Titlu senzational

Citind prin bloguri astazi am avut ocazia sa trec prin mai multe stadii. Neinteres, lipsa de interes, plictiseala, scarba, revolta, scarba, cateva propozitii interesante, blazare, interes, revolta, panica, multa panica, disperare, resemnare, indiferenta, bright and shiny again.

Inca de la inceput mi-am propus sa nu devin obsddat de acest blog, de aceea nu prea ma afecteaza nimic legat de el.

Desi banuiam asta de multa vreme astazi stiu cu siguranta ca exista urbani extremi. Convietuiesc cu urbanii. Admir urbanii. Sunt un urban. Si cu toate astea sunt un urban moderat, sau cel putin asa imi place sa ma consider. In general dezaprob excesele. [De fapt nu sunt foarte sigur, poate doar sunt ipocrit si tolerez doar excesele mele. (Poate e ca fumul de tzigare, nu poti sa il suporti decat pe al tau.)]. Sa spunem ca tolerez doar anumite ramuri extreme , si asa toata lumea o sa fie multumita. De ceva vreme ma intreb daca am devenit refractar fata de ce e flamboiant doar pentru ca am imbatranit, sau pentru ca m-am schimbat, sau pentru ca mi-am modificat stilul de viata sau poate toate la un loc. Observ insa cu o oarecare spranceana ridicata (pateu) ca pustii din ziua de azi sunt total fucked up. Poate ca si eu eram la fel cand eram de varsta lor, dar totusi nu-mi aduc aminte sa fi fost chiar atat de rau. Sigur in liceu ne faceam praf aproape in fiecare weekend, dar nu in fiecar zi a saptamanii, nu aveam telefoane mobile ( in niciun caz mai mult de unul) vorbeam pe fix, upa 8 ca era mai ieftin, din an in paste mai citeam (Carti!!) se iesea in fata blocului zilnic, preferam sa ne intalnim la o terasa decat sa vorbim pe messanger, daca comentai la unul mai mare stiai ca ti-o iei peste cap, fetele isi incepeau viata sexuala dupa 14 ani si majoritatea tiganilor din unievrsul cunoscut, vindeau flori nu schelalaiau la radio. Unele lucruri nu s-au schimbat, de exemplu conflictul cu generatiile mai batrane,(razboi in trolee) dar tare mi-e frica ca daca noi am fost o generatie ratata, prima generatie care a dat nas in nas cu democratia (85', 86'), ce a urmat dupa noi nu a facut decat sa duca totul al extrem. Poate sunt doar eu dar schimbarile mi se par chiar mai mari decat cele dintre noi si generatia dinaintea noastra, prapastia e tot mai adanca. Nu am nostalgii comuniste. Nu prea am cum. Am doar multe amintiri placute post comuniste. Nu ma astept ca toti sa gandeasca ca mine, nu se poate asta, dar IESITUL in EVIDENTA, socatul, senzationalul, scandalul, extremul au devenit valori se pare. Iar in tot acest timp filozofia mea de urban, a fost sa fiu un urban care nu iese in evidenta, daca nu iesi in evidenta nu ti se poate intampla nimic rau nu? Filozofia a functionat doar ca acum am ajuns sa ma intreb daca chiar e bine. Poate ca eu sunt cel care are o problema de inadaptare si trebuie sa schimb ceva.

P.S. Acest post nu are absolut niciun sens, incepe cu bloggeri, continua cu blog, urbani, comunisti, extremeri, nostalgii si se termina cu sechele personale si regrete...
Foarte bine