziune constă în faptul că la noi, arhitectura veche industrială este considerată o povară ce opreşte progresul imobiliar, în timp ce afară, este valorificată şi exploatată pentru imensul potenţial turistic.

Nota Bene: Am folosit poze luate acum ceva vreme de pe net, asa ca nu mai stiu de unde provin. Daca va recunoasteti pozele, anuntati. Multumesc!

Citeste tot...