Raiden - Retrospectiva 2009

A mai trecut un alt an in care am incercat sa gasesc locuri si lucruri interesante despre care sa povestesc. Acest bilant este necesar pentru a putea cuantifica informatia adusa in limita de timp definita. Din categoria „daca doriti sa revedeti”, iata cu ce m-am ocupat eu in 2009: -->

Anul a inceput cu o noua rubrica, „Ieri si azi”, ce pune in antiteza diverse epoci, cu comparatii uneori socante. Astfel, am vorbit despre Calea Victoriei, Posta Mare si blocul Wilson. Transformarile recente ale orasului nu au fost nici ele omise. Am facut un drum fictiv de la magazinul Cocor pana la Unirii, la distanta de multi ani. Nici Piata Chirigiu si Calea Rahovei nu au fost neglijate, fiind locuri care au decazut mult in ultimele decenii.

Am elogiat Sibiul pentru aspectul sau de oras european cu care ne madrim. Sibiu rules!

Consider ca nu numai cladirile sunt importante intr-un oras. Bucurestii sunt divizati de un rau aproape imperceptibil pentru multi localnici. Podurile, foste si actuale, leaga sau au legat cele doua maluri ale Dambovitei. Am abordat pana acum: Podul Eroilor, Podul Mihai-Voda, Podul Rahova si Podul Izvor.

Am continuat serialele „Perspective”, „Vestigiile vremurilor apuse” si „Articol de 10 lei”, adaugand noi si interesante episoade, de o mult mai mare varietate.

De ziua Tovarasului favorit, am vorbit despre Bucurestii ceausisti, lasati mostenire de Tatuc.

Prostia este o mancare servita cel mai bine de 3 ori, cum aveam sa constat pe propria piele. Relatarea, intr-un articol cu mult dialog.

L-am decorat pe Radu Oltean pentru efortul sau de a prezenta contemporanilor Bucurestii vechi, prin diversele proiecte de care s-a ocupat.

Un mini-serial (ep. 1, ep. 2, ep. 3, ep. 4) care a necesitat destula documentare a fost cel legat de cutremurul de la 4 martie 1977. Am prezentat, in premiera, comparatii cu imobilele avariate, atunci si acum.

Am scos la lumina un carnet scolar carlist, oglinda unui prim regim autoritar in Romania.

In 2009 s-au inmultit blogurile despre Bucuresti, am cunoscut oameni noi si interesanti, care la randul lor, scriu interesant despre oras. In prima instanta, am recomandat patru noi proiecte, iar apoi, inca trei. Felicitari inca o data, dragi „colegi”.

O forma de disidenta atipica – o disidenta „muzicala” – a fost practicata de unul din cei mai valorosi cantareti interbelici – Jean Mosocopol. Am facut o selectie a cantecelor sale anti-comuniste.

Anul 2009 a fost anul in care Metrorex a cerut ajutorul publicului pentru gasirea de noi denumiri pentru unele statii de metrou. A inregistrat doar un succes si jumatate, dupa umila mea parere.

Din seria „a fost odata”, am vorbit despre fostul Minister al Constructiilor de Masini de pe Calea Victoriei, demolat rapid.

De asemenea, am incercat sa documentez schingiuirea de catre regimul comunist a cartierului evreiesc bucurestean. Rondul Udricani, Piata Sfanta Vineri sau strada Mircea-Voda, printre altele, au fost locuri grav afectate de constructia noului Centru Civic in anii ’80.

De 10 Mai, adevarata Zi Nationala a Romaniei, am ales sa vorbesc despre ce eu consider a fi locurile sacre ale regalitatii de la noi. Ca o completare, am povestit si despre serbarea acestei zile importante la Muzeul Militar.

Bucurestii moderni i-am descris vizual printr-o serie de fotografii mai speciale.

Ma mandresc cu faptul ca am abordat si o zi de sarbatoare ingropata in negura vremurilor si aproape uitata – Ziua Restauratiei.

Despre Vama Bucuresti Antrepozite, exemplu de arhitectura industriala de inceput de secol 20, am scris un articol destul de amplu.

Niste imagini dintr-un album cu Romania la 1900 m-au condus la o panorama de atunci a Bucurestilor, pe care am analizat-o impreuna cu cititorii care au dat curs invitatiei mele.


Luna iunie a fost marcata de participarea la emisiunea „Dupa Bloguri”, la Realitatea TV.

Ulterior, am postat si relatari „din culise”.

Un edificiu-simbol pentru modernismul romanesc – Casa Autonoma a Monopolurilor de pe Calea Victoriei s-a regasit intr-un articol special.

M-au enervat falsul atasament de istorie si neprofesionista abordare a unui hipopotam carlist si a unei beri vestice in ce priveste Bucurestii de epoca. M-a enervat si mai mult incercarea de „plagiat” orchestrata de o „distinsa” jurnalista de la „Adevarul” (ulterior, persoana in cauza si-a cerut scuze). Ziarul si-a spalat totusi din pacate prin bunavointa unei alte distinse jurnaliste, de aceasta data fara ghilimele.

Am facut plimbari prin Ploiesti, Constanta (pe strazi si din minaretul Moscheei Mari), Mamaia (aspecte nemondene) si Balea-Transfagarasan-Vidraru, dovedite cu poze.

Am vorbit si despre evolutia semnificatiei zilei de 23 August, fosta sarbatoare nationala a Romaniei comuniste.

M-a dezamagit concertul pe care Madonna l-a sustinut la Bucuresti, drept care am povestit intocmai ce m-a suparat.

Lipscanii au aparut in The New York Times, poate intr-o mica masura si datorita discutiei avute de mine cu reporterul american aflat la Bucuresti pentru documentare.

Un mini-serial apreciat (ep. 1 si ep. 2) a fost cel legat de bombardamentele anglo-americane din primavara lui 1944. Imagini in premiera si comparatii uimitoare.

Am lansat si prima leapsa din „cariera” mea de blogger, referitoare la Bucurestii semicunoscuti. Multumesc celor care au raspuns.

Tot in urma descoperirii unei panorame a orasului luata de pe disparutul stadion ANEF (Republicii), am trecut la analiza minutioasa a obiectivelor, in stilul patentat de Alex Galmeanu.

Traditionalul (deja) reportaj despre Zilele Bucurestilor a fost mult mai trist, in ton cu sarbatoarea anemica pusa in scena de primarul-doctor la 550 de ani de atestare documentara a urbei.

Un caz scandalos, printre atatea altele, a fost demolarea partiala a imobilului din str. Dionisie Lupu nr. 72, despre care am scris aici.

Tot imagini in premiera am prezentat la inceputul anului universitar. Deschiderea Universitatii in 1945, prima dupa finalul razboiului, a prilejuit o ceremonie cu personaje interesante.

Am criticat si memorialul Holocaustului, inaugurat in graba si intr-un loc aiurea, in opinia mea.

Un articol la care tin foarte mult este cel cu bazarul uitat Bazaca, din zona Unirii, despre o straduta pitoreasca, ingropata de modernizare.

Un mini-serial care isi va avea episodul final in 2010 este cel legat de edificiile administratiei publice locale din Bucuresti. Am tratat pana acum cele cinci primarii interbelice si cele noua sfaturi populare postbelice.

Cel mai bun album despre Bucuresti de dupa 1989, coordonat de Radu Oltean, a vazut lumina zilei in noiembrie. Am relatat cum a fost la lansare.

Cea mai noua piata din Capitala, Piata Basescu, a fost si ea pusa pe harta intr-un articol mai scurt. Dupa care a urmat descoperirea unui pix mai mult decat interesant.

De 1 Decembrie, am fost un mic paparazzo, „vanand” oficialitatile de la Tribuna Oficiala de langa Arcul de Triumf.

Nu putea lipsi nici articolul despre decembrie 1989.

Cu acesta se incheie retrospectiva pe 2009. Cum a fost? Aveti articole favorite? Aveti articole pe care le considerati porcarii absolute? Raspunsurile – in comentarii.