Care e treaba cu imbratisari gratis?

Nu inteleg bai campaniile astea cu imbratisari gratuite. Sunt asaltat din toate partile de pustani care nu au ceva mai bun de facut ziua decat sa promoveze o campanie tampa pe net. Sau chiar sa ma imbratiseze gratuit pe strada.

Numai ieri era un grup de pierde vara pe la Kogalniceanu care au sarit ca cimpanzeii drogati cu membrele superioare fluturand in aer sa se apuce de mine, lansand damfa de deodorant rancezit de o zi de stat in soare sa imi invadeze cavitatile olfactorii.



Care este scopul vostru frate? Sa stati in strada sa fiti bagati in seama? Ce fapta mareata realizati voi, inafara de a fi spam uman pe bulevardele inghesuite ale capitalei? Credeti ca o sa faceti ziua cuiva mai buna daca veniti sa il luati in brate?

Haideti sa va zic eu de ce planul vostru este retard. ->> In primul rand nu vreau sa fiu luat in brate de un fraier de 19 ani care crede ca o sa i-o traga desteptei cu care a iesit pe strada la "actiunea civica". Desi apreciez gestul ca v-ati rapit timp din vietile voastre de studenti care nu fac nimic pentru a face nimic in aer liber, consider ca ati fi facut un bine mult mai mare voua insiva si celor din jur daca ati fi stat acasa sa tociti in sesiune.

Pentru ca mie nu mi-ati facut ziua mai buna, asa cum nu mi-o fac nici peruanii disperati de pe hi5 care vor sa fie prieteni cu mine in speranta ca ii va baga cineva din lumea civilizata in sfarsit in seama. Ca sa ma imbratisati pe mine, in primul rand trebuie ca eu sa am o mare placere in a face asta, in sensul ca ar trebui sa am enorm de multa afectiune pentru voi. Insa asta presupune [a) ca va cunosc] si [[b) ca aveti sanii mari] sau [c) ca am ceva respect pentru voi]].

Ori nu am vazut printre voi nici femei cu sanii mari, nici macar femei cu podoabe mici dar fara sutien. Ceea ce deja va decredibilizeaza enorm de mult cauza, fiindca nu aveti ceva de oferit inafara de o imbratisare. Care imbratisare poate sa valoreze unul din doua lucruri:

In primul rand, as vrea o imbratisare cand ma simt trist, cum m-am simtit cand am lovit cu 40 km/h un pui de catel pe care a trebuit sa il curat dintre fierul de impact si radiator. Insa sincer detectez foarte usor falsitatea unei imbratisari - miroase de la 1000 de metri ca va doare in cur de tristetea mea. Pe langa faptul ca in realitate nu simtiti nimic pentru un om dezolat de pe strada care inca mai simte aroma de carne amestecata cu fecale si freon, felul in care pierdeti vremea inseamna ca efectiv nu aveti absolut nicio alta problema in viata si sunteti acolo doar ca sa va etalati timpul liber si buna dispozitie in care va aflati.

Pe de alta parte, daca vreti sa imi exemplificati marea fratie care ar trebui sa existe intre conlocuitorii acestei planete, va avertizez ca ati ales cea mai penibila cale de a o arata. Mi-ati amintit, din nou, de ce locuitorii acestei planete sunt enervanti. Tocmai pentru faptul ca vin sa se bage in spatiul meu personal. Va avertizez ca dragostea mea fara limite fata semeni se manifestase deja in ziua respectiva prin gesturi precum abstinenta de la a da cu capul de pamant imbecilul de hipster urban care se credea "eco" luand bicicleta de la punctul lui Bucurenci, si care intr-un acces de furie legat de amplasarea masinii mele personale pe pista lui de bicicleta, mi-a bagat intentionat roata in aripa dreapta. Te anunt ceva, cacat sclifosit cu aere de om educat si rafinat, si eu merg prin acelasi loc cu bicicleta si nu mi-a trecut prin cap sa bontesc masina omului care parcheaza pe pista, pentru ca pista trece printr-un loc de parcare, lua-mi-ai-o-n gura de justitiar biciclist*. Pune-ti desteptule cu ochelari cu rame cat jumatate din tampla o pelerina peste tricoul ala unic si cool pentru care ai economist 5 luni si arunca-te de pe TNB sa impresionezi femeile de 16 ani care poarta o poza cu Chirila in portofel.

Dar sa nu divaghez. Am o suspiciune ca nu cele doua motivatii expuse mai sus v-au facut pe voi, campioni ai activismului national, voi laureati ai galei societatii civile, voi reprezentanti ai prohodului bun si sfant, sa veniti sa ma imbratisati. Am o vaga impresie ca v-ati uitat la cateva filmulete pe Youtube cu niste oamenii cool si non-conformisti si ati zis "Dumnezeule, cat de non-conformist este sa iesi in strada sa te infasori de oameni!"

Nu, pe pancarta aia a voastra nu scrie "Imbratisari gratuite", scrie "Uitati-va la mine fac ceva complet surprinzator chiar in vazul lumii!". Dovada sunt cei 3 lachei care fac poze intr-una ca sa aveti cu ce veni acasa, sa spamati si mai tare internetul, ca sa vada si amicii vostri "coolti" cat de proactivi dar totusi funny si relaxati, cat de uniti si cat de complet originali ati fost in ziua respectiva.

* Pentru alti justitiari ai bicicletelor care se iau de mine ca zic ca imi parchez masina pe pista - o parchez, dar de fapt atunci stationam, acolo unde pe o raza de 2-3 km nu ai unde sa opresti efectiv masina, decat in locul de oprit masina prin care trece pista. Nu o parchez de-a-mpulea unde nu trebuie. Biciclistii adevarati nu merg pe pista, merg pe strada pana cand se vor face piste adevarate. Eu sunt ala care a facut filmul asta, deci sa nu aud pssst.

Citeste tot...

Podul Izvor

Poate cel mai faimos pod peste Dambovita din prezent, podul Izvor leaga zona aglomerata bd. Regina Elisabeta - bd. Schitu Magureanu de o zona mult mai aerisita si mai pasnica, reprezentata de Parcul Izvor. Nimic mai frumos.

Cu toate acestea, acum 30 de ani, de exemplu, lucrurile stateau cu totul altfel. Podul Izvor avea alt aspect, dar mai important, facea trecerea (alaturi de disparutul pod Mihai-Voda) din centrul orasului inspre frumosul cartier Uranus-Izvor, demolat integral in anii ’80. -->

Podul Isvor (sic) este consfintit de o harta de la 1900 (scanata si pusa pe net de Alex Galmeanu), alaturi de alte poduri, precum Ferdinand (Eroilor), Operei (Piata Victor Babes), Hasdeu, Mihai-Voda, Senatului (Natiunile Unite), Rahova, Halelor (Unirii), Serban-Voda, etc. Dupa prima regularizare a Dambovitei, de la finele secolului 19, in locul vechilor poduri de lemn au fost construite altele, mai frumoase si din piatra. Multe din ele erau traversate de tramvai.

In "Monitorul Comunal al Comunei Bucuresci", in anul 1898, se redenumea oficial "podul de la Schitu Magureanu" in Podul Mihail Kogalniceanu. Denumirea insa nu a "prins", Isvor ramanand preferata bucurestenilor.

De la Podul Isvor (cunoscut mai apoi ca Podul Uranus) pornea celebra strada Uranus, care traversa dealul omonim si se oprea in Calea Rahovei. Dupa trasarea corespunzatoarea a arterei, aceasta se intersecta, pe rand, cu strada Isvor, strada Sapientei si cu unul din capetele strazii Mihai-Voda.

In 1926, la Podul Uranus, in unghiul format de bd. Schitu Magureanu si Calea Plevnei, a fost inaugurat Palatul Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Romanilor, o cladire-unicat in Bucuresti, cu o turla emblematica. Astazi, aici se afla Teatrul Lucia Surdza-Bulandra. Despre aceasta cladire a scris Lucian Vasile, aici.

Vis-a-vis de Liga Culturala a aparut, tot in anii ’20, un camin studentesc al Facultatii de Medicina, in continuarea imobilului art-deco Tinerimea Romana (bd. Schitu Magureanu colt cu str. Gutenberg).

Ansambul superb de la Podul Uranus putea fi admirat mai de departe din disparuta Piata a Arhivelor. In acest loc intorceau tramvaiele si se putea urca apoi, pe panta inverzita, in Dealul Mihai-Voda (Dealul Arhivelor), in varful caruia se gasea manastirea cu acelasi nume. In Piata Arhivelor se gasea si bustul lui Dimitrie Onciul, mutat la demolari in bd. Regina Elisabeta.

Chiliile Manastirii Mihai-Voda gazduiau Arhivele Statului. Tot ansamblul a fost demolat de Ceausescu in anii ’80, pentru a nu „lua fata” Casei Republicii si Centrului Civic. Biserica Manastirii si Clopotnita au fost translate in strada Sapientei si inchise in spatele unui bloc masiv de pe actualul bulevard al Libertatii. Din Piata Arhivelor (Uranus intersectie cu Izvor), manastirea parea o adevarata citadela.

Pe imaginea din avion de mai sus (1927), tot ce este sub linia rosie (Splaiul Independentei) a fost ras de pe fata pamantului, inclusiv Arsenalul Armatei (baracile multiple de pe str. Uranus).

La intersectia strazilor Mihai-Voda si Uranus, pe colt, era o casa care semana izbitor cu un imobil ce (inca) supravietuieste pe Calea Grivitei, intersectie cu strada Theodor Aman.

O imagine din anii ’20 cu podul Uranus si caminul studentesc arata rafinamentul cu care era construit vechiul pod. In balustrade existau elemente prezente si la Ateneul Roman, iar bolta reprezentata de un singur arc definea o forma simpla, dar incadrata de cele doua cercuri laterale.

In anii ’30, odata cu propagarea curentului modernist, langa Liga Culturala a aparut un bloc. Cu siguranta, vederea inspre cartierul astazi disparut facea noul imobil unul foarte ravnit, cum era si cazul celui construit pe Izvor la nr. 2, imediat cum se intra de pe Splai pe aceasta strada.

La nivelul anului 1947, zona era neschimbata. Strada Izvor, pornind de la podul Mihai-Voda, dubla Splaiul pana la intersectia cu Uranus, dupa care cotea si urca panta spre Calea 13 Septembrie.

O fotografie din anul 1956 arata tramvaiele mergand pe vechiul lor traseu. Schimbarea regimului politic nu adusese modificari majore in zona.

Pana in anul 1963, se redenumise insa strada Uranus, intre pod si intersectia cu Mihai-Voda. Bulevardul 1907, in amintirea rascoalei taranesti „inabusite de odioasa monarhie si de burghezo-mosierime”, a determinat, cel mai probabil, schimbarea denumirii podului in „Izvor”.

Anii ’60 au adus schimbari in randul tipurilor de tramvaie, care inca traversau podul si urcau dealul, sau intorceau la Piata Arhivelor. O fotografie luata de pe acoperisul Teatrului Bulandra ilustreaza linistea traficului bucurestean intr-o zi normala, atunci.

O comparatie din satelit a zonei podului Izvor intre anii 1970 si 1999 arata dimensiunea reala a distrugerilor ceausiste in acest cartier. Practic, din perimetrul cuprins intre strada B. P. Hasdeu si actualul bulevard al Libertatii, nu a mai ramas in picioare nimic. Astazi, aici se intinde anostul Parc Izvor. Cu verde este figurata str. Izvor, cu galben - str. Uranus, cu rosu - Piata Kogalniceanu, iar cu albastru - un reper, Liceul Lazar.

Pe planul cadastral al Capitalei din anii ’80, chiar inainte de demolari, se vede ca podul Mihai-Voda fusese dublat, iar strada Izvor practic incepea acum de la al doilea pod, tramvaiul luand-o pe acolo. Presupun ca este vorba de acel pod improvizat, pe durata constructiei metroului.

Si mai socanta este harta atasata ghidului Bucurestilor din 1984. Dupa ce ca intregul deal al Arsenalului este sters si in locul lui scrie „Zona in curs de amenajare – ansamblurile noului centru politico-administrativ”, se observa cu stupoare ca podul Izvor nici macar nu mai era in plan sa fie refacut! Restul podurilor, inclusiv Mihai-Voda si surogatul, inca mai erau definite.


Nu am aflat cum s-a decis pana la urma refacerea podului Izvor. Cert este ca a fost refacut in acelasi stil monoton ca restul podurilor. Aceleasi balustrade, aceleasi felinare, aceleasi arce banale.

O fotografie din 1989 arata oamenii debusolati in preajma podului si a noului Parc Izvor, pe locul unde odinioara erau case, biserici si monumente de tot felul. Pe fundal se ridica amenintatoare Casa Republicii.

Foto, de aici.

Podul Izvor actual surprinde doar prin perspectiva oferita de partea cu Teatrul Bulandra si caminul de studenti. Pe partea opusa, este Parcul Izvor, inutil in conditiile in care suprafata e deja „aerisita” de Piata Constitutiei si imprejurimile Palatului Parlamentului. Pe deasupra, in apropiere mai este si Gradina Cismigiu. Recent, in Parcul Izvor au fost definite aleile si s-au pus banci. Copacii de aici sunt toti subtiri pentru ca nu au fost plantati demult. Parcul este folosit pentru diverse manifestari: mitinguri si pomeni electorale, concerte, etc.

Un exercitiu de imaginatie ne permite sa vedem cum ar arata vechea structura a strazilor, suprapusa peste cea actuala.

Nu in ultimul rand, o imagine din satelit arata ca una din aleile Parcului Izvor urmeaza, involuntar sau nu, vechiul traseu al strazii Izvor (figurata cu verde). Strada Uranus - cu galben. Cu albastru este marcat amplasamentul aproximativ al Manastirii Mihai-Voda.

Zona Izvor, cu Piata Arhivelor, manastirea si stradutele care au disparut, era un exponent al Bucurestilor adevarati, construiti strat cu strat. Casele de inceput de secol 20, care imitau la scara mai mica arhitectura vestica, dar si cele mai vechi, dadeau cartierului un parfum din care astazi nu se mai simte nimic. Va doresc plimbare placuta prin parc, insa nu uitati ca probabil calcati prin curtile si sufrageriile unor oameni.

Citeste tot...

Despre taierea pensiilor speciale - exemplu cu pensia unui magistrat si a unui militar

Ati auzit ieri probabil la stiri ca fantasticul guvern Boc vrea sa taie pensiile prin legi speciale.

Exista 2 categorii de oameni in tara, oamenii care primesc pensii normale si oamenii care primesc pensii mai mari, numite speciale. Cei cu pensii speciale sunt oameni care au lucrat in magistratura, armata, politie, servicii secrete, piloti comerciali, etc.

Boc flutura in fata opiniei publice o pensie record, 33000 RON adica 330 de milioane. O pensie enorma intr-adevar, dar se omite un lucru esential - exista o singura persoana care, prin cine stie ce smecherii, a reusit sa o primeasca.



De fapt, dupa cum puteti vedea mai sus, pensiile speciale nu sunt constituite din cifre record, acelea fiind doar cateva la numar. Majoritatea pensiilor sunt doar de 2 sau 3 ori mai mari decat cele normale. Si acum guvernul vrea sa le reduca la doar un sfert (in afara d-ale parlamentarilor care au zis ca isi vor mari inapoi pensiile prin lege), adica la fel sau mai mici ca pensiile normale.


Acum, daca aveti membru de familie intr-una din categoriile de mai sus (in afara de parlamentari) probabil sunteti revoltat. Daca nu aveti, si nu intelegeti de ce categoriile astea merita pensie de 3 ori mai mare, am sa va dau 2 exemple.
->>

Vrei sa te faci magistrat (magistrat = procuror sau judecator). Faci 4 ani Facultatea de Drept pe care trebuie sa o termini cu medie inspre 10 si toceala este maxima. Prin maxima se intelege atat de crunta, ca uneori nu iesi din casa sau cel putin nu ai o viata saptamani intregi inainte de sesiune. Prin maxima inseamna ca ajungi sa visezi noaptea liste intregi de reguli, exceptii, termene si conditii. Cam 4000 de pagini citesti in fiecare sesiune. Prin maxima se intelege ca incepi sa razi de aia care termina ASE-ul fluturand 3 hartii inainte de examen (eu sunt in masura sa apreciez comparatia cu ASE-ul, deoarece le-am terminat pe amandoua).

Apoi, dupa 4 ani de toceala trebuie sa dai la Institutul National al Magistraturii, examen pentru care trebuie sa reiei tot ce ai invatat ca sa devii enciclopedie ambulanta de drept. Apoi mai faci 2 ani INM-ul unde pe langa ca toceala continua in acelasi ritm, trebuie sa mai servesti si drept cal de bataie prin instante si sa dai in continuare examene. Apoi, ca absolvent al INM-ului mai dai un examen ca sa te repartizeze la o instanta din tara.

La o instanta din tara inseamna ca in functie de nota te poate repartiza undeva intr-un satuc la 600 de km de orasul tau natal, unde va trebui sa stai vreo 5 ani de zile. Daca ai deja o relatie stabila, ori o termini de tot, ori iti iei sotul sau prietenul/prietena cu tine. Desigur, 2-3 persoane cu note maxime si pile vor nimeri prin preajma orasului natal.

Daca o rupi cu persoana iubita, nu iti face iluzii ca in satucul in care esti repartizat la judecatorie sau la parchetul de judecatorie iti vei putea face o relatie de durata sau o familie. Pentru ca lucrezi acolo tot vreo 5 ani, timp in care duci in spate toate problemele materiale, psihologice si psihopatice ale societatii. Acolo va trebui sa decizi cine ramane cu casa si cine fara, cine face ani de puscarie si cat, cine ia copilul dupa divort, si 1000 de alte probleme care cad pe unmerii tai ca magistrat.

Dupa asta, te poti muta undeva intr-un orasel mai mare, probabil nu chiar cel unde vrei sa locuiesti in continuare. Aici continui aceeasi munca cu 80 de dosare pe sedinta pe cap, citind mii si mii de foi cu probe si acte de procedura, fiind incredibil de atent sa nu iti scape ceva fiindca viata si bunastarea unui om depind de cat de bine ai citit un dosar, de cat de bine cunosti legea si de cat de bine pui lucrurile cap la cap.

Un dosar

Nu va imaginati ca odata terminata facultatea de drept veti stii toate legile de care aveti nevoie. Nu. Pe langa miile de pagini din dosar, trebuie sa fiti la zi cu cele mai importante schimbari legislative, si sa cotrobaiti prin sute de mii de alte legi, ordine si ordonante cand aveti nevoie, pentru ca se presupune ca trebuie sa le cunoasteti.

In tot timpul asta, probabil vor trece prin sala de judecata toti frustratii, toti criminalii si toti smecherii societatii. Daca vreti sa fiti un judecator adevarat, trebuie sa rezistati nu numai la mita, dar si la toate santajurile, masinatiunile de influenta si la amenintarile cu moartea la adresa voastra si a familei. Ceea ce nu e tocmai usor, mai ales intr-o localitate mica unde toata lumea stie cine esti si unde stai si unde merg copiii tai la scoala.

Cu toate astea, continui cariera facand dreptate in lume vreo 35 de ani timp in care opinia publica este cu ochii pe tine. Nu iti permiti sa faci greseli. Nu iti permiti sa ii lasi pe altii din subordinea ta sa faca greseli. Nu iti permiti sa duci o viata normala inafara muncii. Nu poti sa te imbeti, sa dansezi pe masa si sa iesi in evidenta. Nu poti nici munci in plus, nu poti nici investi in plus. Daca ai un prieten care iti cere bani sa isi deschida un butic, un magazin sau stiu eu ce, nu poti, pentru ca nu poti aparea ca asociat in firma lui.

Dupa toate astea, iesi la pensie stiind ca vei avea pensia de 3 ori mai mare. De asta te-ai chinuit o viata de munca crunta, ca la pensie sa o duci lejer in casa ta frumoasa. Probabil ca daca nu erai sigur ca vei lua pensia mare, nici nu faceai asta. Faceai aprobari de cadastru in primarie.

Dar ai muncit si acum ti-ai facut un credit pentru casa si masina. Hopa, ai muncit degeaba, mai bine faceai cadastru, pentru ca cu 1/4 din pensie nu iti mai permiti creditul si iti ia banca masina si casa. Ai fost prost. Muie.

Sau sa zicem ca vrei sa fii militar. Militar in sensul larg al cuvantului - include pompierii si jandarmeria. Aici amenintarea la viata e si mai mare. Cand esti mic, e vorba de viata ta, cand esti mare, e vorba de a oamenilor din subordinea ta. Si nu ma refer numai la eventualitatea unei actiuni in forta, cand pericolul este maxim, ci la viata din timp de pace, de zi cu zi - pazesti viata la instructie, la exercitii, pazesti armament normal si arme de distrugere in masa din depozite, pazesti viata cand trebuie sa iesi in toiul noptii sa opresti rauri de ape in timp ce satenii pe care ii salvezi isi beau tuica fiarta la crasma.

Dar ca sa ajungi sa faci asta trebuie sa treci prin instructie. Care e un fel de INM cu frecat veceul cu periuta la mama dracului de casa.

- Desteptarea!!!
Urletul le-a lovit nervii, de-abia amortiti, si i-a facut sa sara din paturile tari, care cum putea, rostogolindu-se printre picioarele gradatilor dezlantuiti, impartind lovituri oamenilor buimaci de somn.
- E alarma soldat, fututi dumnezeii matii. Trebuia a fii deja jos in fata masinilor, nu sa tandalesti in dormitor.
- Culcat! Drepti! Culcat! Taras coate si genunchi! Pe sub pat, porcule, nu pe culoar, sa incurci. Drepti!! Culcat!
S-au strans, ca niste gaini plouate, intr-un tarziu, jos la masini.
- Voi sunteti soldati?? Pana acum putea sa arda orice obiectiv, in asteptarea voastra!
- Caporale, pentru ca sunt un om bland, nu o sa faceti exercitii de aviatie in noaptea asta, asa cum ne propusesem. Vom intinde furtune.
- Am inteles, sa traiti!
- Pluton, la staaaaaanga! Pentru defilare, cu cantec inainte, mars!
“Suntem pompieri, suntem mandria noastrei tari…”
Li s-au impartit furtunele, s-au readunat in careu si li s-a explicat ce trebuie sa faca. Se vor imparti in grupe de cate patru servanti. Servantul unu intinde primul furtun, care masoara 20 de metri, servantul doi alearga pana in captul celalalt al furtunului, isi intinde furtunul, leaga furtunele intre ele, asteptandu-l pe servantul trei, care va face acelasi lucru, asteptandu-l pe servant patru. Un furtun de pompieri cantareste in jur de 25 de kilograme.

Un furtun de pompieri ud cantareste dublu. Niciodata furtunele de antrenament ale pompierilor nu sunt uscate….

Toata aceasta rutina trebuie sa se intample sub 50 de secunde, iar furtunele intinse sa fie drepte. Furtunele nu sunt niciodata drepte, iar asta se demonstreaza usor, cu ata de zugrav.
Ce trebuie sa faca drept pedeapsa pompierul, pentru ca nu a executat corect exercitiul? Ia furtunul in brate, il ridica deasupra capului, si da o tura de platou, aproximativ doua sute de metri, in fuga cea mai mare, pentru ca, dupa regulament, fuga mars in armata romana se executa in cinci secunde si 70 sutimi…pe 50 de metri. Iar pompierul e imbracat in uniforma de soldat, are deasupra prezantele de incendiu, facute dintr-un cauciuc gros si ignifug, are casca in cap, si deasupra capului, in maini, un furtun de 40-50 de kilograme.

Fragment din miniserialul Batalion de mars scris de Arhi in episodul 1, episodul 2, si episodul 3.

Dupa asta, duci o cariera cu multa responsabilitate, dupa cum am zis, in general pupand in fund superiorii, veghind ca restul oamenilor sa isi duca viata normal fara invazii, incendii si batai de strada, urmand a te retrage ca si un magistrat in confortul pensiei pentru care ai muncit. Dar supriza, cand te duci sa platesti rata la banca nu mai ai pensie.

Si nu imi dati aici argumentul ca au 1000 de sporuri pentru pericol si munca grea. Cand a venit criza, sporurile au fost primele care s-au dus. Defapt acum se sigileaza pana si aerele conditionate (in cele mai multe locuri cumparate din salariul ocupantului biroului) fiindca consuma curent prea mult.

Bonus: credeti ca diplomatii au o viata usoara? Am sa va zic pe scurt cum e cu personalul diplomatic si consular al Romaniei. Nu duci o viata de lux in strainatate. Nu. Cariera ta e constituita din plecari pe 4 sau 5 ani in strainatate, dupa care revii 4 sau 5 ani in tara si apoi pleci din nou, si tot asa, timp de 35-40 ani. Rupt de un loc al tau, rupt de familie, carandu-ti copiii prin 1000 de scoli. Traind in resedintele darapanate ale ambasdelor Romaniei.
Daca ai noroc, pici intr-un oras model al lumii moderne. Dar astea sunt cateva. Vei reprezenta Romania si prin Angola, si prin Vietnam, si prin Columbia.

Eu am avut parinti si militari, si diplomati si am contact direct cu lumea dreptului. Deci cred ca puteti sa ma credeti pe cuvant ca nu inventez.

Mai considerati pensiile speciale atat de nemeritate?
Citeste tot...

DJ jam din URSS

Primit de la intrafic.eu Citeste tot...

Numerele complexe iti crapa creierul

Citeste tot...

Parlamentarii Moderni - Droguri, Gay si Sinucidere

Hotnews a facut un sondaj intre candidatii la alegerile europarlamentare privind niste subiecte pe care le-am mai abordat aici pe Rezistenta. Sunt ei de acord sa legalizeze casatoriile homosexuale, sinuciderea asistata si drogurile usoare? Am argumentat in favoarea fiecarei din aceste propuneri pentru a fi permisa de lege (ok, cu drogurile usoare am scris ceva dar nu mai gasesc unde).

Am zis sa sintetizez putin informatiile din articolul de pe Hotnews, ca sa va dati seama dintr-o privire cat de avantgardist gandesc potentialii nostri reprezentanti in Uniunea Europeana.

PSD

Adrian Severin
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Nu e important (!) / nu ma intereseaza*

Ioan Mircea Pascu
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Nu e important (!) / nu ma intereseaza*

Rovana Plumb
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Poate
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Religioase/slippery slope**

PDL

Theodor Stolojan
->>
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Nu ma intereseaza

Traian Ungureanu
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Poate
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Nu ma intereseaza

Cristian Preda
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Da
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Religioase

PNL

Norica Nicolai
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Religioase / traditie

Adina Valean
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Da
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Da. Strict reglementata.
Motive: Religioase

UDMR

Iuliu Winkler
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Da. Strict reglementata.
Motive: Religioase. De fapt problema scaderii populatiei este ca nu ne mai reproducem ca in Biblie.

Sogor Csaba
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Nu. Defapt, fumatorilor (de tutun) le-ar trebui interzise functiile publice
De acord cu sinuciderea asistata: Da. Strict reglementata.
Motive: Religioase

Laszlo Tokes
De acord cu casatoriile gay: Nu
Dar cu uniunile civile gay: Nu
Legalizarea drogurilor usoare: Nu
De acord cu sinuciderea asistata: Nu
Motive: Religioase

* Adrian Severin si Ioan Mircea Pascu au declarat pentru acest interviu ca problema nu este interesanta, mai ales ca nici Parlmentul European nu a transat problema. Defapt Parlamentul European a transat problema pe 14 ianuarie 2009, si chiar Adrian Severin si Ioan Mircea Pascu a votat in favoarea raportului. Dar probabil habar nu aveau ce voteaza si nu era important / nu ii interesa.

** Un argument de tip slippery slope spune ca daca facem un prim pas intr-o directie, atunci automat si cert lucrurile o vor lua la vale de la sine intr-o directie nedorita. Asemenea argument este desigur o greseala, atata timp cat nicio dovada nu indica ca lucrurile in mod cert o vor lua la vale.
Citeste tot...

Bucurestii moderni

Orasul nostru evolueaza inspre statutul de metropola europeana, de aceea este important sa fim mereu atenti, pentru ca intreaga suflare bucuresteana da semne ca vrea acest lucru.

Urmeaza o selectie de poze din ultimii 2-3 ani, care ilustreaza perfect de ce meritam din plin sa fim fruntasii citadini ai Europei. Calatorie placuta. -->

Poza mare, de aici.

Incepem cu o opera de arta moderna. Cu siguranta, mai-marii clerului s-au gandit sa "consoleze" biserica Schitul Maicilor (din spatele sediului SRI) dupa mutarea ei de pe amplasamentul initial (actualmente curtea Casei Poporului), la demolarile din anii '80.

Astfel, lacasul de cult a fost cadorisit cu o cruce din neoane, ceva absolut splendid. La asta se adauga inchiderea intrarii cu termopane albe si de foarte bun-gust. Unde mai pui ca au si cruci vopsite pe ele, deci o potrivire perfecta. Un aspect imbucurator: si pe la alte biserici vechi din Capitala au inceput sa rasara cruci de neoane. La mai mare!

Consatenii, pardon, concitadinii nostri sunt foarte inventivi. Dovada: masina de mai sus, care a beneficiat de un facelift al placutei de inmatriculare. Infinit mai bine.

Autoritatile locale au grija de cultura. Opera Nationala, vopsita intr-un vernil primavaratic, capatase si un grafitti creativ pe fronton. Cu mare grija, acesta a fost acoperit, iar apoi, cum era si logic, s-a revopsit locul, cu EXACT aceeasi nuanta de verde. Ar fi fost neprofesionist sa se aleaga alta nuanta de verde.

Prin Bucurestii contemporani rar mai vezi vreun Renault 16 vechi, de exemplu.

Bunastarea populatiei locale se reflecta in masinile superbe cumparate din afara. Iata un Plymouth Prowler in Piata Romana. Cetatenii care ocupa masina intruchipeaza rafinamentul, bunul-gust si mai ales, forma aerodinamica a vehiculului. Este de prisos sa adaug ca probabil sunt niste persoane sociabile si cu care poti aborda o paleta larga de tematici.

Bucurestenii stiu sa previna dinainte evenimentele neplacute. Chiar, daca, spre exemplu, un TIR nu ar fi incaput in vecii vecilor pe o straduta din spatele unui bloc, locatarii casei cu pricina au luat in considerare si aceasta varianta. Precautia e mama intelepciunii, la urma urmei.

Tot bucurestenii sunt oameni credinciosi si nu ezita sa-si exprime atasamentul fata de divinitate prin orice maniera posibila.

Guvernantii neseriosi si institutiile care nu-si fac treaba nu-i pot pacali pe bucuresteni. Ei sanctioneaza prompt si la obiect orice derapaj institutional. Pentru ca dojana sa aiba si mai mare efect, ea trebuie exprimata in scris si in locuri foarte vizibile, cum ar fi un perete langa o ghena. Raspunsul meu la afirmatia de mai sus este sintetizat de poza urmatoare:


Capitala este un oras turistic plin de mister, iar daca Scooby Doo si gasca lui au o dubita a misterelor proprie in SUA, bucurestenii de ce sa nu aiba propria Mystery Machine? Apropierea de aceasta dubita este intotdeauna plina de surprize, intrucat nu stii niciodata ce se poate ascunde acolo. Un mister fascinant!

Cred ca argumentele mele sunt suficiente pentru a sustine teza de la inceput, teza sustinuta si de Primaria Capitalei. Am incredere ca lucrurile vor merge din bine in mai bine. Nu exista niciun impediment care sa schimbe aceasta tendinta.

Citeste tot...

5 povestiri cu sfarsit nefericit

by Times.

In calitate de devoratori de filme Hollywoodiene si carti siropoase despre conspiratii biblice ne-am cam obisnuit in ultima vreme ca toate povestile pe care le vedem sau citim sa aiba sfarsit fericit. Mai mult, am ajuns aproape dependenti de acest lucru, lipsa happy-end-ului lasandu-ne cu o puternica neimplinire in suflet si sentimentul ca am fost trasi in piept de scenaristi. Din pacate realitatea tinde sa infirme acest fapt, viata reala fiind plina de exemple in care povestile se sfarsesc nefericit (si nu vorbesc aici doar de povestea reala pe care s-a bazat filmul "Patimile lui Isus". )

Pentru ca e criza si ne-am saturat de sfarsituri fericite penibile, redactia Times.ro va propune in continuare 5 povestiri cu sfarsit trist de care probabil nu stiati:
-->
Ziua Independentei - Intors pe pamant dupa ce a distrus nava-mama a extraterestrilor cu un virus informatic propagat gratie securitatii deficitare a Windows, Will Smith descopera ca iubita lui striparitza si copilul lor hermafrodit au murit, el fiind ultimul om de culoare ramas in viata si astfel o tinta in miscare pentru organizatiile de extrema dreapta si Edward Norton. Desi presedintele Bill Pullman il roaga sa ramana, Will Smith fuge in Europa alaturi de cainele sau lup luptandu-se cu zombi care au cucerit lumea. Intr-un moment de slabiciune Will Smith este dat afara din Men In Black pentru ca absentele nemotivate si ucide 7 oameni intr-un accident de masina. Cuprins de remuscari Will Smith isi doneaza 7 organe catre 7 oameni diferiti apoi se sinucide intr-o cada cu gheata mangaind o meduza. Si asa a devenit el printul proaspat din Bel Air.

Restul aici. Citeste tot...

Casatoriile si adoptiile homosexuale, plus o provocare

Un articol pe care l-am publicat integral aici. Postez si aici un fragment.

Noul Cod Civil bate in piatra ceea ce prejudecata romaneasca isi dorea de mult timp. Interzicerea expresa a casatoriilor homosexuale.

Art.288 – Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.

Noul Cod Civil

Noul Cod Civil mentioneaza chiar in primul articol ca institutia casatoriei vizeaza uniunea dintre un barbat si o femeie, interzicandu-se, per a contrario casatoriile dintre persoane de acelasi sex.



1. Casatoriile

Includerea regimului casatoriei chiar in Codul Civil este in sine o schimbare. Pana acum casatoriile erau reglementate de Codul Familiei, intrat in vigoare in 1954. Nicaieri in dispozitiile Codului Familiei nu s-a prevazut diferenta de sex ca fiind o conditie de fond a casatoriei. ->>


[De aici am taiat o parte. Articolul il puteti citi integral aici.]


Acestea sunt parerile unei persoane heterosexuale care priveste problema casatoriilor si adoptiilor gay/lesbi cu o oarecare apasare pe inima datorata faptului ca in ajunul unor ample schimbari legislative care pot obliga cetatenii acestui stat poate pentru urmatorii 100 de ani, etica romaneasca pare sa nu fi avansat de loc.

"Suntem o ţară eminamente creştină şi România nu poate accepta o căsătorie între homosexuali. Acest lucru a reieşit şi din discuţiile avute cu Biserica şi cu societatea civilă, şi sub acest aspect am făcut un lucru foarte bun" (deputatul PD-L Danie Buda)

In timp ce alte tari au legalizat inca de acum 20 de ani casatoriile intre persoane de acelasi sex, multi romani inca mai privesc cu frica o asemea schimbare. Frica de necunoscut, frica indusa de gheara crestina care inca mai propovaduieste morala bazata pe texte milenare interpretate aleator.

Potrivit proiectului de Cod Civil, "doua persoane de acelasi sex nu pot adopta impreuna un copil". "Parlamentarii au dorit practic sa interzica adoptia intr-o astfel de situatie [...] avand in vedere ca se discuta de acele relatii de tip homosexual." spune din nou ultra-crestinul Daniel Buda. Motivul religios este mult prea evident.

Pe de alta parte, alte persoane din grupari fasciste se tem pur si simplu ca le va fi interzisa ura sau actiunile discriminatorii, facand liste cu "drepturile" de care sunt deprivati, persoane precum Bogdan Mateciuc de la Altermedia.info, stiut fiind ca ura si discriminarea fata de cei diferiti sunt scopuri de capatai ale neo-fascistilor.

3. Provocarea

In acest sens, lansez o provocare deputatului Daniel Buda, domnului Bogdan Mateciuc, si oricarui heterosexual in general, mai ales celor care nu au copii maturi.

Este un exemplu simplu de imaginatie, pe care eu l-am facut prima oara cand am meditat asupra problemelor din acest articol. Daca veti avea, sau daca ati fi avut, un copil care are puternice tendinte homosexuale, ce v-ati dori pentru el? O societate in care este marginalizat, fortat sa se ascunda de prieteni, de familie, exclus din institutii de drept, precum dreptul de a-si consacra juridic parteneriatul de viata cu persoana fata de care are afectiune? Supus urei, pietrelor aruncate pe strada de catre baieti care poarta simbolurile naziste? Supus imposibilitatii de a lasa un urmas, chiar daca nu biologic, cand in fata lui vede copii care cresc singuri pe strada sau fara pic de atentie si compasiune in institutii de stat?

Sau ati dori o viata pe cat se poate normala? Raspundeti sincer, in acest exercitiu este vorba de propriul fiu sau propria fiica.

Apropo, acum nu mult timp am scris si despre prevederile noului cod penal.
Citeste tot...

Articol de 10 lei (8)

Un nou episod, alte exemplare de lei ornamentali. Cand am pornit acest mini-proiect, recunosc ca nu ma asteptam sa fie de durata, insa daca materialul de lucru este din abundenta, cu siguranta voi mai afisa si alti lei pe viitor. Astazi, niste lei "clasici", majoritatea cu inele in gura, dar si o surpriza in final. -->

Cladirea monumentala cu cupola de pe bulevardul Carol I din apropiere de Piata Rosetti adaposteste Teatrul Foarte Mic. Mai adaposteste si niste lei, care insa sunt foarte greu de observat de pe partea opusa a strazii. Sunt innegriti de vreme si se gasesc in deja banala ipostaza cu un inel in gura.

Am gasit lei si pe stalpii de la intrarea in curtea unei case de pe strada Caderea Bastiliei. Poarta a fost renovata precum casa: in culori aiurea si cu simplificari masive de fatada. Leii tristi au fost "izolati" si spoiti in alb, ultimii aducatori-aminte ai aspectului vechi.

Pe strada Coltei, pe o casa negustoreasca, se gaseste acest leu intr-o scoica, o combinatie foarte reusita per total.

Pe atat de incercata strada Olteni, din apropierea Rondului Udricani, exista si o casa renovata, desi ar putea parea incredibil. Ornamentele nu au fost reabilitate, ci doar revopsite. Astfel, la o privire mai atenta, "varsta" leului este clara.

Un leu circular, tot cu inel in gura, se gaseste pe coltul unei case de pe strada Visarion. Personal, nu imi place acest tip de ornament.

Alt leu cu inel propriu se gaseste pe o casa de pe strada Lipscani, vis-a-vis de Piata Sf. Gheorghe. Vopseaua aplicata acum ceva vreme incepe sa sara deja. Inelul este omniprezent.

Un leu foarte expresiv am fotografiat pe strada Sabinelor, intr-o zona oarecum rau-famata, adiacenta strazii Uranus.

O simplificare de fatada a avut loc si la o casa de pe strada Putul de Piatra, in apropiere de Piata Victoriei. Diferenta intre acest caz si cel de pe Caderea Bastiliei este grija. Desi leul (superb) a ramas singur pe cladire, este foarte bine ingrijit si efectul vizual nu este alterat.

Acest leu degradat (si totodata prima parte a surprizei promise) de gaseste pe strada Constantin Daniel, in apropiere de SNSPA. El mai are un "frate".

Acesta este fratele (surpriza - partea 2), ceva mai aratos. Situatia ciudata se datoreaza atat de romanescului obicei de a renova casele cu jumatatile sau sferturile, in principiu doar partea care te intereseaza.

In afara, exista asa-numita "legea fatadelor", care obliga proprietarul / proprietarii la o reabilitare integrala a fatadei, fara a strica "atmosfera de epoca". Nu ma astept ca vreodata sa se adopte de catre CGMB vreo astfel de Hotarare, asa ca populatia de lei este in proces de decimare ireversibila.

Citeste tot...