1 Mai capitalist

A venit 1 Mai 2008 si toata lumea pleaca pe unde apuca... mare, munte, un gratar prin paduri pe langa Bucuresti, etc.
Pe vremuri, se serba cu mai mult fast. Pe vremuri, se mergea la defilari. Era mai bine inainte, ar spune unii nostalgici ai Epocii de Aur.
Pentru mine personal, ziua de 1 Mai inseamna, ca pentru multi altii, o alta zi libera. Ca 1 Decembrie. Ca 25 Decembrie. Intamplator, anul asta, 2 mai (Ziua Tineretului, se pare) face puntea intre 1 Mai si weekend. Cu atat mai bine.
Motivul pentru care postez este ca am gasit in arhiva personala un numar special al ziarului "Informatia Bucurestiului", din 30 aprilie 1987. -->

Contrar conceptiei comuniste si mistificarii istoriei, 1 Mai isi are originea in SUA. In 1872, muncitorii din New York au protestat pentru reducerea zilei de lucru la 8 ore.
De atunci, ziua de protest devenita sarbatoare a fost poate cel mai exploatat eveniment din punct de vedere ideologic-politic. A fost confiscat fara drept de apel de comunisti si de partidele de stanga in general.

Bucuresti. 1 Mai in anii '30, in Piata Palatului Regal.

La noi, in Romania, primele serbari de 1 Mai au avut loc in perioada Regelui Carol al II-lea, supranumit "Regele Muncitorilor" de 1 Mai. Ulterior, urma sa se numeasca "Marele Strajer" si "Marele carmaci". Dar nu despre el este vorba aici. Comunistii au incercat sa faca astfel incat sa para ca prima demonstratie de 1 Mai din Romania a avut loc in 1933, in timpul celebrelor incidente de la atelierele "Grivita". Instigatorii comunisti au fost ulterior arestati, judecati si inchisi.

Ceea ce in interbelic era o simpla defilare prin fata Palatului Regal s-a transformat in manifestatii grandioase dupa 1947. Oamenii muncii de la orase si sate isi exprimau bucuria de a trece prin fata tribunei oficiale, ocupate pe rand de Gheorghiu-Dej si Ceausescu.

Informatia Bucurestiului, ziar al Comitetului Municipal al PCR si al Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, prezenta un colaj realist-socialist interesant cu ocazia zilei de 1 Mai 1987.

Se continua apoi in obisnuita "limba de lemn" despre realizarile regimului, numai lapte si miere. Beneficiem si de un desen la fel de interesant, cu dictatorul dand indicatii pretioase la Canalul Dunarea - Marea Neagra. Incredibil cum unii oameni se pricep la toate!

In fine, dupa 1989, 1 Mai si-a pierdut semnificatia istorica si semnificatia ideologica. A ramas doar o zi libera in calendar, pentru majoritatea populatiei. Ma plictisesc deja gandindu-ma de cate ori se va auzi la TV in seara asta, la stiri, celebra melodie comunista "1 Mai muncitoresc". Ce cliseu. De-aia n-o postez!

Traiasca 1 Mai, dar traiasca si mai mult 1 Mai urmat de weekend!

Citeste tot...

Merry Easter

Daca mergeti pe strazile pustii din Bucuresti zilele astea, nu uitati sa va uitati din cand in cand peste umar...
Citeste tot...

Iepuroi cu ieuroi

Smokingcoolcat a nimerit-o si de data asta.

Este iar acea perioada a anului in care lumea se calca in picioare prin hipermarketuri pentru cozonaci (si nu numai).
Este iar acea perioada a anului in care mieii sunt hacuiti pe campurile de langa Bucuresti sau chiar in Bucuresti.
Este iar acea perioada a anului in care, dupa ce au ajuns la spital cu perfuzie ca au tinut post negru cateva zile, babele se infrupta din bucatele traditionale si ajung iar la spital, cu toxiinfectie alimentara. -->

Ca si Craciunul, Pastele si-a pierdut de mult semnificatia profund religioasa. Cati dintre noi mai simt cu adevarat o traire spirituala si o inaltare sufleteasca atunci cand iau Lumina? Pe de alta parte, cati asteapta Iepurasul? Care Iepuras? Cel de Paste, desigur.

Acest Iepuras ma enerveaza cel mai mult dintre toate "ritualurile" pascale. Intrat la noi dupa '89 si fara nicio legatura cu vreo traditie, nimeni nu poate sa explice de ce neaparat un iepure aduce cadouri. Adica, Mos Craciun are o oarecare legatura cu Craciunul, ca doar el i-a adapostit pe Maria si Iosif in legendara iesle, dar Iepurasul ce anume a facut? L-a ajutat cumva pe Isus sa-si duca crucea pe Golgota? A co-produs filmul "Patimile lui Christos" cu Mel Gibson?

Mos Craciun si Iepurasul sunt simboluri ale societatii de consum actuale, iar pe plan local, la noi, ale nebuniei dupa cumparaturi.

O alta chestie enervanta sunt mass-urile primite pe messenger si mesajele-text primite pe mobil, cu urari inventate sau copiate de nu stiu unde. O mostra de creativitate puerila:

Umbla veste-n tot orasul cum ca vine Iepurasul,
Sa v-aduca pe-nserat
Paste bun si Luminat!
Paste mielul fericit,
Oul sade inrosit,
De rusine s-a scumpit,
Iar iubitul iepuroi
Sa-ti aduca euroi,
Fericire, sanatate, mult noroc si spor la toate!

Nu Iepurasul aduce Pastele, din cate stiu, Pastele = Invierea Domnului. Mielul mai paste eventual garnitura din farfurie, asta daca nimeresti maxilarul sau mandibula. Oul nu are cum sa fie mai scump odata vandut si vopsit, si parca era vorba de cadouri, nu de "teancuri de ieuro", cum ar zice Presedintele. Foarte kitschos.

Celor religiosi sau pastratori de traditii, le urez un PASTE FERICIT alaturi de cei dragi, iar celor cu barometrul de credinta la minim, le urez vacata placuta / concediu placut. Ma duc sa vad cat s-au mai scumpit ouale rosii de pe tipsie. Le amanetez dupa Paste.

Citeste tot...

Iar frate?

Aici la Rezistenta Urbana ne pregatim fastuos pentru sarbatoarea cea mai importanta la Ortopezi, si anume sarbatoarea cand Iepurele de Paste l-a omorat pe Iisus pe o cruce si apoi Iisus inainte sa moara a facut un ou din care a iesit un Iisus nou, ceea ce naste intrebarea "Cine a fost primul, BEM sau Oprescu?"

Poate aberez putin, dar trebuie sa ne aducem amintele ca Pastele e o sarbatoare veche, care a continuat traditiile iudaice si pagane, care incurajau betia si umflatul matului in jurul echinoctiului de primavara - asta pentru crestinatatea vestica. Pentru cresti-ortodoxi, pastele a fost mutat vreo 2-3 saptamani mai tarziu, pentru motive care imi este prea lene sa le descriu.

Pentru cei care prefera o sarbatoare seculara, de ziua Pastelui Ortodox este Ziua Internationala a Proprietatii Intelectuale (pe care o sarbatorim dand iama in torrenturi) dar este si ziua renumitului filosof scotian David Hume si a acelui Marius Moga al englezilor, William Shakespeare.

Sarbatori fericite, si un gand bun de la, sau despre mormoni:

Citeste tot...

Lejer de seara

Companiile care produc medicamente pentru sporirea potentei masculine primesc spam? Prin spam inteleg: "Enlarge your midget ten time", "ever wanted to change the channel with it", "make her moan: oh oh", "ad 7 inches to your loved one".

Daca da, dau reply cu a lor e mai buna? Citeste tot...

Biserica Sfantul Spiridon Nou

Se prea poate sa-i fi remarcat turlele inalte cu cupole verzi vizibile din bulevardul Dimitrie Cantemir, sau poate o stiti numai din auzite. Cert este ca aceasta biserica atrage privirea oricum, iar istoria ei, desi nu foarte lunga, merita spusa.

Se poate afirma ca Sfantul Spiridon Nou este cea mai mare biserica ortodoxa din Capitala, fiind, de exemplu, mult mai impunatoare decat Catedrala Patriarhala.

Povestea incepe in anii 1767-1768, cand Scarlat Ghica, domnitorul Tarii Romanesti de atunci, a decis construirea unei manastiri in apropierea Pietei (ma refer la actuala Piata a Unirii).

Vedere aeriana a Bucurestiului in 1859,
cu proaspat-terminata biserica (dreapta imaginii).

Manastirea domneasca a supravietuit numai pana in anul 1852, cand, cu acordul domnitorului Barbu Stirbei si al Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei, s-a hotarat construirea pe acel loc a unei catedrale.

Noua biserica Sfantul Spiridon din
mahalaua Serban Voda, in anul inaugurarii (1860).

Aceasta urma sa fie terminata in 1858, fiind clar vizibila de la departare, printre casele mici care alcatuiau atunci Bucurestiul. Biserica Sfantul Spiridon Nou este sfintita in anul 1860, in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Sfantul Spiridon Nou, vazuta
din Piata Mare (Unirii).

Devine rapid unul din simbolurile Bucurestilor, fiind prezenta pe ilustratele postale si fotografiile din acea epoca. De asemenea, ghidurile turistice recomandau strainilor care vizitau Principatele Unite si mai tarziu, Regatul Romaniei, oprirea neaparata la Sfantul Spiridon Nou.

Ilustrate din vremea Regelui Carol I.
Biserica este vizibila dintre case.


Biserica vazuta din Calea Serban Voda,
la inceput de secol XX.

Cutremurul din 1940 a adus pagube mari bisericii, la care s-au adaugat cele provocate de bombardamentele din 1944, care au vizat in special zona centrala. Dupa 1948, Partiarhul Justinian Marina a demarat lucrarile de restaurare si consolidare. Biserica a fost resfintita apoi in 1954, in prezenta Patriarhului Justinian si a Patriarhului Kiril al Bulgariei.

Este consfintit noul statut al bisericii, acela de Paraclis Patriarhal, catedrala dobandind astfel un rol protocolar sporit si mai multa importanta. In 1950, aici a fost hirotonit Teoctist Arapasu, cel ce avea sa devina, la randul lui, Patriarhul Romaniei.

Noul bulevard Dimitrie Cantemir, anii '60-'70.
Biserica incadrata nu se vede din acest unghi.
(poza de aici)

Cutremurul din 1977 a avariat iarasi biserica, iar lucrarile pentru constructia metroului (inaugurat in 1979) au avariat si mai mult structura de rezistenta. Atunci, altarul s-a rupt de biserica. Nicolae Ceausescu nu a ezitat, asadar, sa o treaca pe „lista neagra”, ce cuprindea bisericile care urmau sa fie demolate. Din fericire, in urma interventiei Patriarhului Teoctist, Sfantul Spiridon Nou a fost salvata.

Anul 1990. Nu toate cupolele fusesera
revopsite in verde.

Au urmat apoi lucrarile de reconsolidare si restaurare, iar resfintirea a avut loc in 1990.

Perspectiva din curtea bisericii.

In prezent, biserica este bordata de blocuri la dreapta si la stanga, insa tot poate fi zarita usor datorita monumentalitatii sale.

Detaliu asupra turlelor laterale,
pozate in zile diferite.

Situata in Calea Serban Voda, biserica beneficiaza de o arhitectura cu totul deosebita. Are o turla centrala si alte doua, mai mici, in fata. La 28 metri inaltime, catedrala este construita in stil gotic, cu influente specific romanesti.

Altarul.


Spre turla centrala.


Vitralii si picturi.

Interiorul este ornat cu coloane de marmura si vitralii executate la Viena. Picturile murale ale lui Gheorghe Tattarescu (1862) au influente renascentiste.

Recent, am fost pe-acolo sa fac niste poze. Am fost insa oprit cu zel de catre ingrijitor (I). Redau conversatia aproximativ:

I: N-aveti voie! Alo, domnu’! N-aveti voie!!
Eu: De ce?
I: Nu e voie...
Eu: Nu e voie cu blitz, stiu.
I: Nu, nu... nu e voie deloc! Asa a zis Preotul.
Eu: Preotul poa’ sa zica ce vrea, si daca-mi ziceti ce lege imi interzice sa fac poze aici, plec. Daca nu, NU.
I: Pai...
Eu: Va zic eu, biserica asta nu e ambasada, deci nu e nicio lege.
I: Ba da, Biserica are alte legi!!
Eu: In afara de cele ale Statului?
I: Sigur! Are legile ei!
Eu: Deci Biserica e ilegala din moment cu nu se supune legilor Statului, nu?
I: Nuuuu! Cum asa??
Eu: Pai dvs. ati zis asta.
I: Bine, bine, atunci, daca vreti poze, cumparati pliantul.
Eu: Nu, mersi. Pliantul ala e facut de amatori. Si var-miu de 7 ani face poze mai bune.
I: Mai, nu e voie sa faci poze, nu intelegi? [deja ne tutuim]
Eu: Si ce-o sa-mi faci? Uite, fac o poza chiar acum!
I: Pai daca faci poze, esti nesimtit si cu asta basta.
Eu: Perfect!! Te dai putin mai la dreapta? Ca vreau sa pozez altarul. Mersi.

Doamne ajuta.

Citeste tot...

Caderea parului, o problema sociala!

Cazul pionierului


Cazul ratonului


Cazul oalei cu sarmale


Multumiri posturilor de radio si baietzilor si fetelor care-si jertfesc viata si parul pe topicul de pe Gigel. Citeste tot...

Jurnalism pe genunchi

Caz concret: Realitatea Tv ( ca sa nu va simtiti prost realitateafililor m-as lua si de antena 3 doar ca ei nu au fost atat de rapizi sa se manjeasca cu rahat ca favoritii vostrii)

Subiect: pe Otopeni, din cauza ploii, vantului si a unei ipotetice greseli de pilotaj, un avion a iesit de pe pista. Nicio victima.

Reactie:
1.panica!!
2.convocat echipa de specialisti in domeniul aeronautic in studio: o duduie cu dintii stricati care "stie";
3.trimis reporteri vanjosi pe teren care sa hartuiasca pasagerii.
4.panicaaaa!!!
5.emis propozitii: "Si la otopeni ploua?" (in tot restul tarii ploua cu bulbuci, tocmai se anuntase la acelasi psot), "dupa cum toata lumea stie nu este bine pentru un pilot sa zboare daca e obosit", "incidentul i-a afectat atat de tare pe pasageri incat acestia tremura", "pilotii au refuzat sa dea declaratii desi noi jurnalistii i-am rugat insistent sa o faca"
6. panicaaaaa!!!
7. colectat urgent filmuletze facute cu telefonul mobil de la pasagerii "traumatizati" si rulat in loop.
8. o noua criza acoperita si rezolvata de realitatea tv: pilotii erau obositi, avionul era uzat, afara ploua. Caz rezolvat.
Citeste tot...

Pe splai

Exista zone in Bucuresti in care timpul si spatiul nu-si urmeaza cursul normal. O astfel de zona, care sfideaza legile fizicii, legile dietei lui Andronache si bunul simt, este Splaiul Unirii, pe sensul de mers spre Piata Unirii, intre Ivor si Piata Natiunilor Unite.->

Situat ironic in paralel cu o fosta apa curgatoare, hence the "splai" part, respectivul sector nu poate fi mai statator decat e, decat daca nu ar exista de loc. Pe scurt e mort mort mort si nimic nu misca intre 1 si 8 jumate.

Toti calatorii fortati sa treaca prin zona stiu asta, mai ales cei care merg cu 104, si isi rezerva rabdare si timp pentru a trece cu bine prin "zona". Mai mult toti respecta datina locului incercand sa respire cat mai putin aer si sa consume cat mai putina energie. Nimeni nu vorbeste, sau daca se vorbeste, se vorbeste pe furis, cu buzele dupa palma sau cu microfonul de la handsfree infipt intre dinti.

Si ceilalti participanti la trafic respecta solemnitatea momentului. Absolut nimeni nu claxoneaza, si nu de putine ori soferii aleg sa-si opreasca motorul pentru a economisii cateva picaturi de benzina sau GPL pe care oricum le vor consuma dublu cand ii dau drumul din nou.

O data ce usile se inchid la Izvor, simti deja magia locului, iar o data ce umbra blocurilor cuprinde tot, deja nu mai e nimic de facut. Poti avea impresia ca au trecut saptamani pana ajungi pe partea cealalata.
Nu putini tineri au trecut prin pubertate asa, multi mosnegi si-au dat ultima suflare si mai ales multe fete de lcieu s-au trezit cu gemeni pe aprtea cealalta. Dar asta e datina tinutului si nimeni nu o poate pune la indoiala.

Cei 1000 si ceva de kilometrii intre Izvor si Natiunile Unite se simt fiecare. Nu exista scurtaturi nicid aca ai dacie si nici daca ai BMW. Si nu, la intoarcere drumul nu pare mai scurt, chiar daca pe malul opus, zona nu si-a intins inca umbra.

Daca totusi nu esti genul care sa se intimideze de tacerea asternuta brusc, si de babele care subit au incetat sa-ti mai ceara locul, inghetand subit pe bara, poti admira, intors de-a curmezisul, pe scaunul pentru oameni cu fund dublu, multe monumente arhitectonice pe care altfel nici nu le-ai observa.
Primaria de pe Kogalniceanu e mult mai aproape decat ai putea crede, la o aruncatura de bat peste iaz, totusi ca sa ajungi la ea, trebuie sa ocolesti pe primul pod care e la mama naibii. De ce nu sunt mai multe poduri peste dambovitza?
Se vede si cladirea MAI cu zecile de aere conditionate conditionand capete de creta si nu numai.

Intr-un final, dupa cateva secole de asteptare se vede si cladirea CEC unde Sponge Bob l-a intampinat pe presedintele Bush. Printre, multe case si blocuri vechi care probabil o sa cada la primul cutremur, insa care arata al naibii de bine chiar si asa.

Singurele vietati pierdute in acest neant, in afara de cele inchise in cutii de otel si fibra de sticla, pe roti, sunt batranii pescari care-si desfasoara ritualul zilnic si nigerienii care trec printre masini vanzand lunete, binoacle, si serviete da' piele. De parca ai avea nevoie sa vezi ceva cu luneta in "zona".

La fel de pe neasteptate cum a inceput, zona se termina brusc, cineva apasa pe butonul de fast forward si vraja se destrama in intersectia de la Natiunile Unite. Claxoane, urlete, bivolite nadushite care tropaie spre usa speriate ca o sa ramana de caruta. Toata lumea stie insa ca "zona" va reveni si maine.
Citeste tot...

Luna

Citeste tot...

Metoda revolutionara de crestere a gazonului

Dorin Goian, Otelul Galati - Steaua 0-1
Citeste tot...

Hiturile verii in cinema si muzica (pe bune)

Citeste tot...

Atacul oamenilor cartitza

Intr-o buna dimineata...->>


pamantul a inceput sa tremure...

si sa tremure...

si apoi sa se zgaltzaie...



erau piratzii in cautare de comori....

ei nu se temeau de serpi uriasi de mare...


si nici de chilotzii apretati...


stapaneau nemilos marile...


si luptau pana in ultima clipa (nota: priviti fatza doamnei dn masina)


desigur... atrasi de comorile ascunse... au aparut si alti cocalari


Citeste tot...

I R not pirate!

Astazi foarte de dimineata, dupa standardele mele, am fost la o duda organizata de standardele altora.
Ferm convins ca am sa adorm am constatat ca eram printre cei mai treji. Altfel nu pot sa-mi explic cum un nene de la Romtelecom a sustinut tare si raspicat ca spre deosebire de clientii retelelor de cartier, clientii romtelecom nu pirateaza. Confruntat cu problema, si anume o fatuca cablista, cu ringtone Happy Tree Friend, a dreso spunand ca e improbabil ca romtelecomii sa pirateze. De ce? Pentru ca n-au destula viteza si mor de batranete pana incearca asta. Misto publicitate.

Oricum pirateria e atat de neinteresanta ca pana si UE a zis ca mai bine o tolereaza pe sub maneca.

In alta ordine de idei am descoperit secretul intunecat al Enacheului: e wowist!!!(legal fireste) Citeste tot...

In legatura cu alegerile

Ma amuza teribil ca liderul politic "Cozmin Gusa" se foloseste de melodia Parazitilor pentru a-si face campanie electorala la capitala. Nu stiu daca ei stiu asta insa situatia mi se pare cat se poate de ironica.

In alta ordine de idei, dar in acelasi domeniu, sustinem Parerea lui Enache.->


Citeste tot...

Generatia invingatorilor

Nascuti la finele anilor ’70 si inceputul anilor ’80, vedem acum, in anul 2008, cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si ne imaginam cat or sa valoreze casele noastre peste vreo 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primul om pe Luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala si asta chiar e ceva.

Suntem ultima generatie care a jucat „V-ati ascunselea”, „Ratzele si vanatorii”, „Tzara, tzara! Vrem ostasi!”, „Leapsha”, „Sticluta cu otrava”, „Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat „Un doi trei, la perete, stop!”, ultimii care au folosit telefoanele publice cu fise, dar primii care au facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care au vazut desene animate color si s-au bucurat de Cartoon Network, primii care au renuntat la casetele audio si le-au inlocuit cu CD-uri.

Tineretul - viitorul patriei socialiste.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea haine de firma gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grila la admitere.
Noi am fost ultimii Soimi ai Patriei si ultimii Pionieri.
La gradinita am invatat poezii in romana, nu in engleza. Am cantat „Multi ani traiasca”, nu „Happy Birthday” la aniversari.

BH-90210, idolii unei generatii.

Am urmarit cu sufletul la gura „Sclava Isaura”, „Beverly Hills 90210”, „Melrose Place”, „Twin Peaks”, „Dallas” sau „Saved by the Bell” si cine zice ca nu s-a uitat, ori minte, ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea super tari cu apa, pe care le vedeam in reclame. Intre timp, ne consolam cu „Tango” cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne imbolnaveau. Sa nu uitam baloanele umplute cu apa si aruncate de la etaj. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Pe val in anii '90:
DJ Bobo, Metallica, Michael Jackson.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auziseram de manele, singurele melodii de jucat pe ele fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansau!
Spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen Christina Aguilera sau Britney Spears...

Pif si Hercule (st.), printre putinele realizari franceze
in materie de TV. Bamse ursul (dr.) devenea puternic
atunci cand manca din mierea magica.


Neuitatele Pepsi-Cola si Cico, productii autohtone.

Am citit „Pif”, „Ciresarii”, „Mickey Mouse” sau „Bamse, ursul-minune” si am baut Cico, Pepsi-Cola si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri la dozator „de la TEC” fara sa ne fie teama ca „au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de microbi.

Tetris. Ore intregi de distractie.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ci ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam Dolby Surround System, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri Tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap. Abia asteptam la chefuri sa jucam „Flori, fete si baieti” sau „Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa „pupam pe gura” pe cine „iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai „cerut prietenia”, care inca roseau la cuvantul „sex”, care dadeau cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umpleam cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care au completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi la intrebarea secreta „De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere sau cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la Alimentara si cate un pachet de tigari de la Tutungerie.

Magicianul Marian Ralea si copiii lui.
Abramburica (cea in roz) e mare vedeta astazi.
Fata din dreapta cu bilutze in par e cantareatza.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV „Buna seara Romania, buna seara Bucuresti!”, noi suntem cei care mai tin minte emisiunile „Feriti-va de magarus”, „Abracadabra” si „Arlechino”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de „first-timers”.

* * *

Nota: Articolul nu imi apartine in totalitate. L-am primit pe e-mail si l-am vazut si pe alte bloguri. Considerand totusi ca e un text interesant, am decis sa-l adaptez un pic si sa-l postez aici. Nu am gasit niciun link la vreun "original", in e-mail era precizat doar ca e scris de un "roman din America".

LE by Macabroo (om patzit intr'alde d'astea): eu marturisesc cu mana pe butelie ca prima oara l-am vazut la Igu pe La trecut acum ceva vreme. Nu stiu daca de acolo origineaza dar din punctul meu de vedere, si probabil si al celorlalti Rezistenti Urbani, Igu merita toate laudele pentru intreg proiectul sau.
Daca totusi nu de acolo provine si autorul se sesizeaza vom fi mai mult decat bucurosi sa-i acordam toata cinstea militara pe care o necesita.

Citeste tot...

Heaven?

->



Citeste tot...

Perspective 2

O alta plimbare inopinanta, cu alte poze interesante.
Cateva aspecte din Bucurestiul cotidian, intr-o duminica la pranz.


Vechi si nou la Piata Lahovari.


Strada Pitar Mos, mergand inspre str. C. A. Rosetti.


Orizonturi rosii pe strada Caimatei.


Vechi case negustoresti pe strada Coltei.


Cunoscuta casa cu Sfinx de la
intersectia strazilor Slanic si Coltei.


Strada Patrascu Voda inspre bd. I. C. Bratianu.


Noi linii de tramvai pe Calea Mosilor.

Daca v-a placut, mai este si prima parte.

Citeste tot...