Viata de ateu nu e pateu

M-am gandit de ceva timp sa scriu acest articol, dar dat fiindca au fost treburi mai importante de facut (de genul unor caterinci, iesitul in oras si o cifra mistica de restante de rezolvat) nu am mai apucat. Pe langa asta au fost si considerente de ordine interna - scriem unele articole despre (defapt anti) religie si nu as fi vrut sa para ca asta e singurul lucru pe care il facem. Nu in ultimul rand trebuie mentionat ca eu semnez articolul si nu reprezint opiniile membrilor Rezistentei care pot sau nu sa fie de acord cu mine.



Departe de a fi un articol apologetic sau confesional, vreau sa subliniez in urmatoarele cateva randuri unele aspecte ale vietii de ateu. Constient ca multi colegi si chiar rude citesc blogul asta, trebuie mai intai sa va anunt ca nu e deloc o plonjare in adancuri mistice sau un act de vointa din partea mea sa scriu ceea ce scriu, ci o treaba foarte lejera, chiar daca nu as pomeni-o face-to-face, pentru ca, sa recunoastem, e mai facil sa vorbesti despre cai-putere si ce a mai facut Becali cand te vezi cu un om. Iata deci articolul sub forma unui FAQ, in care plec de la ideea ca stiti oarecum ce presupune ateismul, dar aveti multe puncte de ridicat in lamurirea sau in contra subiectului:


Esti un pui de comunist, cum indraznesti sa ma insulti cu ideile tale retarde, iubitor de Partid?
Nu sunt un comunist, si parintii mei nu m-au indrumat niciodata in directia asta. Defapt am o mama foarte credincioasa, care de mic m-a tinut la curent cu ce mai spune Biblia. Dealtfel, nu cred ca ateismul este de natura comunismului, din contra, comunismul a preluat ateismul printre dogmele sale doar pentru ca se potrivea cu propriile conceptii, era modern si "eliberator", dar ruperea de religie a venit candva separat si nelegat de socialism.

Dar totusi nu e cam ciudat sa vorbim despre asta? Adica, eu te cunosc oarecum, dar nu as vrea sa te cunosc atat de bine.
Mi se pare "mai mult decat ok" sa vorbesc despre asta din doua motive. In primul rand, este un subiect important, de care se leaga multe alte decizii de viata. In al doilea rand, am o repulsie fata de tabu-ul discutiilor despre religie si importanta careia i se da. De ce putem vorbi deschis despre politica sau mai nou preferintele sexuale sau sa ne inghiontim amical despre simpatiile legate de un partid sau altul, si nu putem vorbi despre religie? De cand a ajuns simpla mentionare a cuvantului o ofensa pentru cineva? Da, poate tine si de cutuma, dar cutuma este alta in diferite locuri si momente. Daca in alte tari insasi politica sau opiniile despre moda sunt un tabu, pe buna dreptate s-a zis ca la noi (in Romania) se poate vorbi despre orice numai nu despre religie si mancare. Cred ca mentalitatile din Romania se schimba si in sfarsit putem vorbi despre cum ne place tocana gatita.

Ok, stai putin, numai un ignorant l-ar nega pe Dumnezeu, pana una alta "cugeti deci existi" si deci ceva exista, si acela este Dumnezeu!
Da corect, l-ai citat bine pe Descartes si nu ii neg logica. Ba mai mult, percepem un intreg univers cu legi complicate de dinamica, cu forte de atractie si reactii chimice, cu protoni, fotoni si electroni, care au unele legi inerente. Daca vrei sa numesti existenta sau legile Universului "Dumnezeu" sunt de acord cu tine, ar fi un fel de Dumnezeu Einsteinian, foarte metaforic construit si foarte vag in privinta calitatilor lui, pe care il sustin. Eu sunt impotriva unui Dumnezeu clasic, cel propovaduit de religiile lumii, fie el uni-personal sau sub forma mai multor zei, sau pur si simplu exercitandu-si Dumnezeitatea sub forma unei forte magice, sa zicem Chi.

Dar - nu vad relevanta discutiei, ai zis ca e important, totusi nu ar fi mai bine sa lasi fiecare om in pace sa creada ce vrea?
Ar fi frumos ca toti sa fim lasati in pace sa credem ce vrem, asa cum nu ne bate nimeni la cap in legatura cu preferintele noastre legate de masini sau marca de telefon mobil. Totusi sunt unele decizii care ne afecteaza viata si pe care trebuie sa le luam in comun. De ce este important? Iata niste exemple. Pentru ca in tara asta, desi este reglementata separatia bisericii de stat la nivel constitutional, totusi statul este puternic legat de Biserica Ortodoxa mai mult financiar dar si politic. Biserica Ortodoxa primeste enorm de multi bani din buzunarul public si detine valoroase bunuri imobile pe care le schimba cu statul. Are monopol asupra productiei obiectelor de cult (inclusiv lumanarile) iar in alegerea Patriarhului voteaza si demnitari. In scoli se preda religia Ortodoxa, chiar daca mai nou nu obligatoriu, totusi exista icoane pe pereti si copiii a caror parinti opteaza sa ii scoata de la ora de religie petrec o ora pe coridor. Exista o facultate de Teologie la Universitate sponsorizata din bani publici si se platesc salarii unor profesori doctori in Teologie. Pentru ca multi cetateni isi pun mai multa incredere in puterile vindecatoare ale unor moaste decat in medicamentele moderne. Pentru ca la nivel mondial se pune problema avortului si a cercetarii pe celule stem, probleme strans legate de religie. Pentru ca se pornesc si se mentin razboaie in care zeci de milioane de oameni mor pentru un Dumnezeu care in realitate, nu exista. Pentru ca un tanar de 19 ani isi leaga o bomba la brau si se duce in moscheea rivala si se arunca in aer, pentru ca asa ii comanda un Imam. Deci sunt motive pentru care putem discuta acest aspect si nu cred ca sunt deloc de neglijat. Ah, si ateii nu pot scapa de serviciu militar sau alte obligatii legale pe baza faptului ca religia le-o interzice. (LE aici Remus Cernea a remarcat "Armata acum nu mai este obligatorie. Dar si cand era, prin anul 2000 s-a acceptat si faza ca puteai refuza stagiul militar obligatoriu si pe motive de constiinta (trebuia insa sa convingi o comisie), nu numai pe motive de religie - adia puteai sa spui, de exemplu, ca valorile tale morale umaniste sa zicem interzic recursul la orice forma de violenta si ca nu poti sa tii o arma in mana. Evident ca e posibil ca nimeni sa nu fi facut acest lucru in realitate ci sa fi recurs la spaga cunoscuta pentru a obtine un certificat medical care sa ateste incapacitatae fizica pentru stagiul militar")

Dar oamenii pot crede ce vor ei, exista libertate de gandire si de opinie, se pot convinge si singuri de ce e bine si ce e rau, de ce ar trebui sa vina unul ca tine sa le spuna ce sa creada?
In primul rand scopul meu nu este sa spun nimanui ce sa creada, pentru ca cei care au opinii diferite nu isi pot schimba parerea citind un articol de pe un blog. Un om care a incercat aceasta monumentala operatiune este Richard Dawkins, profesor de biologie evolutionista si antropologie, care a scris numeroase carti pe subiect, iar el considera ca nu poate schimba decat opiniile celor "oarecum nesiguri, dar prea apasati de problemele cotidiene sa se gandeasca la asta".
In al doilea rand nu cred ca oamenii pot (obiectiv) crede ce vor si au libertate de gandire. Este evident cand analizam fraza "Ismail, micutul de 4 ani de la etajul 6 este musulman". El nu este musulman, are gandirea prea cruda sa poata contempla asemenea probleme. Parintii lui sunt Musulmani. Nici micutul Andrei de la 3 nu este crestin, dar va fi in curand, pentru ca invata despre Biblie la scoala, parintii il duc la biserica si mai toti prietenii lui sunt crestini. Se uita la Memo Robotul Biblic si mai tarziu la multe filme care sunt imbibate de aluzii la Biblie. De la nastere copilul este indoctrinat cu niste credinte crestine si cand ajunge mare, are nevoie de un puternic efort intelectual pentru a stabili exact ceea ce este adevar sau fictiune.
Pe de alta parte, inafara de profesorul de biologie, poate si cel de geografie si filosofie, nu exista nimeni in viata care sa il ghideze pe alta cale. Nu exista o biserica a ateilor la care sa se duca Duminica, sau un ateu care sa slujeasca la botezuri si inmormantari. Nu exista filme cu eroi atei si nici iconite cu sistemul solar (desi trebuie sa recunosc, din ce in ce mai multi copii sunt fascinati de dinozauri cand sunt mici). Despre asta au scris si Arhi si andreeanum.

Hai sa nu mai ocolim intrebarea grea, de ce zici tu ca nu exista un Dumnezeu (sau marog, mai multe deitati)?
Eu nu zic ca nu exista un Dumnezeu unipersonal care are puteri nelimitate si care a creat lumea si care [aici introduceti relatari din Vechiul si Noul Testament, Coran, invataturile lui Buddha, legendele Olimpului, conceptiile despre Vishna etc.] ci spun ca astfel de teorii sunt extrem de improbabile. Putem spune cu o mult mai mare probabilitate, bazata pe numeroase probe care se leaga si se sustin reciproc, relevate in ultimii ani de stiinta, ca toate aceste teorii sunt false. Intr-adevar, stiinta ne-a aratat ca Pamantul nu are 6000 de ani ci miliarde de ani si este rotund nu plat, si se invarte in jurul Soarelui si nu este centrul Universului, ca omul este o faptura recenta in istoria speciilor si nu a fost creat ci a evoluat din alte creaturi, ca nu exista miracole si fapte Dumnezeiesti ci doar coincidente (pentru ca mai nou putem stabili un raport de cauzalitate intre fenomene), ca oamenii nu sunt sub puterea astrelor care erau pe cer cand s-au nascut, ca rugaciunile nu vindeca (am stabilit asta prin statistici extrase din testari "double blind") etc. Pe langa faptul ca am contracarat multe din spusele comune religiilor, am stabilit si pe calea logicii ca este relativ imposibil ca un Dumnezeu omnipotent si Ultra-inteligent sa ne fi facut, pentru ca intrebarea s-ar pune de unde a venit acest Dumnezeu care se aseamana atat de mult cu o fiinta vie, si cine l-a facut pe el? Pe de alta parte, teoriile inerente relgiilor nu se bazeaza decat pe spusele unor oameni "invatati" sau "profeti" sau pe texte antice, scrise tot de oameni.

Da dar nu poti dovedi ca Dumnezeu NU exista!
Asta este un argument cu valoare logica zero. Intr-adevar recurgi la a cere imposibilul cand ceri cuiva sa dovedeasca ca ceva nu exista. In acelasi fel as putea sa iti cer si tie sa imi dovedesti ca nu exista o minge de ping-pong ascunsa undeva pe Marte, sau ca Dumnezeu nu este un monstru de spaghete zburator. Deci va rog, nu recurgeti la acest argument. Mai mult, am zis deja ca ma refer la probabilitate, nu la o existenta certa sau incerta.

Deci daca nu stii, esti un agnostic, nu un ateu?
Nu, cred ca nu ar trebui confundati termenii. Prefer sa cred ca un agnostic se resemneaza si decalara ca nu poate stii daca exista sau nu un Dumnezeu. Eu cred ca este FOARTE improbabil sa existe.

Dar ideea asta, ca vietatile au evoluat din nimic, este si mai improbabila ca ideea ca Dumnezeu ne-a creat, mai probabil cred ca ar fi ca boabele de nisip dintr-un sac varsat in desert sa se reintoarca toate batute de vant inapoi in sac, nu crezi?
Nu, nu cred ca e atat de improbabil sau daca e in mod cert legea numerelor mari ajuta argumentul. In primul rand omul nu a aparut pur si simplu din materie ci a evoluat timp de milioane si milioane de ani, fiecare generatie schimbandu-se un pic si diferentiindu-se de alte alte specii pentru a obtine un avantaj evolutionist. La fel ca si girafele, care au gatul lung pentru ca cele care aveau un gat putin mai lung puteau sa ajunga la copacii inalti din savana si deci traiau si faceau pui cu gatul lung iar cele care aveau un gat mai scurt mureau si nu faceau pui, s-a schimbat incet si omul, in toate fazele evolutiei sale, incepand cu un organism simplu unicelular - protobacteriile. Apoi se pune clasica intrebare dar primele celule de unde au aparut, cine a suflat viata in ele? In realitate, tind sa cred ca nimeni. Sunt doar cateva elemente in tabelul lui Mendeleev, care s-au combinat intre ele mii de miliarde de ani. Timp de mii de miliarde de ani pe miliarde de planete, elementele s-au combinat intre ele formand molecule complexe. Dintre toate planetele pe una (sau poate pe inca cateva) a aparut viata, adica niste molecule cu metabolism care se pot reproduce. Apoi mai vine clasica intrebare dar de ce elementele sunt asa si nu altfel? Pentru ca, probabil, in vastitatea spatiului si a timpului, au existat si alte forme in care s-a organizat materia, si asta e cea mai stabila, sau poate exista si alte forme si doar pe aste le cunoastem noi. De unde vine insa materia, in final, nu va poate nimeni raspunde. Este o intrebare intr-adevar buna.

Eu cred lucrurile despre care vorbesti tu fac parte din doua domenii care nu se suprapun - stiinta si religia. Unele mistere nu sunt rezolvate de stiinta, ci de religie!
Eu NU cred ca religia poate raspunde la intrebarile pe care le pune stiinta, si in ultim caz, la intrebarea fundamentala, de unde provine materia? Nu cred ca asta cerceteaza cei de la facultatea de Teologie. Dar in schimb fac afirmatii ca si cum ar sti de unde provine totul, si ne spun cum s-a nascut Universul, desi in realitate nu au habar, pentru ca nu le-a explicat nimeni, ci doar au inventat o poveste. Daca ar sti cu adevarat, ar dovedi-o cumva (ar dovedi u lucru pozitiv). Deci la intrebarea ta trebuie sa iti raspund ca acolo unde religia si stiinta se suprapun nu e loc decat pentru metoda stiintifica.

Totusi nu e o lume sumbra, sa crezi ca nu exista minuni, ca totul e format din materie, ca putrezesti cand intri in pamant?
Nu este deloc o lume sumbra, este o lume exceptional de complexa, plina de "minuni" atat pe pamant cat si in Univers. In primul rand, insusi procesul evolutionist este plin de lucruri fascinante, si in viata mea, cand vad un cioc de ornitorinc sau o aripa de gasca mereu imi pun intrebarea - cum naiba o fi evoluat chestia asta?, intrebare care mereu are un raspuns interesant. Trebuie sa apreciezi complexistatea naturii ca sistem, care are elemente cu legaturi extrem de intortochiate. Ajunge sa te uiti 10 minute la National Geographic ca sa ramai putin bulversat. Apoi refuzul de a credea intr-o viata de apoi nu ma deranjeaza. Da, cred ca dupa ce mor intru in pamant si ma mananca viermii si atat. Dar asta e un gand care imi aduce liniste pentru ca nu trebuie sa imi masor pacatele si, dupa cum veti vedea sunt o persoana care oricum tine de etica. Nu in ultimul rand cred ca persoana mea traieste prin munca pe care o depun, atat in contextul mai larg al societatii cat si prin viitorii mei copii. In final, trebuie sa spun ca am si un scop in viata chiar daca nu voi reusi sa il ating, macar
pot ajuta- sa aflu de unde vine materia.

Daca tot ce zici tu e fals, atunci cum explici ca in lume sunt 92% credinciosi si 8% atei?
Sunt multi credinciosi pentru ca exista un sistem bine pus la punct pentru a-i face sa creada. Se numeste Biserica, si mereu a existat un interes sa faci un grup de oameni sa creada ce vrei tu, mai ales daca esti imparat, rege, sau presedinte. Mereu a fost si usor sa faci asta, datorita instinctului uman de a se increde in ceva. Intr-adevar, pot spune ca desavarsita credinta a fost un avantaj evolutionist. In comuna primitiva, cand mama spunea copiilor - nu va urcati in copaci uscati, copiii ascultau si credeau si traiau sa faca alti copii, iar cei care cercetau, mureau. Acest instinct a ramas in noi si acum, ca multe alte instincte primare, deci este un teren fertil pentru semintele credintei intr-un Dumnezeu.

Dar ce e rau in sine in religie?
In prezent, nu foarte mult. In trecut, religia a adus lucruri extrem de placute precum inchizitia, o oprire totala a cercetarii stiiintifice, lipsa generala de educatie, abuz de putere si razboaie. Si azi sunt Jihaduri si alte conflicte religioase, cum este cel din Irlanda de Nord, dar cel mai important este faptul ca religia duce la o oprimare a gandirii rationale, este un opiant al oamenilor. Religia este doar o credinta dintre multe altele, care se opune cercetarii obiective si adoptarii unor concluzii rationale, si incurajeaza irationalul si adoptarea oarba a unor de adevaruri. Pentru exemple, vedeti rubrica "lucruri sifnte" in care am pus cateva minunatenii precum medicamentele naturiste, VeriChip-ul, oprirea cercetarii pe celule stem si altele.

Religia este o metafora, un sistem de gandire care ne invata moralitatea.
Inca odata sustin ca religia si etica nu se suprapun. Religia nu ne poate invata ceea ce este etic pentru ca altii o pot face mult mai bine. Filosofia si gandirea libera ne pot invata asta, si este un lucru pe care il poate face foarte bine un ateu, si mai putin bine un credincios caruia i se spune ce sa gandeasca fara a cerceta. Un ateu este mereu constient de faptul ca lumea este minunata, nascuta printr-o sansa pura, ca viata este fragila si merita protejata, impreuna cu proprietatea care se leaga indiscutabil de calitatea vietii, totul in cadrul drepturilor fundamentale ale omului (si mai nou gandite, si ale animalelor, care intr-adevar au drepturi pe considerentul ca si ele sufera). Pe de alta parte si religia a propus niste solutii echitabile pentru unele relatii sociale, dar si altele mai putin echitabile - "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte"; sa omori infidelul, sa faci sepukku daca esti umilit, sa nu faci avort, sa nu te protejezi in timpul actului sexual etc..

Religia este necesara pentru ca in ea gasesc confort multi oameni care sufera, sau care nu gasesc raspunsuri la niste intrebari care ii macina.
Da este adevarat, dar mai mult confort ar gasi in starea naturala a lucrurilor. Multi oameni care au pierdut pe cineva drag gasesc o alinare in ideea reincarnarii sau vietii de apoi. Dar si un ateu gaseste alinare pur si simplu gandindu-se la ce a realizat acel om in viata sa, ce a lasat acel om in urma pentru respectivul ateu si pentru omenire in general, si cum poate duce mai departe ambitiile sau dorintele defunctului.

Chiar ai o viata mai buna ca ateu?
Da, chiar ma simt mai bine gandidu-ma ca am o minte sanatoasa si libera si am un puternic arsenal pentru a rezolva dilemele vietii. Nu nu ma cred superior unor credinciosi, sunt sigur ca 90% din credinciosii care citesc articolul asta sunt mai buni ca mine in varii domenii, si ca inevitabil la un moment al vietii isi vor pune aceleasi intrebari pe care mi leam pus si eu.
Sa va dau un exemplu despre puterea gandirii libere. Se vehiculeaza in zilele noastre diverse opinii despre terorism pe cauza de religie, admitand aici pentru a simplifica ca nu exista un substrat economic. La un anumit nivel de constientizare, unii zic ca terorismul trebuie exterminat pentru ca provine de la niste derbedei catolici sau musulmani (sau din alta religie/secta) si noi suntem crestini sau protestanti (sau din alta religie/secta). La un alt nivel se da in stanga si in dreapta cu ideea ca "one man's terorist is another man's freedom fighter" si cumva cei care savarsesc acte de terorism lupta pentru ceva nobil, pe care noi din tabara adversa ar trebui sa o intelegem, pentru ca exista si alti oameni inafara de crestini/catolici (sau din alta religie/secta). Un ateu priveste problema in ansamblu si vede ca teroristul este un indoctrinat care savarsete un act irational, iar cel lovit de terorist probabil l-a provocat in mod injust, deci problema trebuie rezolvata pe principiile echitatii.
Oricum un ateu este un om mai pasnic - daca ii pui unui credincios o arma in mana si ii spui lupta pentru patrie si Dumnezeu, acesta o va face, pe cand un ateu ar intreba "care Dumnezeu si a cui patrie?" mai intai, apoi s-ar gandi ca viata unui om este un lucru unic si minunat si s-ar intoarce frumos cu spatele.
In ultima instanta am un scop - sa aflu de unde vine materia!!

Multi oameni de stiinta sunt credinciosi.
Am dubii ca sunt si oameni de stiinta si credinciosi cu adevarat, mai degraba ori, ori. Sau pur si simplu nu au avut timp sa se gandeasca la problema Dumnezeului.

Religia nu cumva a inspirat artele clasice - pictura, muzica, si literatura?
Da dar asta a facut si sexul.

Tu, ca si Hitler, trebuie sa fii o persoana cruda si imorala daca te declari ateu!
Am dubii ca national-socialistii sau legionarii nu erau credinciosi (uitati-va la Corneliu Zelea Codreanu). Cam toate partidele de extreme dreapta sunt (uitati-va la Becali care este un Corneliu Zelea Codreanu sau la Vadim)


Vine apocalipsa si o sa vezi tu!
Nu a venit si nici nu o sa vina decat cand apasa Bush pe butonul rosu.

FAQ se citeste "Fuck You".
Bun, bun, ai gandit-o!