Nomenclatorul Stradal: Partea IV (1)

Partea a IV-a din acest serial este dedicata integral „buricului targului”, si anume Pietei Unirii.
Deoarece piata are o istorie foarte lunga si zbuciumata, am divizat in 2 acest articol. Astazi, va prezint prima jumatate.

Cand spunem „centrul Bucurestiului” de obicei ne gandim la Piata Unirii sau Piata Universitatii. Unii se gandesc si la Piata Romana. Totusi, dintre toate trei, Unirii este zona care intr-adevar reprezinta nucleul orasului, alaturi de Centrul Istoric. Spatiul actual al Pietei Unirii a suferit multe schimbari de-a lungul anilor, unele dintre ele stergand si parti din istoria locului.

Piata Mare, inspre Biserica Sf. Spiridon Nou.

Piata Mare a aparut in urma dispozitiilor din Regulamentul Organic (1834-1835), unde se preciza ca trebuie amenajate 10 piete in Bucuresti. Aici se va ridica Hala Mare – Sfatul Orasenesc si Primaria, de unde si denumirea populara primita de locatie – Piata Maghistratului. O alta denumire a pietei era Bibescu-Voda, dupa domnitorul Gheorge Bibescu (1843-1848). Exista astazi si o strada in apropiere, cu aceasta denumire.

Piata Bibescu-Voda inainte de constructia Halelor Centrale.

Odata cu regularizarea Dambovitei in vremea Regelui Carol I (1880-1882), vechea Primarie este demolata, iar in Piata Bibescu-Voda apare Hala Ghica, loc de vanzare a pasarilor. Vor mai aparea inca o hala si multe tarabe, dupa largirea pietei. Ansamblul era cunoscut sub denumirea de Halele Centrale.

Spitalul Brancovenesc, un monument disparut.

Un edificiu remarcabil prezent in piata era Spitalul Brancovenesc, fondat de Doamna Safta Brancoveanu la 1835. De asemenea,

biserica Domnita Balasa era direct vizibila din piata, aceasta fiind foarte aerisita. In apropiere se situa si cartierul evreiesc, care se continua de-a lungul Caii Calarasilor, inspre zonele Mircea Voda si Matei Basarab. Cartierul evreiesc era compus din case foarte frumoase, construite de negustori. Zona Pietei Bibescu-Voda si cartierele adiacente erau in esenta comerciale.

Piata Natiunii vazuta din avion in 1927...
(marcajul cu galben evidentiaza perimetrul aproximativ al Pietei)


...si de la etajul unei cladiri.

In anii ’20-’30 ai secolului trecut, Piata Bibescu-Voda, acum redenumita Piata Natiunii, era cel mai important nod comercial al Bucurestilor si o piata de desfacere pentru aproape orice tip de alimente. Doar Targul de Afara (Obor) putea concura cu Piata Natiunii, dar numai in timpul Targului Mosilor.

Piata Natiunii, spre Calea Calarasilor
(actualul bd. Corneliu Coposu).


Piata Natiunii, spre Biserica Domnita Balasa.


Hala Mare din Piata Natiunii.

Tot in Piata Natiunii aveau capetele multe din liniile de transport ale STB (Societatea de Transport Bucuresti, inaintasa actualului RATB).

Piata 8 Iunie, spre Dealul Mitropoliei.
In dreapta, Spitalul Brancovenesc.

Odata cu revenirea in tara a Principelui Carol in 1930 si proclamarea sa ca Regele Carol al II-lea, Piata Natiunii a fost rebotezata dupa data Restauratiei: 8 Iunie.
Carol al II-lea a patronat schimbarea la fata a Capitalei in anii ’30, cand multe bulevarde au fost largite, au aparut primele block-hausuri si multe edificii importante. Evident ca nici Piata 8 Iunie nu a fost ocolita de schimbari. Ea a fost sistematizata, igienizata si cosmetizata, aspectul ei general imbunatatindu-se considerabil.

Regele mai dorea construirea in apropierea Pietei a unui centru politico-administrativ de anvergura, dar planurile s-au materializat abia in vremea lui Ceausescu, in cu totul alta directie si in majoritatea lor, gresite.

Marea manifestatie legionara din octombrie 1940,
din Piata 6 Septembrie,
prezidata de Generalul Antonescu (st. sus) si
Horia Sima (dr. sus).
Pe fundal, casele pe locul carora se gaseste
azi Magazinul Unirea.
In prim-pan, tarani legionari si "camasi verzi".

O noua schimbare de nume pentru acest loc a intervenit in anul 1940, cand Generalul Ion Antonescu a fost numit Conducatorul Statului, sustinut de legionari. Piata 8 Iunie a devenit peste noapte Piata 6 Septembrie, data „biruintei legionare”. Aici si-au tinut „camasile verzi” marea manifestatie atunci cand Romania a devenit Stat National-Legionar (14 septembrie 1940). La manifestatie au participat Generalul Antonescu si liderul legionarilor, Horia Sima.

Partea a 2-a, aici.