Logorama

Logorama o animatie nominalizata anul acesta la Oscar, la categoria Short Film (Animated). Personajele o sa vi se para familiare !


via edrissiilau.greenchannel.ro Citeste tot...

Ziua Armatei Rosii

Scotocind prin Arhive, am gasit un set de poze datat 23 februarie 1946. Titlul: Ziua Armatei Rosii, Bucuresti. Cum nu imi aminteam de o astfel de sarbatoare, m-am interesat pe mai departe.

In Romania eliberata de sub jugul fascist la 23 august 1944, Armata Rosie (Sovietica) era vazuta, cel putin la nivel oficial, ca salvatoarea Romaniei democrate. In februarie 1946, comunizarea tarii incepuse deja si tot ce tinea de „marea prietena de la Rasarit”, Uniunea Sovietica, era considerat de mare pret. -->

Atat de stimata era Armata Rosie (foto de aici), incat o sosea periferica a Capitalei, drum pe care rusii intrasera in Bucuresti in 1944, a fost redenumita. Este vorba de Soseaua Colentina, care a primit numele de Soseaua Armatei Rosii (cu variatiunea Soseaua Armatei Sovietice). „Fericita” denumire s-a mentinut cativa ani buni, pana inspre destalinizarea de dupa 1958.

Este interesant insa de analizat setul de fotografii de care am pomenit. In seara zilei de 23 februarie 1946, oficialitatile sovietice la Bucuresti au dat o receptie in onoarea glorioasei lor armate.

La receptie au luat parte Regele Mihai I si Regina-Mama Elena. Au fost primiti de Generalul-Colonel Ivan Susaikov (stanga pozei), un personaj-cheie in Romania postbelica, pana in anul 1947.

Cum era obiceiul, Regele saluta ofiterii sovietici aflati la receptie, sub atenta privire a lui Susaikov. Susaikov era, in aceal moment, loctiitorul Presedintelui Comisiunii Aliate de Control, instituita in Romania dupa nerecunoasterea statutului de tara cobeligeranta.

Pentru fotografiile oficiale, Regele se aseaza langa amfitrioana evenimentului. Aceasta pare a fi Principesa Elisabeta, ulterior Regina Elisabeta a Greciei, matusa monarhului roman. Alaturi de sora ei, Arhiducesa Ileana de Habsburg, fosta Principesa Ileana a Romaniei, a colaborat intr-o anumita masura cu sovieticii. Cele doua si-au castigat astfel porecla de "matusile rosii". Revenind, fotografia este un bun prilej de a analiza decoratiile cu care Regele se afisa la evenimente de gala.

Se remarca Ordinul „Pobeda” (Victoria), conferit in 1945 de liderul suprem sovietic, Generalissimul Iosif Vissarionovici Stalin, pentru intoarcerea armelor la 23 august 1944.

In rest, Regele purta decoratii romanesti. Colanul Ordinului „Carol I”, cea mai inalta distinctie a Regatului Romaniei, nu lipsea niciodata de la astfel de ceremonii.

In partea stanga, in apropierea centurii, Majestatea Sa purta placheta Ordinului „Carol I”.

Se mai observa Ordinul „Mihai Viteazul”, cea mai inalta distinctie de razboi a Romaniei, instituit de Regele Ferdinand I...

...si Ordinul „Virtutea Aeronautica”, instituit de Regele Carol al II-lea, tatal lui Mihai.

Cadrul mai larg o arata pe amfitrioana flancata de Rege si Regina-Mama Elena. Aceasta din urma, discreta si cu stil, e din cu totul alt tablou ca matusa Regelui.

Cu aceasta ocazie, se observa ca Elisabeta poarta placheta Ordinului „Coroana Romaniei”, una dintre cele mai frumoase decoratii regale de la noi.

La inceputul dineului, asezat langa Suverani, Presedintele Consiliului de Ministri, Petru Groza, tine o cuvantare. Printre cei mai parsivi oameni politici din epoca, Groza, liderul Frontului Plugarilor, era un hibrid de burghezo-comunist.

Urmeaza cuvantarea Generalului Susaikov, probabil plina de mandrie pentru Patria Sovietica si Armata Rosie, invingatoarea in razboiul impotriva hitlerismului.

Un toast cu Regele Romaniei dadea bine pentru orice inalt oficial strain. La acel punct, tatucul Stalin nu daduse inca ordinul lichidarii monarhiei din Romania.

Invitatii si gazdele au coninuat sa se intretina intr-o atmosfera de voie buna. O imagine rara cu Regele Mihai zambind.

La final, asistenta a fost martora unui spectacol artistic, foarte posibil sa fi fost dansuri si cantece rusesti, kazaciocul fiind la mare cautare in epoca.

Spre stanga imaginii se mai observa un personaj cunoscut. Este vorba de Gheorghe Tatarescu (sau Tatarascu), fost Prim-Ministru carlist de doua ori, Vice-premier in 1946.

In final, o intrebare: unde s-au tinut receptia si dineul? Eu as spune ca la Cercul Militar, fiind, totusi, serbarea Armatei Rosii (foto via Alex Galmeanu).

Citeste tot...

Pasajul pietonal Unirii - O transformare efemera

Daca ati mers de dimineata cu metroul pe la Unirii, cu siguranta ati observat ca in pasajul pietonal care leaga statiile Piata Unirii 1 si Piata Unirii 2 s-a schimbat ceva.

Schimbarea temporara de aspect de datoreaza lui Radu Negoita, care s-a gandit sa atace monotonia pasajului. Pentru ca mi-a placut conceptul cu care a venit Radu, am decis sa il sustin in demersul sau si sa-i promovez munca. -->

Pasajul pietonal Unirii. Il stiu si il stiti. Am mai vorbit despre el, am spus de ce nu imi placea cu vechea infatisare. Chiar daca peretii si luminile s-au schimbat, ramane aglomeratia.

Chiar si asa, pentru putin timp, Radu Negoita a dorit sa tranforme asta...

...in asta!

Un efect cat se poate de interesant, dar pentru a carui obtinere s-a muncit o noapte intreaga. Iata cum:

In primul rand, trebuie spus cand s-a petrecut totul: in noaptea de duminica spre luni (21-22 februarie 2010), pasajul dintre cele doua statii de metrou de la Unirii a fost luat cu asalt de Radu si cativa studenti la Arhitectura, foarte entuziasti.

Au adus cu ei tot felul de materiale: coli, multe coli, scotch, foarfece, cuttere, etc., adica tot necesarul pentru a demera implementarea ideii.

Conceptul a urmarit tapetarea tavanului pasajului cu folii franjurate care sa creeze un efect de corali si sa faca planseul sa para flexibil. Pentru inceput, au fost confectionate franjurile: desenare pe hartie si taiere cu cutterul, pe placi aduse tot de studenti. Foile astfel obtinute au fost apoi lipite pe benzi lungi de scotch.

In timp ce unii lucrau la asamblarea "ghirlandelor"...

...altii continuau confectionarea franjurilor. Productie de serie.

Dupa un inceput mai lent, au fost montate primele ornamente, cu folosirea celor doua scaune si a scaritei aduse "de acasa".

Primele franjuri lipite aratau cam asa. Nu se vede inca efectul, nu?

Din nou, ghirlande...

...si iarasi lipire pe tavan.

Dupa ceva timp, s-a produs si o schimbare in peisaj, taman la timp pentru a fi observata de femeia care curata pardoseala.

Ghirlanda dupa ghirlanda, "coralii" si-au luat locul pe tavanul pasajului. Au fost mici probleme logistice, de pilda, s-a terminat scotch-ul. Uneori, ritmul de lucru al echipelor de "fabricare" si "asamblare" a franjurilor vis-a-vis de echipele de "montare" varia.

Totusi, efectul final era scopul, asa ca toate greutatile au fost depasite.

Deja pasajul prin care trecusem de atatea ori incepea sa para un loc nou si, culmea, interesant.

Radu a obtinut si un efect pe care nu il anticipase cu acest proiect: a creat "valuri" de hartie.

Asa arata pasajul, aproape de finalul transformarii.

In final, observatiile mele. Entuziasmul si hotararea initiatorului au fost factorii decisivi in decizia mea de a merge si a documenta acest proiect. Radu a facut rost de toate aprobarile de la Metrorex si asta cere rabdare, stiut fiind ce greoi se misca aceasta companie. Studentii la Arhitectura au fost plini de energie si, datorita lor, viziunea lui Radu a inceput sa prinda contur mult mai repede decat ma asteptam.

Per total, cred ca o astfel de initiativa merita toate laudele. A face asa ceva pro bono, stiind ca exista pericolul ca in primele ore ale zilei urmatoare, munca de o noapte sa dispara cand intra unii consateni la metrou, asta inseamna sa ai incredere in fortele, dar mai ales, ideile tale. In titlul acestei postari am folosit exact sintagma autorului, referitoare la proiect - "O transformare efemera". Felicitari, Radu!

Nota Bene: intregul proiect a fost gandit sa tina doar o zi, asadar a doua noapte a fost dedicata inlaturarii foilor cu franjuri.

Citeste tot...

Cumpara droguri legale

Numai eu sunt de parere ca drogurile legale au aparut fiindca alte substante erau ilegale? Citeste tot...

Rondul Udricani: posibile evolutii

Serialul consacrat fostului cartier evreiesc continua. Dupa explorarea Rondului Udricani, Pietei Sfanta Vineri si strazii Mircea-Voda, ma intorc de unde am pornit.

Revenirea la Rondul Udricani se datoreaza initiativei lui Popescu, care si-a deschis un birou virtual de proiectare in spatiu bucurestean - blogul Idei Urbane. -->

In principiu, proiectul isi propune reconstructia, cu mentinerea caracterului identitar, a unor zone din Capitala, inclusiv perimetre demolate cu nesabuire in anii '80.

Popescu s-a gandit sa inceapa cu Rondul Udricani, dupa ce a citit articolele mele pe aceasta tema. Nu a putut decat sa ma bucure faptul ca, pe actuala configuratie a zonei mutilate, a inovat si a reusit sa gaseasca niste solutii viabile din punct de vedere functional, arhitectural, dar mai ales estetic.

Pornind de la situatia actuala, prin analiza planurilor cadastrale vechi si din prezent, Popescu a mers pe firul istoric logic. Mai intai, a identificat ce anume s-a demolat. A marcat imobilele importante, a analizat fluxul de trafic din zona si, in final, a venit cu o propunere.

Aceasta ia in calcul si iminenta aparitie a Asezamintelor Udricani langa biserica omonima. In opinia mea, asezamintele noi sunt kitschoase si aduc mult cu cele ridicate in graba langa reconstruita biserica Sf. Spiridon-Vechi, la Piata Natiunile Unite.

Referitor la propunerea lui Popescu, se identifica cateva schimbari majore:

1. Reapare rondul in toata splendoarea sa, cu tot cu copacul din mijloc.
2. Apar doua imobile, unul din ele menit sa fie un Muzeu al Orasului Disparut, o idee foarte buna, ignorata de autoritatile actuale.
3. Strada Clucerul Udricani isi recapata vechiul traseu dincolo de rond, inspre str. Matei Basarab.
4. Vechile strazi disparute (Vasile Adamache, Nasturel Herescu, Colnicul Mic, etc.) sunt marcate prin pavaj de tip special.
5. O parte din str. Dr. Iuliu Barasch devine pietonala.

Nu sunt de acord cu acest din urma punct, intrucat consider ca fluxul natural in zona ar fi intrerupt. Exista, desigur, argumentul crearii unui spatiu de liniste, o "oaza" in jurul unor obiective importante precum Sinagoga Mare, Biserica Udricani, Teatrul Evreiesc sau Biserica Sfanta Vineri (reconstruita in str. Olteni).

Alta observatie pe care as face-o este legata de omiterea marcarii fostului aliniament al strazii Olteni (prelungirea inspre Mircea-Voda), al strazii Maria Clucereasa (prelungire inspre actuala str. Sf. Vineri) si, nu in ultimul rand, al strazii Dr. Iuliu Barasch. Toate aceste strazi se afla in perimetrul delimitat vizat de proiect.

In incheiere, Popescu a facut si o simulare 3D, cu o plimbare virtuala prin zona Rondului Udricani renascuta. Ar fi fantastic daca cineva ar lua in serios aceasta propunere! Ma refer la cineva cu putere in semnatura, desigur. Felicitari, dle. Popescu, pentru o initiativa absolut fantastica!

Citeste tot...

Popa antreprenor

Undeva inspre fosta Piata Muncii, in curtea bisericii de langa Registrul Comertului, in fata casei parohiale, apare un stand de hot dogi si un butic de "Acte Firma"...



"Se boteaza robul lui Dumnezeu SC Rezistenta Impex SRL care prin harul si vointa Domnului capata personalitate juridica, in numele Tatalui, Fiului si Ministrului Justitiei, amin!" Citeste tot...

Cum functioneaza analogiile pirateriei

Uite cum functioneaza analogia piraterie = furt. Iti aprinzi tigara din flacara olimpica si esti arestat. Nu pentru ca stingi flacara olimpica (arde in continuare bine-mersi), ci pentru ca nu ai voie sa o ai si tu. E ironic pentru ca Prometeu a furat flacara de la Zei.

Pastele e un festival P2P.

Da pa reddit. Citeste tot...

Reactie oficiala "Adevarul" - UPDATE!

Noi evolutii in cazul articolului meu furat cu nerusinare de doua asa-zise jurnaliste de la "Adevarul". Uimirea m-a cuprins din nou cand am primit un link catre tabloidul "Click!". Da, articolul meu, reformulat, trunchiat si adaugit, se regasea si acolo, sub semnatura acelorasi Maria Apostol si Ioana Vochin. Data aparitiei: 16 februarie 2010, concomitent cu publicarea in editia nationala a "Adevarului".

Intre timp, am primit si o reactie oficiala de la unul din sefii celor doua "adevarate". -->

Dl. Bogdan OPREA, redactor-sef adjunct la "Adevarul de seara", a binevoit sa raspunda e-mailului trimis de mine luni, 15 februarie, dumnealui si lui Dan Horatiu POPA, tot redactor-sef adjunct. Distinsul redactor sef Grigore CARTIANU nu a catadicsit nici de aceasta data sa reactioneze. Iata, asadar, raspunsul dlui. Oprea:

Buna ziua!

Va multumim pentru sesizarile Dvs. legate de articolul "Blocul asuns dupa o fatada falsa in Capitala", publicat in ziarul nostru.

Am analizat in Consiliul Editorial observatiile Dvs. si am ajuns la concluzia ca o parte dintre acestea sunt adevarate si ca reporterii nostri au facut cateva erori de redactare. Sursa, blogul dvs., putea fi citata, de altfel, trimiterea la mediul online este o practica pe care o promovam in publicatia noastra. Exista unele neconcordante legate de exactitatea datelor, cu mentiunea ca acestea sunt atribuite unor surse (un locatar, respectiv arhitectul-sef al Capitalei). Nu am observat, insa, nicio "asemanare ca formulare", deci nici vorba despre vreo suspiciune de plagiat.

Pentru erorile comise reporterii vor fi sanctionati in conformitate cu Codul de proceduri interne de lucru.

Speram intr-o colaborare viitoare pentru ca avem o zona comuna de interes, orasul Bucuresti. Membrii comunitatii Dvs. online ne pot fi utili cu experienta lor, iar noi va putem ajuta prin popularizarea unor subiecte de interes pentru locuitorii Capitalei.

Va multumim pentru observatii. O zi buna!

Bogdan Oprea,
redactor-sef adjunct
"Adevarul de seara"

Ca urmare, am intrebat pe mai departe ce sanctiuni se vor aplica in acest caz. Cum ma asteptam, incearca sa le scoata basma curata, cum ca nici vorba de plagiat si ca informatiile aiurea le-au dat locatarul si arhitectul-sef. Mi s-a parut foarte deplasata propunerea de colaborare din final. Dupa aceste episoade incalificabile, sa vii cu asa ceva necesita un grad de tupeu ridicat.

Asa cum am promis, continuu sapaturile pentru a afla cine sunt distinsele "autoare". Am aflat astazi ceva halucinant: cel putin in cazul Mariei Apostol, persoana nu numai ca scrie sub acest pseudonim, dar se pare ca este vorba de un barbat. Posibil sa se numeasca Adi, mai verific. Deja ma simt ca la OTV.

A doua dezvaluire o reprezinta urmatorul mesaj, primit in luna iunie 2009, chiar de la un angajat la "Adevarul". Este legat de Casa Poporului:

Bună ziua

Numele meu este Mariana Bechir şi sunt reporter la "Adevărul"

Fiindcă se împlinesc 25 de ani de la inaugurarea oficială a şantierului ziarul "Adevărul" publică un serial despre această clădire şi ce a însemnat ea.
Am citit că dumneavoastră aţi locuit în zona demolată şi de asta apelez la dumneavoastră cu rugămintea de a ne ajuta, în realizarea unui segment din acest subiect

Aţi accepta cumva un interviu despre demolarea uranusului?

se spune că au existat cazuri cu oameni care s-au spânzurat din cauza demolărilor... cunoaşteţi astfel de situaţii?
este adevărat că ordinul de mutare a venit peste noapte şi oamenilor li s-au îngăduit doar câteva zile pentru aceasta?

în aşteptarea unui semn, vă mulţumesc şi vă urez toate cele bune

Public integral si raspunsul meu:

Domnisoara/Doamna Bechir,

Laudabila initiativa, insa nu pot fi de acord cu ea daca "centrul" va fi aceeasi Casa Poporului. In articolele mele, daca le-ati citit, ati observat ca evit sa vorbesc foarte detaliat despre cladire. Nu mi se pare esential.

Ce mi se pare cu adevarat important este cum a ras Ceausescu un deal istoric intreg (si nu numai), la aceste distrugeri ma refer.

Nu stiu de unde anume ati inteles ca am locuit in zona demolata, dar nu este asa. Referitor la un posibil interviu, desi intentia initiala a fost sa accept, am devenit reticent cand am vazut ca sunteti in cautarea senzationalului (oameni spanzurati, de exemplu). Un ziar serios nu merge pe varianta "se spune ca...". In ce priveste ordinul de evacuare, aveti dreptate.

Din articolul de inceput al "seriei", vad ca tot Casa Republicii fascineaza. Nu as dori sa iau parte la un proiect care analizeaza iarasi arhitectura, suprafata si, mai ales, cat de vizitata este aceasta cladire odioasa. O astfel de abordare este superficiala, in opinia mea. Desigur, Dvs. decideti cum prezentati informatia urmand politica editoriala, la urma urmei.

Va urez succes in acest demers.

In incheiere, asa-zisa "trimitere la mediul online" ca practica in publicatiile Adevarul Holding este intr-adevar o afirmatie de un cinism rar intalnit. Desi prinsi asupra faptului, acesti "jurnalisti" refuza sa-si accepte integral vina. Va urma (?)

UPDATE! - Da, va urma, mai devreme decat ma asteptam. In urma interpelarii lui Bogdan Oprea referitor la sanctiunile aplicate "autorilor" celebrului articol, am primit un raspuns care vizeaza si refuzul meu de a accepta ca nu a fost plagiat:

Buna dimineata!

Cu respectul cuvenit, sanctiunile care au fost luate impotriva angajatelor noastre tin de ordinea interna a companiei, care, fiind una privata, nu face obiectul interesului public.

Nu pot comenta situatii intamplate in alte departamente sau publicatii decat in ceea de care sunt responsabil, reteaua "Adevarul de seara".

Cunosc foarte bine legislatia in domeniul media, mai ales in virtutea carierei mele didactice, prin urmare va asigur ca nu poate fi vorba despre un furt intelectual. Aveti un forum de idei in care publicati lucruri care se intampla in jurul nostru. Faptul ca Dvs. ati scris despre acest subiect nu inseamna ca sunteti sigurii sau primii care ati observat respectivul bloc sau care stiati de existenta lui.

Permiteti-mi o observatie, in locul Dvs. as fi mandru ca, asa cum spuneti, ziare de talia "Adevarului" se inspira in realizarea articolelor de pe blogul Dvs.

O zi buna!

Evident, am combatut si acest raspuns, dand o replica si afirmatiei jignitoare din final. Am tinut sa subliniez, totusi, ca actualul "Adevarul" nu se compara cu publicatia interbelica cu sediul in str. Sarindar (Constantin Mille). A venit si ultimul raspuns din partea redactorului-sef adjunct:

Domnule, Doamna,

Nu ati avut nici macar eleganta de a va declina identitatea (desi mi-ati adresat personal trei mailuri), dar aveti indrazneala sa aduceti jigniri publicatiei la care lucrez si mie personal. Acest lucru ma duce cu gandul la povestea lupului moralizator.

Bineinteles, va las libertatea sa considerati ca Maria Apostol, colega mea, este baiat si orice alt lucru la fel de hilar pe care doriti sa-l credeti.

Prin aceasta inchei aici orice forma de dialog cu Dvs., dialog pe care am incercat pana aici sa-l mentin in limitele unei discutii elegante, se vede insa treaba ca Dvs. nu aveti aceeasi intentie.

O zi buna!

Ma asteptam sa-si apere in continuare subordonatii, insa informatiile mele referitoare la persoana care scrie sub pseudonim sunt sigure. Consider ca recunoasterea implicita a furtului intelectual este mai mulct decat suficienta, ceea ce si doream sa demonstrez. De asemenea, eu nu scriu pe bani la un cotidian national, fapt ce mi-ar da un minim impuls sa nu utilizez un pseudonim.

A fost inca un episod care confirma de ce decaderea si eventuala disparitie a presei scrise din Romania nu ar fi chiar o tragedie.

Citeste tot...

Adevarata inregistrare cu Marian Vanghelie (NSFW)

Intrerup discutiile filozofice de pe acest portal pentru Marean:


Vezi mai multe video din Divertisment

via astia. Citeste tot...

Adevarul o comite din nou! - UPDATE 2

Incredibil, dar adevarat! Dupa isprava cu plagiatul dupa articolul referitor la Podul Izvor, ziarul condus de distinsul si inegalabilul Grigore Cartianu imi face din nou inalta onoare sa ma copieze cu nerusinare. Ma refer la aparitia in editia de seara a cotidianului de azi, 15 februarie 2010, a unui articol referitor la mascarea unui bloc pe str. Ion Campineanu. Ce chestie, cu numai 2 saptamani inainte, pe 2 februarie a. c., publicam si eu articolul "Trei mascari", pe exact acelasi subiect!

Daca in cazul Podului Izvor, ziarista in cauza si-a cerut scuze pentru ca era doar una, acum avem doua "autoare"! Prostia e atat de mare ca este nevoie de doua persoane pentru a copia. Iata despre ce este vorba, mai concret: -->

In comentariile de la articolul despre vizita la Parlament, mi s-a atras atentia referitor la editia de astazi a "Adevarului de seara", ziar care se distribuie gratuit prin oras. In numarul respectiv, apare si articolul intitulat expresiv "Blocul ascuns dupa o fatada falsa in Capitala".

"Ziaristele" Maria Apostol si Ioana Vochin, autoarele deontoloage, probabil navigau si ele pe net turnand apa ca blondele pe tastatura si uite asa au dat de articolul meu. Bun, fraierul s-a documentat, a pozat, a scris, stim unde e blocul, hai sa facem noi poza noastra si articolul nostru!

Trist e ca sunt atat de semidocte incat nici sa se exprime bine habar nu au. Exact genul de studente care copiat de pe net pentru referate si licenta si, eventual, un master cu care se mandresc.

Sa o luam de la inceput. Titlul e prost, corect romaneste era "Blocul din Capitala ascuns dupa o fatada falsa". Apoi, prostia si ignoranta ating cote maxime. I-auziti aici:

"Arhitecţii lui Ceuşescu au mutat aliniamentul străzii, în 1964, şi au construit edificii noi, de tip stalinist."

Nici macar sa copieze bine nu stiu. In '64 era la putere Dej, blocurile nu au fost ridicate atunci (exista carti postale din 1963 cu ele!) si, asa cum am admis si eu ulterior, nu sunt de tip stalinist.

G. Patrascu, arhitect-sef al Capitalei. Foto: Rompres.

"Pentru că acest bloc construit după al doilea război mondial avea o arhitectură deosebită, de tip interbelică, spune arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, comuniştii l-au salvat de la demolare pitindu-l practic cu ajutorul unei măşti false de bloc, „pe gustul" tovarăşului."

Nici Gheorghe Patrascu nu bubuie de cunostinte, se pare. Oricum, despre acest domn arhitect-sef nu am auzit mai nimic, iar ce am auzit numai de bine nu era. "De tip interbelica"??

Parcurgand in continuare corpul textului, se observa cum sistematic afirmatiile mele din articolul de pe Rezistenta Urbana au fost reformulate si prezentate drept "continut original".

"De fapt, faţada falsă are patru coloane de balcoane. Cum te uiţi din faţa Sălii Palatului, prima coloană din stânga este partea finală a blocului din stânga, iar a doua coloană este de fapt prelungirea balcoanelor de pe prima coloană."

Clar copiat dupa mine.

"În interior se regăseşte rafinamentul anilor în care a fost construită clădirea, anii 30. Intrarea în bloc are şi ea două componente: cea din stanga nu foloseşte la nimic, are lacăte pe uşă şi este doar de formă, iar cea din dreapta este funcţională."

Din nou, xerox. Plus ca desteptele se contrazic pe ele insele. Oare nu cu cateva randuri mai sus au zis ca blocul vechi dateaza de dupa razboi?? Eu stiam, in incultura mea, ca razboiul a luat sfarsit in 1945... Oricum, pe poza de titlu am marcat, cu doua culori, inconsistentele de acest tip, care indica faptul ca cele doua sunt debutante.

"Privind în sus, între cele două scări, se vede peretele fals cu geamurile de panoplie, prelungiri ale blocurilor din lateral. Unii dintre proprietari şi-u pus termopane iar ceilalţi dintre ei au lăsat tâmplăria originală. Atunci când ansamblul de blocuri era nou, cu greu se observa această „scamatorie"."

Copy-Paste. Imi place ca termenul gasit de mine - "scamatorie" este pus in ghilimele, macar sa stie lumea ca e citat din altcineva.

Cam acestea sunt observatiile mele. Din nefericire, ascesta este standardul jurnalistilor actuali. Viitorul parca suna si mai bine cu astfel de "tinere sperante". La mai multe plagiate, poate faceti un serial - "Plagiatul saptamanii". Prevad un succes colosal.

P. S.: Dragi "adevarate", asa, ca sa stiti si voi, despre "blocul-foita" de pe Campineanu-Academiei au relatat si cei de la Pro TV, si alte ziare. Sunteti in urma. Rau de tot. Plus de asta, documentarea e un cuvant strain pentru voi. Privind calcanul blocului, se vede clar ca nu a fost demolat nimic inalt de langa el, ci doar o casa mai mica, ce nu stirbea oricum din imaginea "socanta" perceputa de voi, care descoperiti Bucurestii prin apasarea butonului "Search".

Ca de obicei, postez si un print-screen al variantei electronice a articolului, sa ramana dovada in caz ca decid sa il stearga de pe site-ul lor:


P. S. 2: Aceasta noua isprava anuleaza gestul frumos al unei colege de redactie a celor doua "adevarate".

UPDATE - Marti, 16 februarie, apare partea a 2-a a articolului-plagiat. Puteti gasi articolul "Bucuresti: Blocul-panou din centrul Capitalei" online, dar postez si un print-screen aici:


"Noutatea" o constituie "interviurile" cu locatarii blocului, pe langa informatiile provenite din articolul meu. Si mai interesant este ca doar stimabila Ioana Vochin apare ca autoare, colega ei probabil cauta noi materiale pe net intre timp.

UPDATE 2 - Am varianta tiparita a articolului aparut astazi in editia nationala (nu cea gratuita!) a fituicii "Adevarul".

Capul rautatilor se pare ca este Maria Apostol, cealalta "adevarata", Ioana Vochin ocupandu-se de ceea ce ele numesc "blocul-foita". Citind mai mult ca sigur raspunsul meu, "ziarista" Apostol a eliminat discordantele frapante din versiunea pentru editia nationala. Ma bucur ca te-am ajutat, adevarato!

Un fapt foarte interesant: din surse sigure, am aflat ca cele doua nici macar nu au curajul sa scrie sub nume propriu, ci folosesc pseudonime. Sapaturile continua pentru aflarea si dovedirea "Adevarului".

Reactia oficiala din partea sefului celor doua "adevarate" + evolutii ulterioare si alte dezvaluiri, aici.

Citeste tot...