E vorba de Andrea Naum care chiar a facut o mare branza spre deosebire de noi, membrii Rezistentei Urbane (care n-am miscat un deget), si a facut risipa de energie reusind in timp record sa stranga o suma importanta de bani pentru o cauza nobila - ajutorarea unui copil aflat intr-o situatie speciala
Noi aici la Rezistenta Urbana credem ca e de bun simt, data fiind societatea noastra contemporana, sa fii circumspect cu orice gest de amabilitate exagerata.
Iar povestile lacrimogene ne fac pur si simplu greatza. De data asta insa e vorba despre altceva.
Prin ce se deosebeste ce a facut ea de ce fac alti patroni generosi sau filantropi de meserie, in fiecare zi?
Ei bine prin faptul ca ea nu cred ca a avut absolut nimic de castigat din toata tarashenia asta. Trafic are berechet, nu cred ca OTV-ul o sa sara sa o angajeze, Vaticanul nu o sa-i faca statuie si desi nu o cunosc, ceva imi spune ca nu a facut-o doar ca sa aiba ceva de povestit la o bere.
Desi nu am contribuit cu nimic la reusita ei si nu putem sa facem foarte multe pentru ea, putem macar sa ii dam o medalie inventata intr-o noapte de octombrie.
(P.S. nu i-am uitat si pe ceilalti care au ajutat dar Andrea Naum a fost capo di tutti capi, daca vrea poate sa imparta medalia cu ei)
Noi 5 care scriem p-aici regulat, nu suntem armata salvarii dar in mod clar nu suntem nici inchizitia. Nu suntem nici cei mai frumosi nici cei mai destepti etc.
Cand am pornit blogul asta nu ne-am propus sa revolutionam ceva sau sa devenim eroi pentru cineva. Mai mult, cred ca de fiecare data cand am avut ocazia v-am spus ca fiecare este perfect liber sa creada ce vrea.
Nu va putem schimba vietile si nici nu cred ca vrem asta pentru ca noi suntem simpli observatori subiectivi. Subiectivi prin ce stim si vedem.
Scriem pe blogul asta din simplul motiv ca ne place sa facem asta si probabil o sa ne oprim in momentul cand nu va mai fi doar o caterinca.
Suntem doar 5 oameni normali nu niste modele. Daca vreti suntem mai degraba un grup de antieroi care isi dau cu parerea pe un blog despre chestii pe care le traiesc sau le gandesc.
In acest context stufos ne-am gandit ca poate ar fi bine sa scriem o data si de bine despre ceva, oricum motive de scris de rau sunt destule. Asa s-au nascut medaliile astea. Nu ne asteptam sa le agreati, nu ne asteptam sa le puneti la voi pe bloguri nu ne asteptam sa le luati in serios, pentru ca nici noi nu le luam, nu ne asteptam la nimic.
Se prea poate sa fie un fiasco total pentru noi e de ajuns ca le-am facut si o sa le decernam unor oameni care noi credem ca le merita. In mod obiectiv, fara prietenii si vendette personale. Luati-le deci ca atare.
Adde parvum parvo magnus acervus eri
3 comentarii:
Sarumina mult de aprecieri si de medalie. Doar ca eu nu sunt Andreea Naum, ci Andreea N...a, nick-ul nu vine decit de la prenume, nu si de la nume :D
Hai sa facem on chestie impreuna, daca vreti si voi: organizam un simultan de sah cu Iarina si bloggerii care doresc sa participe cindva? Si banii strinsi, daca om stringe ceva in afara de aplauze si aprecieri, ii dam Iarinei. Ce ziceti?
Scuzele de rigoare, o dovada in plus a cat de obiectivi suntem:)
Noi am face chestia asta, cu riscul asumat de a fi macelariti la sporturi din astea complicate. Problema cea mai comuna ar fi in continuare insa ca ne pricepem concret doar la a da din gura si mai putin la fapte concrete
pai e cu dat din gura. Important e sa auda lumea de ce se intimpla. Nici io nu stiu sa joc sah, iti dai seama. Dar copilul nostru stie, si pt ea vrem sa facem :)
Trimiteţi un comentariu