Povestiri litorale 2: La Cherhana birjar

Nu pot sa plec linistit in weekend fara sa va povestesc de cea mai placuta surpriza de anul asta de la mare.
Confruntati cu multe deceptii culinare, servicii execrabile si cu scoruri obscene cam peste tot pe unde am fost, am fost putini reticenti inainte de a merge la "Cherhanaua Club 23" (ii vom spune in continuare 'cel mai minunat loc pe pamant') la sugestia unor prieteni aflati in trecere.
Sa spunem doar ca la plecare era ferm convins ca daca vreodata ma voi materializa in peste imi voi da viata cu bucurie si chiar ma voi tara pe uscat ca sa ajung la aceasta cherhana
La Cherhanaua Club 23, care se afla in inima campiei inconjurata de multe balti si helestee minunate, se poate ajunge atat din drumul european de la Constanta la Mangalia cu 2 kilometrii inainte de iesirea din Olimp cat si iesind din Olimp in drumul national. Daca nu sti incotro mergi, asa cum eram noi, contactul cu drumul de tara bine pietruit spre locul minunat poate fi destul de shocant "Bai unde mergem?" "pe ce carari ne-ai bagat dobitocule", "da esti sigur??", "E numai vina ta, tu ne-ai bagat in asta!" sau poate nu.

Raspantie de drumuri

Trebuie doar sa strangeti din dinti si sa mergeti unde va duce poteca ca ea stie mai bine ca domniile voastre drumul printre pasari de apa, si delushoare.
O data ajunsi in drum drept, dupa ce treci de un turn de apa, cam pe unde se vede o mogaldeata cu acoperis rosu o parte din tensiune dispare.

Drumul printre iazuri

Restul tensiunii precum si binecunoscuta reticenta romaneasca in fata lucrurilor noi si teama de a lua tzeapa se evapora cu totul cand ajungi in parcare si vezi ca sunt flori peste tot si chiar mai important si alte masini de Bucuresti.

Parcare cu vedere

Cand o ospatarita tataroaica te intampina in prag cu zambet pe buze si vantul in par si te conduce pana la una din mesele de 6 persoane incepe sa creasca sufletul in tine si te simti deja ca in familie.

Fie ca alegi sa stai intr-unul din foisoare sau la o masa normala sentimentul persista. Peste tot e verdeata, in toti copacii de la intare si pana la masa sunt casute de lemn pentru pasarele iar la poalele lor sunt pitici. Dar nu pitici kitschosi, chucky style, care te fac sa te simti mereu privit de cineva si parca vor sa-ti arate in ciuda fundul pe care scrie mare "made in china", astia sunt pitici de treaba, pitici minunati. Un caine lenes casca intins la umbra in timp ce cativa metrii mai incolo un armasar pur sange negheaza domol in timp ce musca cu nesat din firele de iarba.

Za roib

Nici nu ne asezasem bine la masa ascultand in surdina muzica care te imbia mai degraba la o petrecere campeneasca decat la un ospatz ca o duducuta ne-a si adus meniurile pe o tava. Langa meniuri, pe aceeasi tava minunata, tronau maret patru paharute. "Sper ca gustati niste palinca, din partea casei" a spus simplu dar hotarat fata fata in timp ce noi faceam ochii cat cepele si ne gandeam ca pana atunci nici macar paine cu apa din partea casei nu primisem dapai benzina din asta de 98.

Dupa clinchetul de rigoare, palinca s-a dovedit a fi mai degraba tzuica de pruna, cam molicica de felul ei dar destul de focoasa cat sa ne gadile placut gatlejurile si sa ne starneasca mai mult foamea. Nefiind conducteur si profitand de reticenta companiei feminine din dreapta in a se infrupta cu licoare minunata am zis mersi si m-am uns pe gat inca o data.

Meniul nu e unul complicat oferind in schimb destule solutii ca sa nu te declari nemultumit de oferta. Fireste la loc de cinste troneaza pestele: crapul, somnul, calcanul, pastravul dar si alte specii fac cu ochiul. Pentru cei mai putini pestofili si crescuti numai cu fazan si friptura de caprioara in sos tartar se gasesc si alte vietati de mancat, recte puiul la gratar precum si oaia sub forma de pastrama. Sunt aproape sigur ca era si niste friptura de porc pe acolod ar marturisesc ca nu m-a interesat pagina respectiva. Nu are rost sa vorbesc de cele 5 feluri de bors pescaresc sau de diferitele feluri de icre. As putea insa sa va spun de midiile cu doua sosuri care mi-au scapat de data asta dar carora le promit sa le fac felul data viitoare. Nu de alta dar o duduie amatoare de la o masa alaturata a cedat imbuibata dupa ce a mancat vreo 3, si si le-a luat la pachet.
Garnitura preferata de toata luema a fost fireste mamaliguta dar asta maid egraba opentru a intretine momentul caci se mai aflau iscaliti pe foi, cartofii natur, prajiti si orezul.
Fireste ca la un peste gustos merge si un vin alb care sa te unga pe suflet. Totusi pus in fata situatiei de a bea o stacana intreaga singur, m-am resemnat cu o Stella. Se vede ca am imbatranit.
Despre preturi nu pot sa va spun ca sunt mult mai decente. Nu exista fel de mancare care sa depaseasca 250 de mii cu tot cu garnitura. Si am refer acum la chestiile complicate, gen rechin la gratar si alte mofturi pe care eu nu le gust. Mancarurile normale se inscriu in intervalul 180-200k. Poate parea mult pentru unii dar fata de preturile de la bombele din statiune a fost parfum. Cu 1 milion am mancat si am baut patru oameni pana la stadiul in care trebuia sa ne dam dea dura pana la masina. De precizat de asemenea ca eu am mancat la Lacul Rosu, tzinut bozgoresc, un pastrav care se zvoneste ca avea 300 de grame (bullshit) pe care am dat putin peste 400k. Evident pretul era la suta si in momentul cand am comandat speram la un specimen mai mic.

Revenind la ospatul de la locul minunat care este cherhanaua, potera de mancai in fruntea caruia ma aflam a optat pentru crap la gratar, saramaura ca la mama acasa si somn la gratar pentru subsemnatul. Am subliniat ca vrem si mujdei. Mult mujdei.
Cat ai spune "peste mamaliga prapadeste" dar lasandu-ne un moment de respiro dupa ce ne asezasem inotatorii erau la noi in farfurie unde isi etalau savoarea minunata.

Un pui de somn

In mod surprinzator mujdeiul nu si-a facut loc catre noi si instinctele noastre ne-au facut sa ne alarmam parca spunand, era prea bine sa fie adevarat. In 3 minute ceata s-a rispit domnita angajata a pus in centrul mesei un bol urias cu mujdei imbietor si o lingura de lemn. Nu cred ca exagerez cand spun ca era cat o farfurie mare de ciorba.

Mujday

Somnul meu era aburind, concentrandu-si toate sosurile sub pielea subtire si crocanta stropita special cu zeama acra de lamaie. Carnea s-a desprins fara efort aproape singura aterizand in mormanul de mujdei si apoi direct pe papilele mele gustative. 0 oase, 0 grasime. La oase ma asteptam, la grasime mai putin, pentru ca toata lumea stie ca somnul e un peste gras. Mai gras decat mine. A existat si ardei iute pentru amatori precum si multe senzatii placute pentru cerul gurii si pipitzele gustative.

Crap prajit

Per total am petrecut o dupamiaza minunata vorbind, mancand, razand si band. Patru dintre activitatile care sintetizeaza viata simpla si tihnita. In urma noastra au ramas doar putinele oase existente si multe impresii palcute. In timp ce ne tarau pana la masina, nu am putut decat sa regretam faptul ca nu descopeirt cherhanaua mai devreme si ca nu am incercat la desert placintele dobrogene facute de mama Ani. Cum poti sa vezi in meniu, placinte dobrogene facute de mama Ani si sa nu te cuprinda un sentiment caldutz undeva in cutia toracica, intre inima si stomac? E asemanator cu sentimentul pe care mi l-a descris Quetric cand a fost la Munchen si a vazut iepurii comunitari de acolo.

papa loc minunat

Mergeti la Cherhanaua Club 23 indiferent daca aveti drum sau nu pe acolo, e unul dintre putinele lucruri de pe litoral care merita vizitate. Un alt loc minunat de la mare e Terasa Andreea din Mamaia, dar despre asta vom vorbi intr-un episod viitor.