Oamenii care urăsc țiganii sunt proști

Șansele să te fi ofensat sunt foarte mari - conform unei statistici făcute în capul meu, 80% dintre români urăsc țiganii. Acei oameni sunt proști. Nu îi duce capul.

Important! Dacă tocmai te-am făcut prost, mai ai o șansă. Dacă citești articolul ăsta până la capăt și pricepi ce am de zis, nu te voi mai considera un imbecil (o imbecilă).

În primul rând să spunem lucrurilor pe nume - există în lumea asta o groază de țigani jegoși, niște sub-oameni a căror singur scop este să trăiască prin furt și prin putoare. Nimeni nu spune că nu e OK să detești aceste persoane. Sunt gunoiul pământului. Așa cum a zis un politician mai demult, merită trimiși în deșert.

DAR problema pe care multe persoane nu o înțeleg este următoarea - nu toți țiganii sunt niște jeguri. De fapt, foarte mulți țigani sunt oameni cumsecade și la locul lor. Nu pot să estimez câți țigani sunt OK, dar îmi imaginez că nu se poate ca mai mult de 30% din populația rromă să fie infractori/pacoste publice.

Lucrurile nu s-ar fi schimbat nici dacă 70% dintre țigani erau infractori sau pacoste publice - in noțiunea de "țigan" sunt incluși atât oameni buni și cinstiți, cât și oameni jegoși.

Problema cea mare este că omul are o tendință psihologică de a supra-simplifica referințele la mulțimi. Creierului uman îi este prea greu să zică "băi eu chiar detest populația de țigani jegoși dar nu pe cea cinstită". Corect așa ar fi să zici. Însă, din lene, și dintr-o deficiență umană care ne face să tindem către supra-simplificare, unii spun mereu "băi eu urasc țiganii".

Și de aici pleacă tot ce este nedrept în privința tratamentului aplicat unei rase/unei etnii. Fiindcă o parte din acea etnie este jegoasă, tindem să îi persecutăm și pe oamenii cinstiți. În mod clar nu ai absolut nicio justificare etică sau morală pentru a persecuta oamenii cinstiți. Singurul motiv pentru care o faci este fiindcă creierul tău de primată, care nu poate explica mulțimi si sub-mulțimi prin viu grai așa cum o face o diagramă Euler-Venn, a decis, in mod greșit, că toți țiganii trebuie persecutați.

Nu sunt țigan, dar să presupuem ca aș fi. Să presupunem și că aș fi un țigan civilizat. Să zicem că profesia mea este de ucenic de mecanic auto, meserie din care trăiesc un trai decent și care mi-a permis să plec din șatră, dar încă mai locuiesc cu familia mea într-o comunitate mai saracă, cu foarte mulți țigani. Atât am putut financiar, să mă mut într-un bloc de țigani cu familia mea țigănească.

Și să zicem că, fiindcă o parte din acești țigani fură și aruncă cu pietre în mașini, primarul din Baia Mare vrea să construiască un zid in jurul blocului meu ca să nu mai pot ieși la sosea. Cum este această măsură corectă față de mine si față de zeci de familii de oameni cinstiți din comunitatea mea? Nu este.

Alt exemplu. Să spunem ca PNL propune sterilizarea rromilor. De ce? Tot fiindcă anumite persone din etnia rromă săvârșesc infracțiuni - motivează ei. Cum ar fi corect față de mine și de familia mea ca soția mea să fie sterilizată? Cu ce am greșit eu in viața asta, în afară de faptul că am avut neșansa de a mă naște rrom? Chiar și dacă sterilizarea este doar voluntară, așa cum s-a propus, tot o consider o mare insultă adusă mie.

Nu este corect, si dacă aș fi țigan și dl Rares Buglea de la TNL ar mai atenta la organele genitale ale nevestei mele m-aș duce si i-aș sparge dinții de politician cretin cu o rangă. Este caz de auto-apărare, sper că întelegeți.

Tot ce am spus până acum nu se aplica numai la tigani. Se aplică la orice mulțime de oameni definită pe un anumit criteriu, altul decât cel pentru care ai fi îndreptățit să îi urăști. Tendința umană de a simplifica de la o parte la un întreg este o deficiență a creierului care a condus la multe imbecilități în istoria omeneasca. A fost și o metodă principală prin care unii oameni au fost mânați de către conducătorii lor vicleni să se bată cu alți oameni.

Vezi pe Ug si Og? Ug si Og ne-au furat o oaie. Tribul lui Ug si Og este un trib de hoți, să mergem sa îi căsăpim!

Dacă sunt 30 de unguri cretini care fac haos și se poartă ca niște sloiuri umane și nu vând pâine când o ceri în limba română îi spui prostimei "Uite, uite cum sunt ungurii!" "Sa dăm ungurii afară!"  Uite cum sunt Tutsi, ce au facut Tutsi aseară, au violat o femeie Hutu! Să facem măcel, să văd capetele de Tutsi cum se rostogolesc!!! Die Juden! Schauen, was die Juden getan haben!!!

Morala articolului meu este următoarea: Este OK sa urăști oameni jegoși, dar nu îți întinde ura de la parte la întreg sau, mai corect, nu schimba focusul către o mulțime de oameni irelevantă. Dacă faci asta, o să începi să urăsti grupuri, etnii, nații întregi sau grupuri întregi de nații.

P.S. - Tot ce am zis mai sus este de bun simț. Din păcate, toți impotenții care șed prin asociații anti-discriminare sunt incapabili a explica un concept atât de simplu. S-a ajuns ca conceptul de evitare a discriminării sa fie ceva hilar, fiindcă în mintea oamenilor  nu este atașat de o explicație logică, ci este un concept gol de conținut. De ce să nu discriminăm? Că așa zic ONG-urile și Soros și americanii. O prostie. Citeste tot...

Ce se intampla in Turcia, o analiza pentru oameni mai destepti

Salut.

1. Au fost niste schimbari pe Rezistenta in care nu m-am bagat fiindca sunt nou. Ma gandeam sa plec dar acum chiar mi-a venit pofta sa scriu ceva asa ca scriu.

2. Detest jurnalismul despre revolutii fiindca este intodeauna neprofesionist si senzationalist.

Am sa plec de la ideea ca sunteti oarecum la curent cu situatia din Turcia. Exista un parc in Istanbul si pe el vroia sa se construiasca un mall. Protestatarii au iesit in strada fiindca tin la parc si, dupa o zi de protest, au inceput sa fie caftiti de politie.

Sunt sigur ca ati vazut poze cu oameni batuti sau morti. Circula si o scrisoare pe facebook, foarte populara, in care protestatarul cere sustinere internationala pentru cauza lui. Lumea este foarte miscata de poze cu oameni agresati.

Cert este: exista un protest, cu foarte multi participanti, avand o cauza legitima - apararea unui parc. Acest protest a crescut si se indreapta si impotriva guvernului lui Erdogan, Premierul Turciei. Tot cert este ca politia a folosit tactici de dispersie a manifestantilor foarte violente, lucru care nu este OK, fiindca oamenii ar trebui sa poata protesta fara sa fie batuti aleator.

DAR.

Problema cu informatiile pe care le primiti este ca va formeaza o imagine ingusta si unilaterala. Informatiile vin numai de la protestatari si pun in evidenta numai abuzurile autoritatilor, fara nicio discutie despre meritele partii adverse, despre legitimitatea protestatarilor sau despre situatia mai mare din Turcia. Tot ce fac acele imagini este sa va starneasca niste sentimente impotriva unui regim, fara absolut nicio nuantare. Sunt sigur ca niciunul dintre voi nu a citit o opinie scrisa si informata pana acum, ci v-ati lasat dusi de media senzationalista si de feeling-ul revolutionar.

Nu sunt expert in situatia din Turcia, dar am fost mereu relativ la curent, in mare, cu starea statului turc si m-am documentat si mai bine zilele acestea.

Partidul actual, AKP, cel care detine puterea si din care face parte Erdogan, este un partid traditionalist si conservator care a dat curs unor modificari legislative pro-islamice (e.g. interzicerea alcoolului in perimetrul unor moschei) si care a derulat unele proiecte controversate si extrem de costisitoare (e.g. Canalul Bosfor).

Totusi, trebuie retinut ca acest partid a fost DEMOCRATIC ALES de catre turci. Nu conteaza supozitia ca au fost furate niste voturi - aici am intra in niste discutii enorm de lungi care ar trebui sa se indrepte si catre propriile alegeri post-decembriste. Important este ca exista enorm de multi oameni conservatori si musulmani in Turcia care ar fi putut legitimita democratic AKP.

Pe de alta parte in Turcia exista o alta factiune foarte puternica formata din persoane seculariste, militante si cu o nuanta fascista, foarte dedicate memoriei si principiilor stabilite de Kemal Ataturk. Factiunea aceasta, sa le spunem "kemalisti", detine puterea in armata si in serviciile secrete turce. Unii numesc gruparea kemalistilor "statul adanc", o coalitie de oameni si organizatii care opereaza in afara procesului democratic. Nu este o asociere ezoterica precum illuminati sau reptilienii, chiar exista si s-a manifestat, cel mai evident prin patru lovituri de stat, date in anii '60, '70, '80 si '90.

Fiecare lovitura a fost menita sa inalture partidele de guvernamant care se indepartasera de la principiile kemaliste.

Sa ne intoarcem la cazul particular. In 4 zile au iesit sute de mii de oameni in strada. Sigur, multi dintre ei cu scopul nobil de a-si apara parcul.

Insa parca prea multi oameni au iesit sa protesteze deodata. Din experienta mea, oricate abuzuri ar avea loc, este enorm de greu sa faci multi oameni sa iasa in strada  daca nu apelezi la mijloace specifice de mobilizare (strategii de comunicare, mobilizarea unor grupari sudate, cum ar fi sindicatele/galeriile prin contactarea liderilor lor). Si parca prea multi oameni din fundalul pozelor pe care le vedem poarta steagul unor grupari extremiste si/sau a unor galerii de suporteri din Turcia. Pe scurt, pare a fi o concentrare foarte mare de kemalisti pe strazi, care in mod normal nu ar fi in asemenea proportii la asemenea protest.

Protestele par a fi intetite de armata turca. Iata ma jos o ilustrare a acestei intetiri: soldati care dau protestatarilor masti de gaze.

Exista si alte indicii ale implicarii armatei - mici lupte si altercatii intre politisti si soldati. Perimetre delimitate de soldati unde politia nu are voie.

In ce stat normal, comandat central, ar exista divergente fundamentale de abordare ale unui eveniment intre fortele de ordine?

Opinia mea este ca intreaga miscare este ajutata de armata si fortele kemaliste pentru a castiga teren fata de guvern si pentru a forta o demisie/pentru a legitima o noua lovitura de stat. Situatia devine si mai clara in contextul in care AKP, actualul partid de guvernamant, a impins inapoi armata turca in anii 2000 prin cateva zeci de procese care au decapitat conducerea armatei si au securizat pozitia AKP.

Asadar, exista semne ca totul se indreapta spre o revenire in forta a acestei componente militare a statului turc.

Bun. Care e problema? va intrebati voi. Desi este extrem de bine-venit ca niste cetateni isi apara drepturile si doresc progres si o curmare a coruptiei in tara lor, exista niste caveaturi.

1. Multi oameni ies pe strada si isi sparg capetele fara sa stie ca fac parte dintr-o miscare ghidata de o forta care are propria agenda. Nu prea e corect, fiindca desi se lupta pentru binele lor, sunt folositi si pentru binele altuia.

2. Agenda kemalistilor nu e neaprat una curata. Desi sunt secularisti, au tendinte oarecum extremiste si sunt foarte autoritari. Kemalistii nu agreeaza neaparat o presa libera si sunt cunoscuti pentru mai multe abuzuri ale drepturilor omului.

3. Una dintre cele mai mari probleme este tratamentul kurzilor, cu care kemalistii nu prea au fost blanzi.

4. Desi secularismul este binevenit, nu trebuie ignorat faptul ca Turcia are foarte multi musulmani, care au fost total neglijati de kemalisti.

5. AKP a tratat bine minoritatea kurda pe cand kemalistii, foarte nationalisti de fire, au incercat sa ii starpeasca.

6. Pe scurt, kemalistii sunt un motiv mare pentru care Turcia nu intra in UE.

Un articol interesant spune:

The military elite dominated society and through corruption they dominated commerce and the economy. The interests of a protected and generally fascist urban upper middle class were the only interests that counted at all. The slightest threat to those interests brought a military coup – again, and again, and again. Religion was barely tolerated, and they allied closely with Israel and the United States.

When Erdogan first came to power it was the best thing that had happened to Turkey for decades. The forgotten people of the Anatolian villages, and the lower middle class of the cities, had a voice and a position in the state for the first time. In individual towns and villages, the military and their clients who had exercised absolute authority had their power suddenly diminished. I witnessed this and it was a new dawn, and it felt joyous.

Then of course Erdogan gradually got sucked in to power, to money, to NATO, to the corruption of his Black Sea mafia and to arrogance. It all went very wrong, as it always seems to. That is where we are now.

Asadar, se pare ca cetatenii turci se lupta impotriva unui regim corupt, insa un regim cu propriile scame ar putea sa revina in forta. Iar oamenii de pe strada isi sparg capetele in timp ce babanii influenti isi joaca cartile la loc ferit.

Nu ma pricep suficient de bine la situatia Turciei ca sa pot spune daca ceea ce se intampla va aduce numai bine.

Stiu doar ca nu pot sa imi fac o idee despre o situatie uitandu-ma la poze si ascultand tineri liberali care nu au nicio substanta in discurs si tot folosesc expresii-cliseu precum "revolutia nu va fi televizata" sau alte idealisme care nu reveleaza masinatiunile grele din spate. Si cred ca in spatele fiecarei revolutii sunt masinatiuni adanci, pe care nu o sa le prinzi niciodata daca nivelul tau mental ramane la fotografii cu fulare si bastoane.

Si mai ales nu suport articole imbecile ca acesta, o copie ieftina a unui articol in engleza despre Eurovizion, care este alcatuit din meme si imagini ca pentru copiii de gradinita, fiindca autorului i-a fost lene sa scrie 3 cuvinte, alegand sa adune opiniile semidocte ale unor twittereri care n-au vrut sa scrie mai mult de 140 de caractere. Daca esti copil de gradinita si nu poti citi mai mult, n-ar trebui sa-ti pese de situatia din Turcia.

Citeste tot...

La revedere

COMUNICAT OFICIAL

Urmare a unor discutii interne, s-a hotarat astazi, de comun acord, ca Rezistenta Urbana sa ramana in grija lui Raiden de acum inainte, el urmand sa se ocupe in continuare de acest proiect.

Ceilalti membri, conform optiunii lor, vor inceta postarile pe Rezistenta Urbana, iar numele lor nu va mai fi in niciun fel asociat cu viitoare actiuni ale Rezistentei Urbane. Daca vor decide sa demareze un nou proiect, va vom anunta, astfel incat sa ii puteti urmari.

Rezistenta Urbana ramane centrata pe tema citadina, cu toate variatiunile ei, dar si pe producerea de continut original (OC), lucruri cu care ne-am obisnuit publicul.

Va multumim ca sunteti alaturi de acest proiect care in 2013 a implinit 6 ani de existenta!

Urmariti pagina pentru noi anunturi.
Rezistenta continua. Citeste tot...

Ce este salonul de inventica de la Geneva si de ce este un cacat

Este posibil ca zilele trecute sa fi vazut pe facebook shareuite poze de la toti bloggerii maimutoi arondati unor agentii de publicitate, care, contra unor sume sau favoruri modice, au acceptat sa poarte un tricou cu "Am luat marele premiu de la Salonul de Inventica de la Geneva".

"Sa poarte tricouri" este mult spus, fiindca unii pur si simplu le-au fotoshopat. Per total este o campanie pentru revista biz sau ceva similar inventata de niste femei extrem de proaste.

Zoso cu tricou de piscotar.

Cat de relevant este insa salonul de inventica de la Geneva? Nu este.

Este un mare balci, cu multi participanti, promovat traditional de orasul Geneva (din motive economice evidente) si de catre World Intelectual Property Organisation pentru a sustine ideea decrepita ca brevetele de inventie ar mai avea vreo utilitate in ziua de azi.

Nu am sa intru in detalii despre motivul pentru care brevetele de inventie nu fac decat sa stagneze inovatia si sa umple buzunarele unor avocati litiganti cu miliarde de euro anual. Poate ati auzit de razboaiele murdare dintre Apple si Samsung pe forma telefonului sau pe "slide to unlock".

Cert este ca inventica in ziua de astazi nu mai este ce a fost. Nu mai poti sa scoti din palarie un device minunat pe care sa il brevetezi in 3 schite ca apoi sa iti iei 50 de ani redevente. Daca incerci sa faci asta, cel mai probabil vei trambita in jurul unei "inventii" stupide. Cercetarea adevarata este acum complexa.

Jenant.

Cam asa sunt toate inventiile de la salonul de la Geneva. Chiar si castigatorii premiilor au inventii stupide, gen un add-on de karaoke pentru iMusic, diverse medicamente fitoterapeutice, sau achivement awards "pentru contributiile la pace si educatie".

O inventie de cacat.

Salonul de inventii de la Geneva este o mare laba in cerc la care participa niste mediocritati din lumea uiversitara si cativa elevi impisi de diriginta.

Uitati aici lista paricipantilor. Nu este nicio universitate de prestigiu din nicio tara lider in tehnologie, fie ea occidentala, tigru asiatic sau minune emergenta. Sunt tot felul de inventatori de prin Romania, Rusia, alte tari balcanice si cateva tari arabe.

Lista de premii este lunga, dar premiile sunt penibile - sunt acordate de catre firme private si institutii de stat, de cele mai multe ori, conationalilor lor care probabil au platit spagi.

Asa cum a aratat si Ioan T. Morar aici, laba in cerc ia proportii monstruoase cand profesorii reprezentati ai unor universitati de cacat se premiaza intre ei pentru realizari inexistente:

“PRIX LUCIAN BLAGA, UNIVERSITÉ DE SIBIU DE ROUMANIE
remis par le Prof. Constantin OPREAN, Recteur,
au Professeur Docteur Ferdos HAJIAN PASHAKOLOAEE, d’Iran, pour sa conception
d’une façon de parler aux professeurs d’enfants et à leurs familles.”
(premiu dat unui prof iranian pentru concepţia sa referitoare la modul de a vorbi profesorilor de copii şi famiiilor lor)
La schimb,profesorul iranian oferă şi el un premiu
“PRIX DE L’UNIVERSITE ISLAMIQUE AZAD – R.I. D’IRAN
remis par le Professeur Docteur Ferdos HAJIAN PASHAKOLOAEE, Président de
l’Université AZAD, Branche de Tehran,
à Monsieur Liviu Daniel GHICULESCU et alea, de Roumanie, pour leur équipement pour
usinage simultané des structures de micro-fentes par électro étincelage érosif.”

Dar ce rahat sa analizam atatea subtilitati! Uitati-va la site-ul evenimentului, este o prostie. In plus, la cautari pe Google, marele Salon de la Geneva nu apare absolut nicaieri in presa internationala. 

Daca apare, apare in Telegraph in Anglia, cu cateva poze cu inventii stupide. 

Atunci, de ce Salonul de la Geneva atat de popular in Romania? Fiindca:

a) Geneva suna foarte prestigios.

b) Inventica suna bine.

c) Costul de participare este foarte mic.

d) din cauza ca este un cost de participare foarte mic (suficient de mic ca sa participe si tot felul de scolari cu inventiile lor de copii mici) participa multi romani.

e) inventiile sunt slab documentate si nu sunt peer-reviewed, asa ca poti inscrie aproape orice.

e) presa romana intr-o laba nationalista tot mentioneaza marii inventatori romani care participa acolo.

Ce concluzie tragem azi? Romania este o tara de cacat unde bugetul de cercetare este aproape inexistent si mediul universitar este sub-standard, si daca se face ceva cercetare se face pe granturi europene. Nu exista genii mioritice care o ard aici, toti au plecat la universitati in strainatate. Daca e cineva aici serios, nu participa la jena de la Geneva, care este o laba in cerc balcanica si araba in care profesori batrani spagari se premiaza intre ei.

Este usor sa fac si eu un salon pentru loseri, pentru gunoaie, sa le iau bani si sa ii trimit acasa sa se laude in presa imbecila cu niste premii fara valoare.

Adaugare: inteleg criticile voastre. Da, exista si adevarate inovatii acolo, nu sunt numai scormoneli, si poate inovatiile castiga si premii. Insa este un joc in liga mica, premiantii nu au nimic care schimba lumea, si in niciun caz nu concureaza impotriva unor inovatori seriosi. Maxim e o cale pentru cineva cu abilitati modice de a lua un premiu relativ usor. Si hai sa o dam drept, nu ai cum sa iei in serios un concurs in care se premiaza si pacea, buna intelegere, metode de educatie si de dialog si alte asemenea baliverne.

Citeste tot...

Salutare

Am venit aici sa scriu articole si sa mananc guma, si nu am scris niciun articol.

Asadar acum mananc guma.

Voi posta ceva imediat ce imi revine curentul. Citeste tot...

Nou membru al Rezistenţei Urbane | mai 2013

Suntem bucuroşi să anunţăm că, începând din mai 2013 avem un nou membru în echipă.

Cubuman este un mai vechi fan al nostru, cu care am tot discutat. În cele din urmă am cedat insistenţelor lui şi l-am cooptat în echipă, mai ales că, în ultima perioadă, a contribuit cu materiale pe Facebook-ul nostru. Nuff said.

Cubuman, bun venit şi spor la treabă!

Citeste tot...

In vizita pe santierul TNB

Am avut ocazia ca saptamana trecuta sa ajung pe santierul Teatrului National Bucuresti, una dintre lucrarile de anvergura desfasurate in Bucurestii acestor vremuri. Va propun in aceasta postare sa exploram un pic maruntaiele intregului ansamblu (vorbim aici de un ansamblu, nu doar de o cladire singulara – 3 corpuri: corpul A aferent salii mari, corpul de legatura unde se gasesc sali de recuzita, spatii de birouri, ateliere, repetitii, in subsol – depozitare si corpul aferent salii mici, unde a functinat pana acum Teatrul de Opereta “Ion Dacian”).

Ansamblul a fost proiectat in anii 60 de catre arhitectul Horia Maicu si este alcatuit din Teatrul National Bucuresti (arh. Romeo Belea), hotelul Intercontinetal (arh. Dinu Hariton) si vastul parcaj de la subsol care le uneste. Cred ca pana acum a ajuns toata lumea sa stie istoria devenirii TNB-ului.

Finalizat in anul 1968, teatrul a fost afectat de un puternic incendiu (o legenda urbana spune ca atunci cand a avut loc incendiul din Sala Mare a teatrului, Ceausescu a spus ca responsabilul nu ar trebui anchetat si bagat la inchisoare, ci premiat intr-un fel sau altul pentru ceea ce a facut) la finele anilor ‘70, ocazie cu care N. Ceausescu a dictat remodelarea fatadei acestuia, la pachet cu o serie de modificari interioare cu scopul maririi spatiilor de adunare. Astfel, prin intermediul machetelor scara 1:1, din aproape in aproape, arhitectul Cezar Lazarescu a condus procesul de proiectare si executie (arh. Belea a refuzat la acea data sa participle la lucrarile de proiectare si remodelare) a fatadei cu arcade (agatate de cladirea initiala si care sprijineau pe parcajul subteran) si a maririi Salii Mari la aproximativ 1400 de locuri, prin spargerea unor diafragme (pereti) de beton, toate acestea in conditiile in care o sala de teatru functioneaza optim din punct de vedere vizual si acustic la maxim 900-920 de locuri.

Schita perspectiva a ansamblului

Ansamblul in constructie, foto via Muzeul de fotografie

Teatrul National Bucuresti in 1974, fotografiat de Arne Lind

foto via Bukresh Blog

Carte postala ilustrata din epoca, o imagine cosmetizata

Incercari scara 1:1, foto Andrei Pandele, via Locuri in Bucuresti

Studiile recente au ajuns la concluzia ca la un cutremur de magnitudine apropiata (nici macar egala, ci mai mica) de cea a celui din 4 martie 1977 fatada-butaforie ar cadea, prabusindu-se in subteran, iar interiorul teatrului impreuna cu salile si holurile nou create ar avea de suferit pagube majore. Din aceste considerente s-a luat decizia de remodelare a cladirii, de revenire la volumetria initiala si de aducere in contemporaneitate a programului de arhitectura, devenit mult mai complex decat un simplu spatiu de desfasurare a activitatilor de teatru.

Doua simulari ale viitorului aspect al Teatrului National Bucuresti

In prezent se desfasoara ample lucrari de consolidare si remodelare in corpul teatrului de opereta, Sala Mare din corpul A nefiind inca “atacata”, acest lucru urmand sa se petreaca in decursul acestui an, lucrarile fiind preconizate a se termina in septembrie 2014. Conditiile de desfasurare a santierului au impus ca in permanenta, in paralel cu santierul, teatrul sa aiba 3 sali complet functionale pentru desfasurarea spectacolelor.

In final vor exista 6 sali de spectacol la interior (Sala Mare in corpul A, o sala in spatele acesteia - Sala Scena, in corpul de legatura o sala multimedia, in zona unde se gasea atelierul de picture  – Sala Pictura, Sala Studio si Sala Atelier sub aceasta) si un spatiu de spectacol in exterior, deasupra Salii Mari.

Imagini dintr-un fost spatiu de depozitare care va primi functiunea de sala de spectacol

Si o imagine din sala Multimedia, cu care se va afla in legatura directa

Una dintre schimbarile majore care se vor petrece la nivel de functionalitate a complexului va fi aceea ca se va extinde perioada de functionare a acestuia, in cadrul lui fiind aduse activitati culturale conexe, cum ar fi proiectii foto-video, diverse expozitii sau intruniri/conferinte, vor fi amenajate librarii (va deveni ca suprafata cel mai mare teatru din Europa). Se urmareste o deschidere mai mare a institutiei catre publicul bucurestean si nu numai. Astfel, parterul va fi unul deschis circulatiei pietonale dinspre Universitate spre strada Tudor Arghezi. Vor aparea sali noi, printre care o noua sala intr-unul dintre spatiile de depozitare ale teatrului. Sala teatrului de opereta (viitoarea Sala Studio) se afla in lucru, fiind chiar si in prezent un unicat in Europa prin prisma faptului ca este o sala complet transformabila, in ea putandu-se desfasura spectacole de teatru in dispunere a gradenelor de tip elisabetana, italiana sau de tip arena.

Vedere intr-unul din holurile corpului C, spatiu de expozitie. Observati rezolvarea interesanta a instalatiei de ventilatie, "la vedere"

Imagini din sala de spectacol transformabila

Si doua detalii de scena si turn al scenei

Scena

Holuri, spatii tehnice, depozitari, ateliere

Stadiul lucrarilor in zona foyer-ului

Doua detalii de scara si plafon

O alta schimbare care va fi adusa complexului vor fi spatiile exterioare ale teatrului. Vorbim aici de regretata terasa "La Motoare" si de viitoarele spatii de joc in aer liber. Planurile vizeaza obtinerea unui spatiu de joc in aer liber deasupra Salii Mari, a unor terenuri de sport pe cladirea teatrului de opereta si nu in ultimul prevad un spatiu de cafenea-bar, aflat chiar pe palaria teatrului, orientat catre Piata Universitatii, deschis pe 3 laturi. Nu stim inca daca vor reveni si motoarele acolo unde se aflau inainte de intrarea in santier a teatrului sau daca se vor muta in aceasta cafenea nou creata (ceea ce nu ar fi rau, avand in vedere orientarea favorabila).

 Colturile cladirii, care in mod normal sunt vitrate, sunt protejate in prezent cu placi de gips-carton, dar sticla va reveni la timpul potrivit la locul ei

Cativa porumbei si-au facut deja loc in ochiurile "palariei"

Inchei cu o imagine de  imbinare a corpurilor, unde se afla fostul acces la terasa "La Motoare". La intrebarea de ce s-a ales aceasta culoare pentru a vopsi palaria teatrului, arhitectul a argumentat ca atunci cand s-au inceput releveele si lucrarile propriu-zise s-a descoperit ca palaria fusese vopsita intr-o culoare apropiata de aceasta, aspectul betonului aparent al primilor ani de viata ai teatrului fiind disparut. Astfel, s-a luat decizia vopsirii in acest grena, in ton cu fatada corpurilor B si C, aceasta culoare fiind considerata in regula si potrivita compozitiei de ansamblu. Partea tencuita si vopsita in alb cu registrele orizontale gri vine peste stratul initial de caramida, care la vremea respectiva ar fi trebuit sa primeasca o ampla fresca, pe 3 laturi (lucru care nu s-a intamplat deoarece in niciuna din propunerile din acea perioada nu aparea si cuplul Ceausescu).

Citeste tot...

Cartierul Tei (partea I)

Seria de zone puțin explorate continuă. Dacă săptămâna trecută vedeam cum arată Drumul Sării, acum aduc cartierul Tei în atenția voastră.

Ca și localizare, cartierul Tei se găsește în partea de est a capitalei și este delimitat de Șoseaua Petricani, strada Barbu Văcărescu, Șoseaua Ștefan cel Mare, strada Doamna Ghica și lacul omonim.

La prima vedere, cartierul pare banal, dat fiind faptul că este în mare parte un cartier dormitor, construit în anii '70 (când sau fost construite cartiere ca și Pantelimon, Berceni, Tineretului, etc). Artera ce trece prin inima cartierului, Bulevardul Lacul Tei, este bordată cu blocuri construite în '75-'76, ca și faimosul bloc de colț, de la intersecția cu strada Grigore Moisil:

Șirul de blocuri a înghițit în mod brutal aproape toată țesătura urbană existentă înainte. Doar două imobile au scăpat (o trăsătură interesantă a demolărilor șaptezeciste, lăsarea în picioare a imobilelor vechi masive):

Atât cel de sus cât și cel de jos sunt construite în anii 50, judecând după arhitectură :

Pe partea opusă, însă, găsim o altă latură a orașului, o mică oază de liniște. Mai exact multe case tip de un etaj :

Observăm că toată această zonă este o parcelare din a doua jumătate a secolului XX (nu mă hazardez să spun anii, poate îi știți voi). Exemplu de case tipice zonei :

Tot în zona asta am dat peste două surprize foarte mari, la intersecția străzilor Șcheiului de Sus și Banul Dumitrache :

Ambele sunt niște imobile impunătoare, primul adăpostind IGSU (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), iar al doilea fiind Ministerul Administrației și Internelor. Din nou, fac apel la cititori : știți în ce an au fost construite și care a fost destinația inițială ? Oricum, sunt foarte interesante.

Mai încolo, pe Bulevardul Lacul Tei, avem alte obiective interesante. Biserica Sf. Treime, unde nenea preotul nu a rezistat să nu facă o adăugire (casă parohială oare?) :

Și cunoscutul Dan Vartanian a făcut o poză bisericii, în 1976. Pe atunci nu era obturată de bloc :

Puțin mai departe pe bulevard dăm de cămine (sunt vreo 7) :

Un mare FAIL arhitectural această mansardare. Nu le înțeleg obsesia pentru mansardă, cred că nu vor să aibe "probleme cu mansarda" :

Facultatea de Construcții Civile (UTCB):

Ne oprim pentru moment aici, cu promisiunea că în partea a doua vă voi arăta alte locuri foarte interesante ale acestui cartier.

(va urma)

Citeste tot...