Preafericitul Teo

Fara sa vreau neaparat sa arunc cu noroi, pentru ca din nou sunt nevoit sa anunt moartea unui om, (pentru a cata oara, oare anul asta?) nu o sa ma prabusesc in plansete isterice pentru ca a murit Preafericitul Teoctist. Imi rezerv acest drept de a constientiza moartea sa ca pe orice alta moarte a unui om cat de cat mediatizat. Nu de alta dar presimt ca acesta va fi subiectul pe care il voi auzi pe toate posturile pentru urmatoarele 3 zile minim si prefer sa-mi canalizez energiile spre lucruri mai constructive.

De asemenea, fara pic de sensibiltate pentru multimea de habotnici, nu o sa ma arunc in expresii gen "este o mare pierdere pentru crestinitate". O mare pierdere pentru crestinitate este pierderea continutului si a credintei si alunecarea spre teatru ieftin si cruciade inutile, nu disparitia unui om, care by the way sunt convins ca in momentul asta e intr-un loc mult mai bun decat noi, fie ca si-a facut sau nu treaba cum trebuie.

Ar fi o cretinatate absoluta sa-l invinuiesc pe Teoctist de superficialitatea spre care tinde biserica ortodoxa romana. E pur si simplu ceva caracteristic vremurilor in care traim.
Pot insa sa-l "invinuiesc" ca nu a fost tocmai un sfant, o alta caracteristica a zilelor noastre.
Teoctist, pe numele sau adevarat Toader Arapasu, a avut probleme destul de mari in tineretile lui, adica prin anii '40 deoarece era un vajnic propovaduitor al doctrinei comuniste. Lucru nu tocmai intelept atunci, cu atat mai mult daca erai preot.
Cu cativa ani inainte totusi se spune ca facuse parte din Miscarea leginonara si ar fi participat chiar la arderea unei sinagogi.
Surprinzator sau nu, ascensiunea sa ierarhica s-a petrecut dupa '47. Si mai surprinzator sau nu, a fost una fulminanta.
Ca un detaliu inedit teoctist este proclamat episcop al Detroitului in 1963.
La 9 noiembrie 1986, Teodor Arapasu este ales in urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
In perioada 1987-1989 se desfasoara cea mai mare campanie a lui Ceusescu de rupere a legaturilor intre populatie si biserica si distrugere a credintei. In Bucuresti si in toata tara sunt rase de pe fata pamantului zeci de biserici, cele mai multe de o valoare culturala inestimabila.
In toata aceasta perioada Patriarhia Romana nu a emis NICUN act de protest la aceste activitati.
Bantuit sau nu de fantomele trecutului Teoctist incearca sa demisioneze dupa revolutie, insa "sustinerea maselor" il faca sa se razgandeasca.
Si mai recent, se zvonea ca prin arhivele securitatii se gasesc lucruri mai interesante despre anumite fete bisericesti decat in iad si rai la un loc. Se vehicula chiar si o anumita afinitate spre Sodoma si Gomora. Totul a fost insa respins cu vehementa de patriarhie si nimic nu a iesit la iveala pentru ca necunoscute sunt caile Domnului.
Una peste alta Prefercitul Teoctist a fost cu siguranta o persoana carismatica si o personalitate a primilor 15 ani de democratie in Romania.

Aici in Rezistenta Urbana am aratat in dese randuri comentarii acide la mascarade cu teme religioase.
Fara sa fim in continuare fani al unor idei preconcepute impuse pentru a manipula masele de data asta nu suntem chiar atat de radicali. 9quietric s-ar putea sa ma contrazica violent)
Dar cum imi spunea cineva intampaltor acum cateva zile: "e clar ca religia s-a construit pe orori si manipulare, insa atata timp cat poate a influentat in bine viata a cel putin 100 de oameni, care au devenit mai buni, poate ca si-a atins macar o parte din scop". Parafrazand, pot spune ca poate ca nici Teoctist nu a avut un trecut tocmai curat insa daca a fost un exemplu de piosenie pentru macar 100 de enoriasi sau a influentat istoria in bine macar o data poat ca si-a indeplinit o parte din fisa postului.



In continuare puteti urmari un interviu al lui PF Teo legat de Integrarea Romaniei in UE si altele:

Partea 1



Partea 2



Poza din header este luata via www.Romerican.com