
Ideea articolului mi-a venit cand am vazut la televizor ianugurarea statuii lui Nicolae Balcescu in Parcul Izvorul Rece din Capitala (in apropiere de Piata Rosetti). Basescu, Iliescu si altii au dezvelit cu maxima mandrie lucrarea „de arta”. Nu stiu daca e doar parerea mea, dar statuia arata absolut oribil. Balcescu parca a fost surprins in secunda dinaintea mortii, sau asa ceva. M-am interesat si am aflat ca statuia dateaza din anii ’70 ai secolului trecut. Refuzata de conducerea comunista de atunci (!!), a fost scoasa la lumina de-abia acum. Nu era nevoie!
Explicatia oficiala: statuia continua axa inceputa de Mihail Kogalniceanu, statuile din fata Universitatii si statuia lui C. A. Rosetti.
Din pacate, este doar cel mai recent episod dintr-un sir trist de inaugurari de acest gen, care vor continua atata timp cat nu exista niste reglementari in ceea ce priveste mounumentele de arta din Bucuresti.

Si daca v-a placut Balcescu, aflati ca celebra statuie a lui Iuliu Maniu din Piata Revolutiei este opera aceluiasi sculptor. Este celebra pentru ca Maniu este foarte slab, fragmentat, o alura stravezie per total. In pozitie sezanda, este strajuit de un copac din fier (!!). Nu stiu care e mesajul, dar cred ca merita si omul asta care a murit in puscariile comuniste o statuie decenta.

Vis-a-vis de Maniu este bustul lui Corneliu Coposu, langa biserica Kretzulescu. Bustul este si el cam ciudat, intrucat este cocotat pe fel de pilon si nu pe un soclu (cum ar fi fost normal). Da impresia ca partea de sus a corpului a fost rupta si infipta acolo la repezeala...

Cel mai activ primar in ceea ce priveste inaugurarile de statui este cu siguranta Neculai Ontanu (PSD), de la Sectorul 2. El ianugureaza, reinaugureaza, restaureaza, muta si cladeste statui cu o viteza impresionanta! Ideea cu statuia lui Balcescu i-a apartinut, dar inainte de asta, a mai facut o isprava memorabila.

Inainte ca in Parcul Obor sa se ridice noul sediu al Primariei Sectorului 2, acolo se gasea din Epoca de Aur o statuie dedicata rascoalei taranilor din 1907, cand „regimul burghezo-mosieresc in frunte cu criminala dinastie de Hohezollern si in cardasie cu guvernul liberal al lui Bratianu au inabusit in sange revolta celor ce cereau pamant”. In realitate, totul a fost o diversiune pusa la care de rusi, pentru a destabiliza situatia din Romania.
Statuia reprezinta un taran furios urland si agitand pumnul catre cer, in timp ce la picioarele lui este cazut un alt taran, legat de maini. Pe langa dimensiunile grotesti ale „capodoperei”, aceasta beneficia si de un soclu pe masura.


Cand s-au inceput lucrarile in Parcul Obor, statuia „1907” a fost luata de acolo. Ontanu nu s-a putut obisnui cu ideea ca asa frumusete sa nu fie admirata de ochiul bucurestenilor, asa ca a aruncat bani pe restaurarea ei si a reamplasat-o in Parcul Morarilor din Pantelimon, unde chiar daca spatiul este mai mare, ansamblul tot grotesc pare. La Bucuresti, marimea conteaza.

Continuu cu „aventurile lui Ontanu in tara statuilor”. Si-a aruncat omul ochiul peste sectorul lui si a vazut un petec numai bun de umplut, la intersectia Soselelor Iancului si Pantelimon. Aici a rasarit o structura metalica reprezentand niste lalele din care una este rupta. Florile reprezinta elementul central al unei fantani. Ansamblul este ca nuca in perete pe langa blocurile muncitoresti inconjuratoare si are aspectul general de tinichea. Ca totul sa fie perfect, opera primarului Ontanu a fost asezonata cu un citat din George Cosbuc, care n-are absolut nicio legatura, dar nu conteaza!
Trecem acum la categoria „statui inaugurate pentru mentinerea prieteniei cu tara X”.

Dupa
Razboiul de Independenta (1877-1878), vechiul
Pod al Mogosoaiei a fost redenumit
Calea Victoriei, pentru a aminti de
victoria asupra turcilor. Sfidand total orice norma a bunului simt, patronii turci de la
Hotelul Ramada-Majestic au amplasat in piateta din fata
Teatrului Odeon un bust al fondatorului Turciei moderne,
Mustafa Kemal Ataturk, venerat peste tot in Asia Mica.
Regele Carol I probabil ca s-a rasucit in mormant vazand ce au aprobat liderii de azi ai Romaniei.

Mai mult decat atat, recent am zarit pe Soseaua Stefan cel Mare un alt bust turcesc recent inaugurat, al unui diplomat de la ei... nu am poze inca.
Later Edit (much later): Cititorul George Laza mi-a trimis poza de mai sus, insa misterul ramane: cum il chema pe acest diplomat? E clar ca a fost ambasadorul Turciei la Bucuresti in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar localnicii s-au ingrijit sa curete soclul de litere. Deh, n-au putut si turcii sa le graveze. Costa mai mult.

Poporul venezuelean prieten se poate bucura, intrucat statuia eroului lor national, Simon Bolivar, se gaseste vis-a-vis de Televiziune, pe Calea Dorobantilor. Nu stiu cand si de ce a aparut acolo, dar nu cred ca era necesara o astfel de statuie, intrucat Venezuela nu are nicio legatura cu Romania si nu cred ca in Caracas exista macar vreo placuta cu vreun nume romanesc pe vreo strada, daramite o statuie a vreunui roman!

Si poporul prieten iranian celebreaza inaugurarea la Sosea a unui bust reprezentandu-l pe filosoful Omar Khayam. Ambasada iraniana la Bucuresti a amplasat statuia pe locul de odinioara al monumentului reprezentandu-l pe Regele Ferdinand I, distrus de comunisti in 1948.

Cel mai bun exemplu de intentii bune, dar puse in practica prost este
statuia Generalului Charles de Gaulle de la Piata omonima. Asa cum am spus si in
Nomenclatorul Stradal: Partea II, generalul se gaseste pe locul de odinioara al tatucului Stalin si per total, nu arata sanatos. Arata de parca o sa-i vina rau in orice clipa. Nu am inteles ce e cearseaful ala pe brat, il face sa semene cu un chelner. Monumentul a fost inaugurat in 2006.

Urmatorul exemplu se refera la o „statuie”, sa-i zicem, de pe Bulevardul Eroilor. Monumentul Eroilor Artileristi arata de parca l-ar fi facut niste copii retardati. De la fiare si pana la marmura prost pusa, totul tipa „kitsch”. A fost inaugurat cu mare fast de fostul presedinte Iliescu, in perioada sa de hegemonie.

Am ajuns la monumentul care ma enerveaza cel mai mult dintre toate: „Memorialul Eroilor Revolutiei Romane din 1989”, trantit de Iliescu in colaborare cu un anume domn Alexandru Ghildus, cu acordul fostului ministru al culturii, Razvan Theodorescu (PSD) fix in Piata Revolutiei. Nici macar pe una din axele pietei nu l-au asezat, l-au ridicat pur si simplu acolo. Trecand peste faptul ca nu exprima pur si simplu nimic, ca este de prost gust, ca nu se incadreaza in peisaj si ca nu are rezonanta cu cladirile inconjuratoare, monumentul a costat o avere si s-a platit din bani publici. 90% din bucuresteni il detesta.
Interesant de stiut este faptul ca stimabilul domn Ghildus (de altfel foarte tupeist si insolent cand este intrebat ce reprezinta creatia sa) are statut de designer. Nici macar arhitect sau sculptor nu este! Tot ce ar putea face este sa va decoreze sufrageria oricaruia dintre voi, dar nu ar iesi ceva bun, cred.
Va urma un articol mai pe larg despre „cartoful pe batz”, asa cum il clasifica una din multiplele porecle.
Am incheiat prezentarea statuilor dubioase, insa simt nevoia sa readuc la lumina cateva din statuile superbe distruse de comunisti dupa preluarea puterii. Nimeni nu s-a ingrijit de readucerea lor pe amplasamentele initiale sau, daca nu e posibil, relocalizarea lor. Multe ar trebui refacute.

Statuia ecvestra a Regelui Carol I din Piata Palatului Regal (actuala Revolutiei), situata in fata Fundatiei Regale (actuala BCU „Carol I”) – distrusa.
Monumentul Eroilor Corpului Didactic din Piata Victoriei – distrusa.
Monumentul Eroilor Infanteristi – distrus.

Monumentul lui I. C. Bratianu din rondul din Piata Universitatii – distrus, ar putea fi refacut si pus la locul lui. Poate asa am scapa de ceasul inutil care dupa aderarea la UE a incetat sa mai functioneze. Este totusi un suport bun pentru bradul de Craciun.

Statuia lui Take Ionescu, situata cam unde este acum statia de metrou „Piata Romana”, iesirea inspre Piata Amzei. Ar putea fi refacuta si reamplasata.
Despre
monumentul lui Lascar Catargiu din Piata Romana am vorbit in
primul episod al Nomenclatorului Stradal. Statuia se gaseste la Arsenalul Armatei, decapitata. Ar putea fi usor restaurata si reamplasata.
In fine,
statuia Regelui Ferdinand a fost si ea gasita si va fi asezata in centrul
Mausoleului din Parcul Carol I, care se va transforma intr-un
Memorial al Eroilor Neamului (sau asa se aude).