Trei mutari

Orasul este un organism viu. El se schimba constant, insa dramatismul schimbarilor depinde de generatia care le intreprinde. Bucurestii ultimei jumatati de veac au suferit modificari ireversibile, adesea in rau. In sprijinul acestei teorii vin sase cazuri stupefiante, care merita dezbatute. Astazi, primele trei.

Regimul comunist, incercand sa-si impuna ideologia in plan urbanistic-edilitar, a considerat ca fondul de cladiri vechi este depasit. Ca atare, un oras nou trebuia sa rasara peste cel lasat mostenire de nenorocitul regim capitalist interbelic. -->

Soseaua Stefan cel Mare in anii ’30 si o scena de strada. Carute, tramvaie, oameni, agitatie. Casa alba mai rasarita marcheaza intersectia cu strazile Vaporul lui Assan si Irimicului, probabil, iar pe fundal se ridica semeata Moara lui Assan, inspre intersectia cu str. Lizeanu. Fotografia este facuta dinspre Mosi (Obor).

Inceputa in vremea lui Dej, supralargirea si sistematizarea soselei Stefan cel Mare a fost continuata cu brio de Ceausescu. Casele au disparut, iar Moara lui Assan, azi in ruina, zace in spatele unor blocuri.

Un grup de imobile aparent banale, situat pe Stefan cel Mare, intre intersectia cu str. Tunarilor si str. Polona. Tipic pentru Bucuresti, imobile din anii ’30 sunt lipite de unele mai noi, din anii ’70.

De pe forumul Tram Club Romania, aflu ca cele doua imobile interbelice marcate au fost mutate pentru largirea soselei, inainte sa se inceapa constructia metroului.

Primul bloc, situat pe coltul cu str. Aurel Vlaicu, este o realizare tipic modernista si probabil, pe vechea configuratie cu case joase, parea destul de inalt.

Al doilea, si el o realizare specifica anilor ’30, are fatada doar spre Stefan cel Mare.

Conform informatiilor de pe forum, mutarea s-ar fi petrecut in 48 de ore, simultan, insa nu este clar daca lucrurile oamenilor au fost scoase din apartamente in timpul lucrarilor. Ulterior, intre cele doua imobile mutate din calea progresului a aparut un imobil anonim si inestetic.

UPDATE: Adrian posteaza pe blogul lui o completare la aceste doua cazuri de imobile mutate. Gasim acolo o comparatie de planuri cadastrale din 1974 si din prezent, si implicit schimbarile importante prin care a trecut zona. Multumesc, Adrian!

UPDATE 2: Armyuser publica fotografii in premiera cu blocurile in cauza, inainte si dupa translare. Pe langa detaliile esentiale, aflam ca si blocul din stanga celui de-al doilea a fost mutat, asadar avem 3 cazuri de fapt.

Piata Iancului. O intersectie aglomerata, cu multe blocuri. Totusi, asa cum este cazul multor zone din oras, acest loc nu a fost dintotdeauna asa.

Soseaua Mihai Bravu la intersectia cu bd. Pache Protopopescu si Soseaua Iancului era mai ingusta in trecut. Practic, locul actualelor trotuare era luat de case de joasa inaltime, tipice pentru un drum periferic. In imaginile de mai sus, de la inceputul anilor ’70, se observa soseaua Mihai Bravu la Piata Iancului. Poza de sus este foarte valoroasa, existand putine documente fotografice cu acest loc inainte de demolari. Un lucru inedit este ca pozele sunt facute din puncte diametral opuse. Bulina rosie marcheaza, pe fiecare fotografie, locul de unde a fost facuta cealalta.

In Piata Iancului, chiar la intrarea pe bd. Republicii (actual Pache), exista o cladire interbelica de 3 etaje, cu un aspect interesant. In fotografia din luna mai 1982 facuta de Dan Vartanian, acest imobil este imortalizat din dreptul statiei de taxi de vis-a-vis.

Intrucat frontul de blocuri ceausiste trebuia sa avanseze, imobilul vechi a fost mutat din drumul noilor edificii progresiste in anii ’80, la reconfigurarea Pietei Iancului. Se pare ca mutarea s-a petrecut la fel ca in cazul celor doua blocuri de pe Stefan cel Mare.

Cladirea este si astazi in picioare, dar intr-un loc strain. A fost incadrata atat de bine, incat cine nu stie, poate crede ca imobilul a existat dintotdeauna acolo. Neglijenta si nepasarea si-au pus amprenta: tencuiala este cazuta, au aparaut termopane hidoase, iar libraria de la parter si-a placat exteriorul cu gresie. O crima estetica, un afront adus bunului-simt.

In poza de sus, am incercat o perspectiva spre micul bloc de pe fostul lui amplasament. Vechiul loc este chiar cel de pe colt, din fata mai noului si mult mai inaltului bloc socialist (jos).

Partea a doua a articolului va contine alte trei cazuri, de alta factura decat cele prezentate in aceasta prima parte.

Citeste tot...

Capcana - "Sa te fut, amice!"

The Trap: What Happened to Our Dream of Freedom este un documentar facut de englezul Adam Curtis. In prima parte a documentarului, intitulata "Fuck, you buddy!", este explorata istoria gandirii despre libertatea individuala in ceea ce priveste ideile pornite din detenta nucleara, teoria jocurilor, echilibrul Nash si activitatea Think Tank-ului RAND.



Ca si in alte dati, am pastrat documentarul pentru weekend pentru ca mi se pare ca atunci au cei mai multi cititori timp sa urmareasca. Daca debordati in timp liber, urmatoarele parti sunt: #2 The Lonely Robot si #3 We Will Force You To Be Free.

Un alt documentar al lui Adam Curtis, postat aicisha, a fost The Century of the Self. Curtis isi termina documentarele cu concluzii destul de subiective, unii spun propagandiste, dar continutul pare foarte echilibrat si informativ. Citeste tot...

...Pentru toate celelalte exista Vodafone.

Vodafone: Buna ziua.
Eu: Buna ziua.
V: Domnul "Eu"?
E: Da
V: Va sun din partea retelei de telefonie Vodafone al carui abonat sunteti. Numele meu este "o fata din moldova care vorbeste dintr-un loc zgomotos"
E: Asa.
V: Vreau sa va fac o super-oferta pentru internet pe mobil! Stiti internetul pe mobil este exact ca internetul pe calculator, doar ca e pe mobil!
E: Asa.
V: Doar daca va activati oferta noastra mirabolanta de internet pe mobil primiti bla bla si bla bla, 200MB asta inseamna aproape 3500 de cuvinte pe messenger si bla bla bla...
E: Asa.
V: Pentru ca sunteti clientul nostru, in mod special, va oferim gratuit si un super program, Opera mini se cheama, cu care puteti intra de pe mobil pe internet ca si cum ati folosi Internet Explorerul pe calculator!
E: Ma scuzati ca va intrerup duduie dar am deja din pacate si net pe mobil si opera mini gratis.
V: Pai cum asa?
E: Pe mobil. E la fel ca pe calculator doar ca e pe Mobil!
V: Ah... si de care aveti?
E: Pai ar trebui sa stiti asta deja nu?
V: Da. O zi buna.
E: Pa pa.

P.S. la prima vedere ati putea crede ca e o tentativa de phising. Ei bine nu e. Nu e prima oara cand se intampla asta si data trecuta am verificat numarul. Pur si simplu Vodafone angajeaza oameni de pe strada si ii pune sa sacaie oameni... Citeste tot...

Nicolae

Motto 1: "Construim socialismul fara burghezie si impotriva ei!" - Gh. Gheorghiu-Dej
Motto 2: "Socialismul il construim cu poporul si pentru popor!" - N. Ceausescu
Motto 3: "Tradarea vine de langa tine!" - E. Ceausescu

26 ianuarie 2010, si aceeasi ineptie: astazi, Nicolae C. ar fi implinit 92 de ani. Incredibil!
Si mai incredibil este sa vad amaratii care se strang, ba in decembrie, ba in ianuarie, la mormantul fostului dictator, in cimitirul Ghencea. Voi intra si eu in atmosfera.

Dupa omagiul fierbinte de acum doi ani si noii Bucuresti pusi la cale de mintile luminate ale socialismului, anul acesta este timpul pentru o abordare personala - tiranul trebuie adus mai aproape de poporul iubitor. Am adunat niste poze care ilustreaza viata lui Nicolae, de la inceput pana la sangerosul sfarsit. Pe unele probabil le stiti, pe altele nu. Oricum, Nicolae dainuie si in 2010. -->

Fotografia de nastere a Republicii noastre - 30 decembrie 1947. De atunci au trecut aproape 63 de ani minunati. Astazi, succesul celei de-a 5-a Republici se datoreaza izbanzii celorlalte 4 de dinainte: Populara, Populara cu accente sovietice, Socialista si Iliesciana. La primele trei si-a adus aportul si Nicolae.

Una dintre cele mai vechi poze ale lui Nicolae o avem de la Politie, pentru ca Nicolae a fost un copil rau, comunist si agitator. Anul era 1933 iar Nicolae avea doar 15 ani.

Adolescentul Nicolae a fost la fel de "revolutionar", comunist si agitator. In 1936, Politia i-a facut alte poze, de data aceasta si din profil. Nicolae era aproape major.

In aceasta poza cu tineri comunisti idealisti din 1939, Nicolae apare primul din dreapta pe randul din mijloc.

Dupa timp petrecut in inchisoare, Nicolae prinde noi forte dupa 1944 si intoarcerea armelor. Ca atare, isi face un portret frumos in 1945.

Odata cu desavarsirea revolutiei democratice si lichidarea odioasei monarhii, Nicolae si-a putut intinde aripile. Iata-l in februarie 1948, alaturi de liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, fost coleg de penitenciar.

In 1948 Romania a capatat prima Constitutie republicana, un eveniment foarte important. In timp ce premierul Groza da glas articolelor in timpul "dezbaterilor" pentru forma finala, Nicolae se afla la prezidiul Marii Adunari Nationale, in actualul Palat al Patriarhiei.

Marx, Engels, Lenin si Stalin au devenit benevol mentorii poporului roman. La tribuna mustind de personalitati se regasea in 1952 si Nicolae, tot primul din dreapta, dar de aceasta data, in haine ostasesti.

Anul 1953 si alta parada militara. Alaturi de bunul sau amic, tov. General Leontin Salajan, Ministru al Fortelor Armate ale RPR, Nicolae apare tot in uniforma. Aceasta fotografie ii va bucura cu siguranta pe cei care obisnuiesc sa spuna "stau in Salajan".

Nicolae, deja implinit, si-a facut un nou portret in 1956. Agitatorul puscariabil de odinioara era om serios, cu functii in aparatul de Stat.

Intre timp, Republica Populara Romina isi celebra al 11-lea an de glorioasa existenta, in 1958.

Pentru meritele sale si pentru lupta revolutionara, Nicolae ajunge conducatorul Romaniei in 1965, pe care o transforma in Republica Socialista. In 1967, anul fotografiei de mai sus, Nicolae asista la discursuri pe tema zilei de 23 August, ziua nationala pe atunci.

In 1969, Nicolae se intalneste cu Presedintele Richard Nixon al Statelor Unite. Fiind probabil fluent in engleza, cu siguranta ca Nicolae e antamat discutii foarte interesante.

1 octombrie 1969. Ziua Recoltei la Mosi, in Piata Obor. Nicolae avea sa demoleze din temelii zona si sa o reconstruiasca mult mai bine in deceniul urmator.

Inceputul anilor '70 il gaseste pe Nicolae adresand obisnuitul mesaj de Anul Nou poporului pe care il conducea cu iscusinta.

Tot din anii '70 dateaza si imaginea in care Nicolae apare alaturi de tradatorul Pacepa, sef de servicii secrete, fugit ulterior la imperialistii americani.

Nicolae a avut-o mereu langa el pe credincioasa lui soata, Lenuta. Lenuta, o fata tare desteapta si intreprinzatoare, l-a ajutat sa conduca tara.

In Sala Tronului din Palatul Regal, pe care Nicolae il numea Palatul Consiliului de Stat, el s-a intalnit in 1973 cu Tito, conducatorul Iugoslaviei socialiste prietene.

Bucuria cea mare pentru Nicolae a venit in 1974, cand a devenit primul Presedinte al Republicii, pentru ca asa si-a dorit el mult de tot. Batranul comunist Stefan Voitec i-a inmanat, in cadrul solemnei ceremonii, sceptrul prezidential. Astazi, demnii urmasi in functie ai lui Nicolae ii desavarsesc opera.

Una calda, una rece. In 1977 a avut loc in martie un devastator cutremur care a afectat, printre alte orase, si Capitala. Pe 5 martie, Nicolae colinda "punctele fierbinti" facand eforturi supraomenesti sa priveasca daramaturile, ca de exemplu, la blocul Nestor din Bucuresti. "Oamenii, salvati oamenii!" a fost sloganul pe care l-a lansat atunci.

Dupa cutremur, prin luna iunie, Nicolae, om de societate, a incins hora in Piata Victoriei pentru un distins oaspete strain.

Nicolae in 1978, la frumoasa varsta de 60 de ani.

Pe 1 decembrie 1978, Nicolae a fost fotografiat la o hora in Piata Palatului din Bucuresti, serband "Unirea Romaniei mici cu Transilvania in 1918". Cu siguranta, Nicolae uitase din intamplare ca si Basarabia s-a unit atunci cu Romania.

In 1980, Nicolae si Lenuta au fost pozati pregatindu-se pentru un dineu oficial. Amandoi aveau maniere alese, asadar diplomatia era la ea acasa in vila din Primaverii, unde rezidau cei doi.

Poate cea mai cunoscuta imagine a lui Nicolae este aceasta, de la inceputul anilor '80. Scolarii regaseau cu drag aceasta fotografie pe prima pagina a manualelor si tare se mai bucurau.

Nicolae se ocupa si de inaugurari, cum este de exemplu aceasta, la Romexpo, in Bucuresti. Era tot inceputul anilor '80.

A continuat sa se adreseze credincios an de an poporului acestuia, care il stima si il pretuia nespus.

Anii si-au pus amprenta peste Nicolae si Lenuta, care, ajunsi la o varsta respectabila, nu concepeau sa-si inceteze munca pentru tara.

Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989 nu a facut decat sa reconfirme calitatile lui Nicolae, fiind reales in mod democratic si unanim Secretar General. Alaturi i-a stat soata.

In decembrie 1989, Nicolae s-a adresat iarasi maselor largi, cu Lenuta langa el. Liniste aparenta.

Pe 21 decembrie 1989, ceva s-a intamplat insa. Oamenii nu au mai vrut sa-l asculte pe Nicolae. Se pare ca alesese o strategie de comunicare gresita.

Ca atare, a fost izgonit de poporul revansard. A fost arestat, "judecat" si impuscat. Ce popor nerecunoscator si parsiv! Sfarsit.

Poate cea mai mare amintire care ne leaga indisolubil de Nicolae este Palatul lui, pe care cu drag l-a asezat in centrul Bucurestilor. Cartiere vechi, putrede si nesigure au disparut ca la atingerea unei baghete magice, zone intregi au fost regandite, pentru a face loc noului si frumosului - Casa Republicii si ansamblul ce o inconjoara.

Astazi, Nicolae este regretat de o buna parte a populatiei, insa umbra lui persista. In concluzie, nu-i motiv de suparare ca Nicolae nu mai este, avem o multime de lucruri - realizari fantastice - care sa ne aminteasca cu drag de el.

Citeste tot...

Top 10 cladiri disparute

Bucurestii de ieri, Bucurestii de azi. Doua orase cum nu se poate mai diferite. In topul care urmeaza, am inclus edificii celebre odata. Dupa disparitie, multe au fost date uitarii, in timp ce altele nu s-au sters din mentalul colectiv.

Nu este un articol foarte exact. Informatii minimale, date aproximative, dar multe poze vechi si noi. -->

Poate printre cele mai importante cladiri ale Capitalei este Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Palatul vechi, ridicat de Regele Carol I, a ars intr-un incendiu in anii '20 ai secolului trecut.

A fost inlocuit de Palatul nou in anii '30, in perioada Regelui Carol al II-lea. Palatul Regal nou adaposteste in prezent Muzeul de Arta.

Teatrul National vechi se gasea pe Calea Victoriei. Bombardat in 1944, a fost demolat dupa razboi.

Pe locul lui a aparut dupa anul 2000 un hotel modern, care are atasata o replica a intrarii in vechiul Teatru. Chestionabila aceasta imbinare de stiluri.

Palatul Sturdza din Piata Victoriei, sediul Ministerului Afacerilor Straine, ridicat la inceput de secol 20, a fost si el bombardat in al Doilea Razboi Mondial. A fost demolat ulterior.

Se gasea pe locul aleii din dreapta si spatiului verde din fata actualului sediu al Guvernului, Palatul Victoria. Cele doua cladiri au coexistat o perioada scurta.

Hotelul Francez (Lafayette) se ridica in dreapta Palatului Casei de Depuneri (CEC), pe Calea Victoriei. Avariat la cutremurul din 1977, a fost demolat, desi exista parerea ca putea fi consolidat si refacut.

Pe locul terenului viran rezultat s-a ridicat in anii '90 un colos - Bucharest Financial Plaza, fost sediu Bancorex - un edificiu care strica toata armonia belle-epoque a zonei.

Langa Hotelul Francez se gasea faimoasa Librarie Socec, ridicata la schimbarea secolului (19 cu 20) tot pe Calea Victoriei.

In anii '30, locul fostei librarii a fost luat de Galeriile Lafayette, actual Magazin Victoria.

Prefectura Politiei Capitalei se gasea langa Libraria Socec, tot pe Calea Victoriei. Era un palat de inaltime mica, destul de simplist.

In anii '30 a fost inlocuit de noul sediu, existent si azi.

Magazinul General de Paris se gasea la Piata Palatului Regal, langa Ateneul Roman, cam pe locul parcarii din fata restaurantului "Cina" (a se vedea conturul ciclame pe imaginea de mai jos).

A fost extins ulterior cu corpuri de cladire adapostind Jockey Club, Academia Comerciala s. a. A fost demolat la sistematizarea Pietei de la finele anilor '30, menita sa confere o perspectiva mai larga Palatului Regal nou.

In unghiul format de Calea Victoriei si strada Buzesti, la Piata Victoriei, a existat pana in anii '40 Palatul Societatii Functionarilor Publici, o cladire foarte frumoasa.

Avariat la bombardamente, a fost inlocuit de un spatiu verde dupa razboi. In anii '80, ambitia lui Ceausescu de a sistematiza intreg orasul a plantat cam pe acelasi loc un bloc-mamut care adaposteste, printre altele, Comitetul Olimpic Roman.

Vechiul sediu al Ministerului de Interne si, pentru o perioada, al Consiliului de Ministri (Guvernul) se afla pe o straduta disparuta, langa Piata Palatului Regal.

A fost demolat in anii '30 impreuna cu casele din jurul lui pentru a face loc mai marelui si mai masivului Palat al Ministerului Internelor, terminat dupa razboi. In perioada comunista, aici a fost sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. Azi, ministerul si-a recapatat palatul.

Cea mai necunoscuta cladire din acest top este, cu siguranta, sediul Ambulantei (Salvarii) de pe Splai, care dupa 1947 a devenit Spitalul Sportivilor. Se gasea undeva intre Sfatul Popular al Raionului "Nicolae Balcescu" si Podul Mihai-Voda.

A fost demolat in anii '80 laolalta cu restul imobilelor de pe Splai (sectiunea cuprinsa intre Piata Natiunile Unite si Podul Hasdeu), pentru a se ridica acolo blocuri din ansambul noului Centru Civic.

Este important de subliniat ca aceasta este o lista subiectiva. Cand vorbim de imobile disparute si uitate, la care altele v-ati mai gandi? Ma refer la edificii mari, nu la case individuale.

Bazandu-ma pe propunerile primite, voi posta intr-un viitor apropiat episodul 2.

Citeste tot...