
De multe ori mi s-a intamplat sa astept tramvaiul la Sfanta Vineri uitandu-ma la blocurile anoste dimprejur, la Circul Foamei si apoi din nou la ceas. Cum se face ca intr-una din cele mai istorice zone ale Bucurestilor, nu e nimic care sa-mi capteze atentia cat astept tramvaiul?
Piata Sfanta Vineri de astazi mai pastreaza doar in nume faima de altadata: o biserica celebra, un Tribunal impunator si case mustind de istorie. M-am hotarat sa scriu nu atat povestea ei, cat sa evidentiez niste episoade, cu ajutorul imaginilor vechi si nu numai! -->
Piata Sfanta Vineri se situeaza langa Rondul Udricani. Este mentionata inca din secolul 17 si face parte din "nucleul" orasului. Era delimitata de Calea Calarasilor, strada Sf. Ioan-Nou, strada Mamulari, strada Sf. Vineri, iar ca "diagonala" avea Calea Vacaresti. Punctul de reper al Pietei il constituia, evident, faimoasa biserica Sfanta Vineri-Hereasca.Dupa razboi, Sfanta Vineri a continuat sa fie un capat important al liniilor de tramvai. Tot aici se gasea si o cladire administrativa impunatoare, Tribunalul sectorului 3.
Urcand Calea Calarasilor de la Piata Unirii, se mergea catre intersectia cu strada Baratiei. Pe dreapta, case modeste, iar pe stanga, imobile mai trainice. Erau vizibile deja cupolele bisericii.
Intersectia cu strada Baratiei era importanta deoarece de aici pornea Calea Vacaresti istorica. Pe coltul Calarasi-Baratiei erau niste case negustoresti (nr. 11 pe schema de mai jos) care aminteau de Centrul Istoric.
Toata zona a fost distrusa in 1985-86, biserica - demolata in 1987. Este foarte greu astazi de imaginat vechea configuratie stradala, de aceea am incercat o suprapunere peste situatia actuala. Numerele reprezinta obiective pe care le-am considerat importante in definirea spatiului.
Dupa casele negustoresti de pe Calarasi colt cu Baratiei se gasea un imobil interesant (nr. 10), cu fatada mai lata, care din 1973 (sus, dinspre str. Sf. Vineri) pana in 1978 (jos, dispre Calea Vacaresti) a suferit o simplificare a frontonului, cel mai probabil in urma cutremurului din 1977. Pe locul acestei case, dar si a vecinelor ei din dreapta si din stanga, se gaseste astazi un bloc masiv.
Tot la intersectia Calarasi cu Baratiei se gasea un imobil pe colt, cu cupola (nr. 4). Mai exista si astazi, insa foarte neingrijit. Este singura cladire bucuresteana care are berze ca ornament.
Centrul Pietei Sf. Vineri era dominat de Tribunalul (Judecatoria) sectorului 3, fost sector 4, fost Raion Tudor Vladimirescu. In interbelic, adapostise Primaria Sectorului II Negru. Era vizibila din orice unghi al Pietei. A fost demolata in 1986. In imagine, frontul de case de pe Calea Vacaresti disparuse deja (dreapta jos).
Noua Hala a Unirii, singura gata in 1987 pentru vizita liderului sovietic Mihail Gorbaciov. De asemenea, printre putinele netransformate inca in Mall (mai e si cea din Pantelimon).Pe locul vechiului Tribunal se gasesc azi o parte din Circul Foamei - oficial "noua Hala a Unirii", asfalt si un spatiu verde cu un monument dubios.
Intrand in Piata pe Calea Vacaresti, a patra cladire pe dreapta era un imobil-unicat deosebit (nr. 6), cu curte interioara si balcon in forma de potcoava, disparut spre finele lui 1985.
Mergand mai departe pe Vacaresti si privind inapoi spre Calarasi, se vede, in capatul perspectivei, cladirea cu cupola (nr. 4) de la intersectia cu str. Baratiei.
Din Calea Vacaresti se facea, exact inainte de intersectia cu str. Sf. Vineri, Fundatura (Intrarea) Sticlarilor, un loc foarte pitoresc, cu vechi ateliere mestesugaresti. Casele de aici au fost demolate tot spre finele lui 1985. In panorama, Fundatura Sticlarilor incepe dupa primul imobil din stanga.Se observa cum era dispus Tribunalul de sector, dar si strada Sf. Vineri mergand spre Calea Calarasilor, in dreapta. Pe spatiul verde central se gaseau si toalete publice interbelice, de genul carora gasiti fotografiate pe Simply Bucharest. In dreapta panoramei, se deschidea strada Vasile Adamache, ducand spre Sinagoga Mare.
In continuare, Calea Vacaresti cobora catre strada Cauzasi si mai departe, catre Splai. Dupa intersectia cu Sf. Vineri, pe partea stanga, in apropiere de intersectia cu strada Macin, se gasea vestitul cinematograf Tomis (nr. 7), disparut si el.
Dupa Macin, se ajungea pe Calea Vacaresti la o cladire foarte frumoasa, cu interesante decoratiuni exterioare si bine ingrijita (nr. 9), inspre intersectia cu strada Haiducu Bujor. La parterul imobilului erau magazine alimentare. Casa este pozata inainte de demolari si de catre unul din contributorii lui Alex Galmeanu pe Muzeul de Fotografie.
Urma intersectia cu strada Nicolae-Jitnita (sau Jignita), dupa biserica omonima situata in capatul ei, rasa de Ceausescu. Biserica se gasea pe dreapta, sensul pe Vacaresti spre Splai. Strada Nicolae-Jitnita venea ca o continuare a strazii Sf. Ioan (Ion) Nou, care incepea de langa Unirii, de langa biserica translata in anii '80, si pana in strada Negru-Voda.
Vacarestii se continuau spre intersectia cu strazile Cauzasi si Labirint, la Piata Cauzasi. In poza din stanga, pe langa blocul de pe colt cu libraria "Anton Pann" se intra pe strada Avram Goldfaden (directia Calea Dudesti). Directia inainte, ducea la Timpuri Noi. In poza din dreapta, imaginea Caii Vacaresti mergand spre Sfanta Vineri. Aici, in stanga, se mergea pe strada Cauzasi, care cobora in Splaiul Unirii, la fostul Institut Medico-Legal.
Pe planul cadastral al Capitalei dinainte de marile demolari, am marcat principalele repere ale Pietei Sfanta Vineri. Se observa cum strada Sfanta Vineri este preluata de Calea Vacaresti, dar sa incepem de la intersectia cu Calea Calarasilor.Venind dinspre Unirii pe Calarasi, trecand de intersectia cu Baratiei, se deschidea perspectiva spre strada si biserica Sfanta Vineri.
Biserica, situata pe partea dreapta a Caii Calarasilor, era inconjurata in lateral si in spate de Asezamintele Nasturel-Herescu, denumite dupa boierii Nasturel Udriste si Herescu.Lacasul de cult a fost demolat in 1987, din ordinul expres al Elenei Ceausescu, dupa celebra ei expresie: "Ce translare?? Jos porcaria!".
Statia de tramvai de la biserica, sensul de mers spre Unirii pe Calarasi, era langa o cladire foarte veche, un fost han (nr. 3) - in plan indepartat in poza de sus, in plan apropiat in cea de jos. Hanul, datand din secolul 19, fusese, in timpul monarhiei, Scoala Arhiepiscopiei Catolice. In anii comunismului, devenise o sectie a Electrecord. Dupa demolari, pe locul sau si al cladirii deloc de neglijat de langa, a aparut un bloc inalt.
Cladirea cu acoperis verzui (nr. 2) din stanga pozei vechi inca exista, numai ca din Calea Calarasilor nu se mai vede, blocul acoperind-o. Disparitia casei care ingusta strada Sf. Vineri a creat o perspectiva mai larga spre biserica Sf. Gheorghe-Vechi si spre blocul modernist rosiatic de la intersectia cu str. Baia de Fier.
Comparatiile nu ar fi iesit la fel de exacte daca nu ar fi existat micuta casa de pe str. Sf. Vineri, langa Templul Mozaic si blocul modernist de langa ea, din anii '30 (intersectie cu str. Stelea Spatarul). Casa maronie este intr-o paragina totala si probabil nu va mai rezista mult.
Privind dincolo de biserica Sf. Vineri spre Calea Vacaresti in 1973, se observa frumosul front de case, intrerupt de strazile Gheorghe Cristescu (fosta Nasturel-Herescu sau Gral. Nasturel Udriste) si Vasile Adamache.
Vederea din 1985, de la intersectia Sf. Vineri cu str. Nasturel-Herescu, ofera o perspectiva spre imobilul cu 4 etaje (nr. 8) de pe coltul Caii Vacaresti cu strada Mamulari. Calea Vacaresti venea din dreapta.
"Curatarea" s-a terminat in 1986, nemairamanand decat cateva case pe str. Clucerul Udricani. Strada Mamulari a avut un regim diferit, frontul de cladiri adiacent Muzeului Comunitatii Evreiesti scapand intact. Este o "enclava" intr-o mare de blocuri ceausiste. Din "enclava" face parte si imobilul cu 4 etaje, care mai exista si astazi.
Str. Sf. Vineri, fosta Calea Vacaresti, cam in dreptul fostului Cinema Tomis, in zilele noastre.Ce s-a intamplat dupa demolari? Au aparut blocuri anonime care depersonalizeaza acut zona. Calea Vacaresti, segmentul intre Sf. Vineri si Splai, a fost distrusa total. Portiunea de la Piata Sf. Vineri din Calea Vacaresti a fost preluata de str. Sf. Vineri, care dupa ce trece de intersectia cu Clucerul Udricani si Mamulari, ia alt traseu decat cel al fostei Cai Vacaresti.
Calea Calarasilor a fost scurtata brutal. Portiunea sistematizata, intre Piata Unirii si intersectia cu bd. Mircea-Voda si str. Mantuleasa, poarta denumirea de bulevardul Corneliu Coposu. Calea Calarasilor incepe numai de la Mantuleasa.
In spatele blocurilor ridicate pe Calea Calarasilor, intre Baratiei si Sf. Vineri, se gasesc inca urmele dureroase ale demolarii. Conturul vechilor case este inca vizibil pe zidurile imobilelor supravietuitoare.Insusi centrul Pietei Sf. Vineri, reconvertit recent in terminal multifunctional (tramvaie si autobuze), este o batjocura. Daca inainte, locul fostului Tribunal era luat de o parcare lunga, acum, pe centru, este un spatiu verde amenajat in timpul ilustrului Primar General Adriean Videanu.
Nu era de ajuns ca blocul de pe locul fostei biserici urateste Piata. Pe spatiul verde a aparut "Memorialul Bisericii Sf. Vineri", o hidosenie cunoscuta si sub denumirea de "coada de balaur". Un zig-zag cu o cruce sapata in el, care nu spune nimic. Finisaje de mantuiala, cheltuiala maxima, inutilitate infinita.Singurul lucru normal este o cruce care aminteste de fosta biserica, insa oamenii care au ridicat-o acolo au gresit locul. Amplasamentul era exact vis-a-vis, peste str. Sf. Vineri.
In fine, o privire din satelit asupra Pietei Sfanta Vineri in prezent arata cu adevarat cat de mult a lovit sistematizarea in vechiul cartier evreiesc. Ne-au mai ramas doar pozele facute de oameni vizionari, precum Dan Vartanian, sau iubitori de tramvaie, precum Serban Lacriteanu sau olandezul Hans Oerlemans. Fara sa vrea, ei au prins, pe langa tramvaie, si aspecte dintr-un oras care nu va mai fi la fel.
Nu trebuie neglijat nici Cristian Popescu. In cartea sa "Bucuresti-arhipelag - Demolarile anilor '80 - stergeri, urme, reveniri", arata intr-adevar schimbarile majore petrecute in deceniul 9 al secolului 20 in Capitala unei tari conduse de un bolnav de megalomanie.
O veste buna: biserica Sf. Vineri-Hereasca va fi reconstruita intocmai, la mica distanta de amplasamentul original: pe strada Olteni.
O veste proasta: fiind o lucrare patronata de PF Daniel, cel mai probabil vom avea finisaje cu materiale de bricolaj, termopane, aer conditionat si balustrade moderne.
Update: Poze cu strada Sfanta Vineri la intersectia cu strada Stelea Spatarul in 1970, 1982, 1989 - o comparatie foarte interesanta, pe Muzeul de Fotografie al lui Alex Galmeanu.
Update 2: Popescu propune o revigorare interesanta a Pietei. Puteti vedea propunerea sa indrazneata aici.
Update 3 - Tot Alex Galmeanu scoate la lumina o fotografie-document cu biserica Sf. Vineri in preziua demolarii si Asezamintele Nasturel Herescu in plina distrugere. Vederea este luata dinspre "Circul Foamei" in constructie spre strada Sf. Vineri.










19 comentarii:
Splendid, Raiden, eşti în mare formă!
Mulţumesc pentru link.
Uau!
Raiden, felicitari pentru articolul acesta numai bun de tiparit intr-o carte de istorie a Bucurestilor!
O mica observatie: ai folosit multe detalii si pentru cineva care nu este bun cunoscator al zonei e destul de greu de aranjat toate piese. Oricum, bravo!
@ Cornel - cu placere, meriti :)
@ LV - de-aia am pus reconstituirea. Pentru cine vrea sa inteleaga, poate sa "lucreze" cu harta si cu pozele si e ok. Mai simplu decat atat nu am cum sa spun lucrurile.
Cu riscul de a-mi atrage comentarii mai putin pozitive, am sa indraznesc totusi sa spun ca - in ciuda valorii istorice - zona, spre inceputul anilor '80, emana un aer sordid pe care nici regimul comunist nu reusea sa-l mai tina sub control.
Este regretabila distrugerea aproape completa a intregului areal cuprins intre Pta Unirii - Calea Calarasilor - Str. Traian / Nerva Traian si Splaiul Unirii, dar - pentru cei ce privesc cu prea multa nostalgie acea zona - recomand o plimbare pe Calea Mosilor intre Str. Paleologu si Bd. Carol pentru a avea o imagine cum ar fi aratat Sf. Vineri si Calea Vacarestilor in zilele noastre.
Sa nu uitam ca intregul cartier evreiesc fusese parasit la sfirsitul anilor '70 - inceputul anilor '80 de vechii proprietari iar noii locatari ajutau la degradarea galopanta a cladirilor.
@ Un opinant - orice parere bine argumentata se accepta. Daca ai observat, fac referire strict la cladiri si arhitectura, nu la locatari.
Situatia de astazi de pe Mosilor vechi se putea evita daca aveam autoritati competente si interesate. Chiar si fara evrei, cartierul lor sr fi putut fi o importanta atractie turistica, daca ar fi supravietuit si ar fi fost ingrijit.
Ceea ce voiam sa subliniez era faptul ca - si daca nu ar fi fost demolata - zona Sf. Vineri ar fi ajuns, inca la sfirsitul anilor '80, intr-o stare similara celei exemplificate de mine.
Din pacate chiar si un proces de retrocedare normal, imediat dupa 1990 ar fi avut ca rezultat o si mai mare densitate de 'bijuterii' de genul Millenium Tower. Paradoxal, am putea spune ca hachitele birocratic-juridice si jocul de interese a facut sa mai avem (inca) ce vedea pe Lipscani, pe Str. Baia de Fier sau in zona Baniei - Coltei - Cavafii Vechi.
Ma ingrijoreaza starea de degradare avansata in care se gasesc cladirile ce flancheaza intrarea in Pasagiul Victoriei (pe strada Academiei) sau aspectul deplorabil al Caminului Artei.
Nici cladirea ce gazduieste la parter Teatrul Tandarica nu pare a avea niste proprietari ce-i doresc supravietuirea - ceea ce n-ar putea decit sa duca la uniformizarea stilistica' in linie cu asa-zisa 'arhitectura' a hotelului Novotel.
Dar alunec, deja, (prea) departe de Sf. Vineri.
Imi cer scuze, insa ma *doare* cind vad cum putinul care a supraveituit cataclismului din anii '80 este distrus in zilele noastre...
Oricum, vreau sa va felicit (si pe voi si pe cei de la Art Historia si pe armyuser - ca sa numesc doar citiva) pentru munca minunata pe care o depuneti.
Un articol de nota 10! Lucian Vasile mi-a luat-o inainte cu ideea de a aduna toate acets earticole intr-o carte. Bravo Raiden, tine-o tot asa! Poate ca zona nu era de o frumusete rara, sau cladirile nu aveau o valorae arhitectonica sau istorica deosebita dar avea farmec, aveau un acel ceva ce Bucurestiul nu-l va mai avea niciodata. Zona Unirii-Lipscani-Sf. Vineri altadata centrul comercial al Bucurestiului este acum aproape moarta sub acest aspect.
Imi aduc aminte de anii copilariei cand ai mei daca vroiau sa-mi cumpere sau sa cumpere ceva acolo mergeau era o garantie ca vei gasi ce-ti trebuie. Cine mai merge acum la actuala Hala Unirii? Si mai ales de ce ai mai face asta?
As da multe sa mai pot umbla o zi pe strazile Bucurestiului copilariei mele. Legat de tramvaie parca si acum aud in urechi zgomotul specific facut de tramvaiele vechi cu doua osii, banchete de lemn si ghereta pentru taxatoare... de le scotea vara cate un geam d'ala mare lateral de te simteai ca-n decapotabila. Eh vremuri!
Sa ne mai scri asa articole ;) .
Felicitări, Raidene! Asta da arheologie vizuală!
Articolul acesta provoacă cu siguranţă valuri de nostalgii. Distrugerea atmosferei patriarhale şi înlocuirea ei cu un peisaj dezolant, uniform şi lipsit de orice personalitate este regretabilă şi ireversibilă. Am putea să ne întrebăm cine ar fi putut gestiona menţinerea în bune condiţii a acestei zone centrale a Bucureştilor, în vremea comunismului, când ICRAL-ul era renumit pentru non-eficienţa activităţilor sale. În plus, politica de partid sprijinea mobilarea exclusivă a oraşului cu blocuri de locuit pentru clasa muncitoare, cât mai înalte şi cât mai dese. Rareori erau adăugate imobile cu funcţii social-administrative, la fel de sărăcăcioase din punctul de vedere al expresiei vizuale. La scară mai mică, ştim că s-a întâmplat la fel în toate "municipiile". Faptele istorice pot fi explicate astăzi foarte uşor: distrugerea memoriei şi clonarea omului nou.
Foarte misto, in nota obisnuita, o monografie a zonei.
Am avut si eu discutii cu cineva pe tema daca trebuia sa fie lasate cladirile vechi sau e mai bine acum. Asa cum a spus si Raiden arhitectura trebuia conservata. Ma rog, ce se putea, erau case care cadeau, dar au cazut multe, cele mai multe, care puteu fi revalorificate din toate punctele de vedere. Si in centrul vechi, ba chiar in Pasajul Macca-Villacrosse stateau tigani certati cu legea si cu igiena. Nu plateau chirie, intretinere, nimic. O zona fetida si cu personaje dubioase. Ce trebuia facut? Daramat? Nu. Se poate curata zona si fara sa o cureti de tot.
Interesul comercial depaseste la noi interesul cultural.
@ Bogdan - exact asta s-a urmarit prin sistematizare: distrugerea spiritului orasului vechi. Mission successful, zic eu.
@ armyuser - Macar la Bucuresti si in alte orase a mai ramas cate ceva. Sunt alte "municipii" care au centrele civice pe principiul copy-paste.
@ Stefan - in scopuri turistice, tarile mai evoluate curata fiecare pietricica si o restaureaza. Noi demolam. Deja nu mai poti sa zici "imi place Bucuresti", pentru ca exista mai multe tipuri de Bucuresti in acest oras!
Mai ne plangem mult de mila "a la salvati balenele!" ? Foarte greu sa mai patchuim ceva.. we need 'da bomb' & then rebuild from scratch.
Btw, data viitoare cand astepti la tramvai, uita-te la blocul cu de langa statie, etajul 4, pe colt. Acolo stau eu.
Ca sa nu mai zici ca nu e nimic interesant si cul in zona.
Săraca limbă română...
@ Pinky - ASL JPG :))
Serios vorbind, chiar NU sunt de acord sa radem totul, iar daca nu stiai ca asta e parerea mea, inseamna ca e prima oara cand ma citesti :)
@ armyuser - Agreed, e saraca.
O mică precizare: Udriște Năsturel era un boier al lui Matei Basarab cu valențe de cărturar, în sec. al XVII-lea. Biserica nu își lua numele de la el, ci de la un urmaș al său de la începutul sec. al XIX-lea, generalul Constantin Năsturel-Herescu, care a refăcut biserica și care e cunoscut și pentru că a fost ultimul purtător al titlului de ”Mare Ban al Craiovei”. Familia era cunoscută ca ”Năsturel” și și'au adăgat și ”Herescu” după moșia Herești din Ilfov, cu celebrul conac al lui Udriște.
@ Radu Razvan Stanciu - informatii interesante :)
Daca ai observat, articolul este despre toata Piata, am evitat sa scriu mai multe despre biserica, pentru ca il lungeam prea mult.
Cladirile puteau fi conservate, nu si speciile umane traitoare in zona, se recomanda translarea acestora.
Pinky, da'aia nu mai pot eu ca stai tu in blocul ala, la etajul 4! Faptul asta nu reprezinta o valoare pentru zona, dimpotriva. Probabil ca esti un urmas al speciilor de care vorbeam adineaori.
O minunată evocare ! Încă una, pe lângă celelalte articole despre Bucureştii vechi, toate excelente.
Raiden, m-ar interesa să pot citi grupat toate articolele Dvs. despre vechii Bucureşti. Cum s-ar putea ?
Aş vrea să vă dau câteva mici detalii despre cladirea situată în spatele Judecătoriei, despre care daţi şi două fotografii, cea de la nr. 6, Calea Călăraşilor. Structura ei nu era de U, ci de „dublu u“ – UU - formând două „curţi interioare“ paralele. În fotografie nu se vede decât jumătate din clădire, structura de dublu UU nefiind observabilă. La parter exista în ambele U-uri un şir continuu de colonete care sprijineau „cerdacul cu gemalâc“ sau „ieşitura cu geamlâc“ de la etaj, formând în acelaşi timp şi o îngustă galerie, ulterior zidită. O clădire într-adevăr de mare valore, sintetizând elemente de stil românesc cu elemente balcanice într-un mod unic şi armonios. Nici destinaţia clădirii nu era banală. Pe dreptunghiul de faţadă al corpului central, situat între cele două ferestre (foto nr1 Cristian Popescu) se putea citi, până la demolare următoarea inscripţie: „MAGASIN DE PĂSĂRI, FLORI ŞI OBIECTE MUSICALE“
Lalu
@ Lalu - puteti citi doar articolele despre Bucuresti facand click pe tag-ul "Bucurestiul nevazut", din finalul articolului.
Va multumesc pentru detaliile referitoare la acea cladire deosebita!
foarte bine scris si cu lux de amanunte aproape fiecare strada in parte este descrisa si amplasata cu precize in vechiul cartier de care astazi nu prea a ramas nimik documentind pe cit posibil cu pretioase fotografii ansanblul vechiului cartier, o spune unul care sa nascut si a crescut in acel cartier felicitari si multumesc Raiden!
Trimiteţi un comentariu