O alta ofensiva a generozitatii

Ma enerveaza sa scriu acest post pentru ca deja s-a dat prea multa importanta subiectului si nu vad de ce trebuie sa facem atata publicitate gratuita, mai ales in conditiile date.

Pe scurt, dupa vizionarea piesei eu si Quetric trebuie sa ne manifestam inca o data dezaprobarea fata de opinia colegului Bucuman care are o perpectiva inedita asupra "opiniilor diferite" in sensul in care el se multumeste sa faca valuri si noi suntem liberi sa le micsoram daca vrem.

Si mai pe scurt e vorba DIN NOU despre vesnicul subiect "Ofensiva Generozitatii". Criticat inainte de "manifestare" dupa care urmarit pe viu in timpul "manifestarii".



Principala noastra problema inainte de acest show comunitar a fost legata de scopul sau de altfel foarte inimos dar din pacate nerealist: atragerea atentiei asupra unei comunitati foarte sarace, cea din Rahova, prin teatru. Eu cred ca atentia e atrasa de mult, ma indoiesc ca mai exista cineva din Bucuresti care crede ca Rahova e cartier rezidential, totusi, asta n-a oprit pe nimeni pana acum sa faca nimic.
Un obiectiv secundar a fost cu siguranta facilitarea accesului acestei comunitati la cultura.

O alta problema care se poate pune este una mai subtila, de etica: ce este mai etic? Sa nu faci nimic si sa-i lasi pe oameni sa-si traisca greutatile vietii de zi cu zi in liniste asteptand momentul cand os a poti sa faci ceva concret SAU sa le creezi niste sperante, sa ii implici, sa le induci sentimentul ca ceva se va schimba dupa care sa ii lasi sa se prabuseasca din nou in greutatile vietii de zi cu zi, care acum devine insa mult mai chinuitoare pentru ca niste sperante au fost spulberate?

A venit lume la spectacolul celor de la "Ofensiva generozitatii". Probabil nu atat de multa pe cat se asteptau ei, insa a venit. Am recunoscut chair si cativa ziaristi. Se stie insa ca cei de la radios au televiziune nu apar decat pe bani.
Putin mai trist e faptul ca 3 sferturi din audienta nu facea parte din comunitatea defavorizata din Rahova, aceasta din urma manifestandu-se insa printr-un numar mare de copii, care chiar au parut ca se distreaza, si cativa adulti intrigati de ce se intampla. Per total "reprezentantii" comunitatii, cam 20 la numar, s-au distrat cand s-au recunoscut in unele din episoade, au fost alteori serios, dar s-au si plictisit.
Spectacolul se va monta si in weekend si as fi curios daca chiar o sa vina mai multi oameni. Daca nu, obiectivul legat de impact sper ca poate fi in sfarsit declarat de toata lumea suprarealist.
Nu spun ca initiativa nu a fost buna, dimpotriva ea e foarte laudabila, e mult mai usor insa sa reusesti lucruri amrete cand iti propui putin si esti modest. In situatia opusa atunci cand cazi de sus doare sau te faci ca ploua.


Cele cinci episoade sa le spunem, in care a fost impartit spectacolul s-au intrepatruns cu ajutorul clownilor. Clowni pe care copii au parut sa-i aprecieze foarte foarte mult. Adultii mai putini. Mai ales cei cu clownofobie. Apropo m-a surprins placut ca au fost adulti de toate varstele.


In primul episod a fost tratata problema donatorilor de sange. Doua viitoare actrite au reusit sa creeze o imagine a unui spital tipic romanesc, in care nu se intampla nimic. Se sta se sta se discuta etc. Cei din public au parut oarecum plictisiti, ca si mine. Mi s-a parut ca subiectul efectiv, cel al donatorilor de sange a fost tratat superficial, dar mea culpa, poate ca nu am fost destul de atent. Ideea a fost buna dar prea elaborata ca sa imprime un mesaj.

In cel de-al doilea episod a fost vorba despre evacuarea din case. Subiectul a prins la public avand in vedere ca doua case mai incolo pe strada exista un caz real. Actorii au fost naturali si replicile spontane. Personal am apreciat acest moment cel mai mult pentru ca a iesit din tiparul celorlalte. Cat despre nationalziari evacuari si alte treburi asemanatoare e clar ca ceva e putred in Danemarca. Sunt multe cazuri de oameni evacuati abuziv dupa ce au muncit o viata intreaga la fel cum sunt poate chiar mai multe cazuri in care proprietarii evacuati se foloseau abuziv de casa, fara nicun drept.

Episodul legat de copii din centrul de reeducare a inceput promitator, dar s-a stins pe parcurs. Intriga era legata de furtul unor telefoane pentru a cumpara role. Dileme morale. Bine si rau. Din nou totul a fost prea elaborat pentru ca cei vizati sa priceapa ceva. Desi nu sunt un pudibond mi s-a parut oarecum dubios momentul in care unul dintre actori a inceput sa-si laude falusul. Inteleg incercarea de a da un aer autentic, dar totusi copii aia ce vina au avut. Repet in public erau foarte multi copii. De altfel, o mama mai grijulie s-a luat copii de manuta si a plecat instantaneu dupa eliberarea nervoasa de pe scena a tanarului actor.

Un subiect intradevar irelevant a fost cel cu "meshele" de pe bloc. Este ca si cum ai face o organizatie de salvare a oamenilor intepati de tantari. Pe langa faptul ca nicunul dintre comunitarii prezenti nu are absolut nicio treaba cu mesele de pe blocuri ei stand la case, in general in cartierul Rahova, adevaratul cartier Rahova, blocurile se vopsesc pastelat nu se umplu de afise.
Il voi considera deci un moment de excentricitate artistica.
Frumoasa coloana sonora, cu mentiunea ca ma indoiesca Ombladon si-a dat acordul.
Momentul teatral efectiv, a fost bine jucat avand o introducere shocanta si o incheiere subtila. Poate prea subtila as spune din nou.

De departe cel mai deplasat moment a fost cand clownul de incheiere a inceput sa comande ca un adevarat clown dictator. Slava Domnului exista destui in viata reala.
Momentul m-a enervat sincer desi probabil a izvorat din intentia de a lasa o impresie. Singura concluzie pe care am tras-o cu adevarat e ca: poate ca intradevar majoritatea trebuie sa faca primul pas spre minoritate dar majoritatea si minoritatea sunt doua grupuri extrem de docile si daca le spui sa stea intr-un picior, o sa stea.
Sarutul clownilor masculi de l-a sfarsit i-a oripilat pe bastinasi si pe mine m-a trimis la o bere care mi-a palcut foarte mult.
Era sa uit, un plus mare pentru organizarea logistica. E clar ca s-a facut un efort deosebit chiar si atunci cand a fost nevoie de improvizatii.


Later edit by quetric: acest subiect si-a depasit durata alocata de viata, mai ales avand in vedere lipsa commenturilor din afara partilor implicate direct, adica Rezistenta si Ofensiva. De asemenea, Buciuman nu poate fi invinuit pentru parerea sa, oricat de radicala ar fi, iar valurile probabil ca le-am creat eu initial. In orice caz, el are dreptul opiniei personale. Cat despre Ofensiva Generozitatii, voi lasa oameni mai competenti sa analizeze valoarea culturala a evenimentului dar ii invit pe membrii Ofensivei sa ne onoreze peste cateva luni cu un mail care sa descrie rezultatele concrete ale muncii lor, si ii asigur ca vor fi prezentate la noi pe blog, in mod obiectiv.