Atacul milei

Din seria "cum sa fii mai Bucurenci", vreau sa va prezint de data asta o noua initiativa a unor oameni cu bani si haine de fitze de a salva o comunitate saraca de pe la noi, ba chiar din inima ce pompeaza jeg si tzaranie in arterele Bucurestiului, Rahova.

Initiativa de care vorbesc se numeste Ofensiva Generozitatii si s-a nascut Tanga Project, un proiect teatral studentzesc ce a imbogatit lumea cu una sau doua piese decente si i-a facut faimosi pe artizanii sai in randul rudelor, prietenilor si colegilor de facultate. Ceva mai tarziu Tanga Project scoate Rahova Non-Stop, care plimba un mic grup de actori prin zona Uranus, jucand cateva povestioare in fatza publicului neimpresionat, consumator de semintze. Dupa cateva luni, din semintele respective incoltzeste Ofensiva Generozitatii, care-si propune sa elibereze de nevoi cateva grupuri de oameni prin puterea nestavilita a teatrului. Lansarea Ofensivei coincide cu deschiderea terasei E-Uranus, oaza de rashini in inima Rahovei.

Acum ca am terminat cu istoricul, sa trecem la chestii mai concrete. Ofensiva Generozitatii isi propune sa aduca la cunostinta autoritatilor problemele a cateva grupuri sociale, mai exact oamenii dati afara din case retrocedate, oamenii care traisc sub reclame uriase de panza intinse pe blocuri, copii institutionalizati si donatorii de sange. Initial proiectul urma sa includa si grupul social al detinutilor de la jilava dar undeva pe parcurs cineva probabil a hotarat ca sodomia nu se-mpaca bine cu valorile etice ale proiectului asa ca s-a renuntat, urmand ca rolul detinutilor sa fie jucat alternativ de copii institutionalizati si donatorii de sange.

Aparent toata treaba e cusher si miroase a pin, insa daca stai putin sa te gandesti iti dai seama ca in Romania si Bucuresti mai cu seama primaria nu da doi bani pe altceva decat asfaltatul strazilor in miezul zilei si cheltuitul de bani pe consultanta, si dintre cei care ar putea sa-i ajute pe evacuati si ceilati, nu cred sa fie vreunul care a vazut o piesa de teatru in ultimii 5 ani sau macar vreun film in care nu juca Steven Segall. Cat despre "reprezentare culturală şi implicare socială, având ca direcţii principale creativitarea, documentarea şi responsabilizarea socială", sa ma scuze domnii artisti dar lui nea Gicu din Rahova nu-i ia mai mult sa-ti fure portofelu decat imi ia mie sa pronuntz fraza de mai sus, si asta nu se va schimba in viitorul apropiat, si in nici un caz in urma unui proiect ezoteric ce-si propune sa schimbe lumea facand teatru din evacuati si copii institutionalizati.

Pentru evacuati cel putin teatrul se joaca de multa vreme in acelasi fel, intr-un singur act, in care actorul isi da foc in fata primariei, ceea ce s-a si intamplat acum nici o luna, la cateva zile dupa conferinta de presa ce a marcat deschiderea oficiala a proiectului de care vorbim aici. Copii institutionalizati, pe de alta parte, sunt experti intr-un teatru de alt fel, care include in mod obisnuit rugaciunea Tatal Nostru sau fraza "Oameni buni cu suflet bun, si credinta-n Dumnezeu...". Despre oamenii de sub reclame si donatorii de sange n-am nimic de zis, nu ma impresioneaza situatia lor mai mult decat cea a blocatilor in trafic, pe care deocamdata nimeni nu-i ajuta si nu face nimeni piese despre ei, poate si din cauza limbajului obscen asociat subiectului.

In orice caz, valoarea unui proiect de acest gen care nu implica si autoritatile se pierde rapid in fundalul binecunoscut al vorbelor fara substanta. Incepand de joi, Ofensiva Generozitatii isi joaca piesele langa beraria germana, in parcul Va Urma. Daca va avea vreun efect, altul decat sa sustina ego-urile catorva studenti la UNATC, ramane de vazut.

Daca va intereseaza subiectul gasiti mai multe informatii aici.