WizzAir, Blue Air, German Wings si Aeroportul Baneasa - coada, frate!!

05.30 dimineata!

5 zboruri in decurs de 40 de minute. Vreo 100 de oameni pentru fiecare zbor (poate chiar mai multi) - total: 500-600 de insi. Doua culoare de acces catre controlul pasapoartelor. Patru angajati care controleaza pasapoartele (in cazul fericit in care unul nu merge pana la baie/mananca un covrig/flirteaza cu sefa cea sexy, etc.). Patru porti de detectare a metalelor, una defecta; deci trei. Politisti de frontiera care ii controleaza pe oameni cu entuziasmul cu care ar manca un cal mort. Rezultat: o coada imensa rotunda care spre capat se transforma intr-un sir. Femei nerabdatoare care se imbluzesc fara sa tina cont de cei din fata lor. Injuraturi, replici destepte, ironii fine, reprezentatii ale oratorilor anonimi pe tema bunului-simt si a timpurilor demult trecute. Nervi, atacuri de panica, zambete ironice, oftaturi lungi. Iarasi injuraturi...

Concluzie: in luminoasa Capitala a noii Romanii europene cu care ne mandrim de mama focului exista un portal magic intre doua lumi complet diferite. Localnicii l-au denumit Baneasa dupa porecla celei care a mostenit pe la 1750 satul Carstienesti, loc pe care acum se afla atat aeroportul, cat si cartierul cu acelasi nume. Se pare ca cel putin mai-marii aeroportului au tinut cu tot dinadinsul sa respecte sonoritatea aparte a cuvantului care ne duce cu gandul la trecut, la vechile organizari si la obiceiuri strabune. Altfel nu ne explicam ce cauta un aeroport in care timpul s-a oprit in loc si care arata ca cea mai fatoasa autogara de la tara intr-o lume in care cuvantul de ordine a devenit progresul.

Multi dintre cei care vor citi imi vor spune ca vina apartine in egala masura sefilor aeroportului si companiilor aeriene low-cost care pentru a-si reduce substantial cheltuielile aleg ieftin si ca locatie si ca interval orar. Multi ma vor condamna pentru pretentiile mele coborate parca din lumea fitzelor de Vamboo: "frate, platesti putin, dar accepti ce ti se da! daca nu-ti convine muta-te pe Otopeni la 300 de euro cursa si aia vor avea grija sa nu stai atata la coada, sa te controleze mai magaiat si sa se uite la pasaportul tau cu priviri galese... bai ce pretentiosi sunt romanii astia!! ntz ntz ntz...".

Din pacate, problema tocmai asta e... Romanii nu sunt deloc pretentiosi. Se multumesc cu putin, chiar daca putinul ala inseamna terfelirea stimei de sine. "Respect" este un cuvant la care romanii de rand pot doar sa tanjeasca. Asa ca vor sta in continuare la cozi interminable pe Baneasa, cozi de care, repet, se fac vinovati in totalitate sefii aeroportului si companiile aeriene, si se vor calca in continuare in picioare. Pe nimeni nu o sa intereseze sa faca ceva pentru ca vocea multimii se reduce la un murmur de injuraturi pe care il aud doar vecinii din masa cea compacta.

Pe langa problema imbulzelii, aeroportul mai are una cel putin la fel de mare: felul in care arata! Este hidos! O parte din strainii care ajung pe Baneasa isi face cruce cu doua maini, cealalta parte se entuzismeaza la gandul ca odata iesiti din aeroport poate-poate vor vedea o maimuta mancand o banana in primul copac intalnit.

Concluzia: nu exista. Mergeti si vedeti de unii singuri. Chiar daca nu va cumparati bilet, stati la coada. Pe unii mai varstnici o sa-i cuprinda nostalgia vremurilor comuniste. Coada, tata!! Si injuraturi!!
Citeste tot...

De Ce Nu ?!!

Odata cu codul galben m-am gandit sa revin si eu cu ceva mai asa "hardcore" si, roata norocului si soarta m-au dus direct la Zdob si Zdub si, dupa mine, una dintre cele mai bune piese ale moldovenilor !!

Una peste alta, vreau doar sa adaug ca, baietii astia chiar fac spectacol in concertele lor !

Citeste tot...

Piata Universitatii, ieri si azi (2)

Avansam in decenii cu masina timpului sa aflam cum s-a schimbat Piata Universitatii! Dupa ce in primul episod am vazut cum o intersectie de ulite prafuite a ajuns un punct pivotal al Capitalei, cu o statuie faimoasa, astazi exploram Piata Universitatii in comunism. Recomand sa cititi mai intai primul episod, daca nu ati facut-o deja.

Imediat dupa abdicarea fortata a Regelui si impunerea Republicii Populare, statuia lui Bratianu a fost eliminata din rond, iar orice denumire de piata sau bulevard legata de vechiul regim - monarhia "putreda" - a fost stearsa. Iata dovezile. -->

1951. Tramvaiul intra in Piata Nicolae Balcescu (fosta Piata Bratianu), venind de pe bd. Republicii (fost bd. Carol I) - inca pietruit, printre cele 2 cladiri emblematice: fostul Minister de Razboi (stanga) si fostul Minister al Domeniilor, devenit Consiliul Superior al Agriculturii din Republica Populara Romina.

Aprox. 1954. Vedere din Piata Academiei/Universitatii spre Piata Nicolae Balcescu. Statuia lui Bratianu se remarca prin lipsa desavarsita.

1955. Vedere in lungul bd. Nicolae Balcescu (fost bd. Bratianu). In stanga, blocul Dunarea si biserica Enei, iar in dreapta, la intersectia cu str. Batistei - fostul bloc "Creditul Minier". Tot acolo, casele pe locul carora se va ridica mai tarziu Hotelul Intercontinental.

1956. Pompiliu Galmeanu a surprins zona de agrement de pe fostul Maidan al Primariei, ceva mai terna in noul regim republican. Aici activa si Circul de Stat, care in anii '60 avea sa se mute in cladirea ridicata pe locul gropii lui Max Tonola - soseaua Stefan cel Mare. In poza de mai sus, viitorul amplasament al Intercontinentalului si esplanadei Teatrului National. (foto via Alex Galmeanu)

1956-2008. Comparatie de Alex Galmeanu, care muta atentia la intersectia bd. Balcescu (fost Bratianu) cu str. Aristide Briand (fosta str. Regala si actuala Ion Campineanu). Locul unde se aflase blocul Carlton pana la cutremurul din noembrie 1940 era inca viran in 1956. Mai multe comparatii 1956-2008, la Alex.

1964. Vedere dinspre bd. 1848 (actual bd. Bratianu), peste Piata Balcescu si inspre Piata Romana. Comunistii nu au distrus doar monumentul Bratianu, ci au ras si rondul, transformand intersectia intr-una banala, in cruce. Tramvaiul deja nu mai circula pe axa est-vest (bd. Republicii).

1965. Privire spre Piata Romana, in lungul bd. Balcescu si Magheru (fost bd. Take Ionescu). In prim-plan dreapta, zona de agrement, cu circul aferent, restaurante si carciumi - exact unde se protesteaza in 2012.

1966. Maturatoare in fata Spitalului Coltea, cu intersectia de la Universitate pe fundal. Pe actualul bd. Bratianu mai exista inca piatra cubica, pe anumite portiuni.

1966. Perspectiva in lungul bd. Republicii, cu Universitatea in toata splendoa... stati! Lipseste ceva! Da, lipseste corpul central (vechea Academie), distrus la bombardamentele din 1944. Avea sa fie refacut la inceputul anilor '70. Se remarca lipsa rondului din intersectie.

1967. Acelasi cadru luat din Consiliul Superior al Agriculturii, dar intersectia este mai bine definita de niste scuaruri nou-aparute.

1969-1970. Incep marile schimbari in piata. Pe fostul Maidan al Primariei, in locul fostei zone de agrement - demolata in totalitate - se inalta noul Teatru National. Din 1944, Bucurestii nu mai aveau o cladire dedicata Teatrului National - cel vechi de pe Calea Victoriei fusese bombardat de germani in 1944.

Aprox. 1972. Concomitent cu noile constructii, Piata Nicolae Balcescu este reconfigurata. Incep sapaturile pentru un pasaj subteran, care sa primeasca circulatia pietonala, fluidizandu-se astfel traficul auto. Vederea este in lungul bd. Republicii, directia Piata Rosetti.

1973. Surpriza! Langa Teatrul National, se ridica cel mai impunator hotel bucurestean - Intercontinental. Un accent de inaltime nemaiintalnit in Bucuresti, constructia atrage atentia trecatorilor. Lucrarile la pasaj continua. (foto via Alex Galmeanu)

1973. Intercontinentalul in fazele finale de constructie, Teatrul National la fel, iar langa el, Teatrul de Opereta in lucru. In prim-plan, lucrarile la pasaj.

1973. Noul Teatru National Bucuresti din Piata Nicolae Balcescu, monument aparte, aproape "extraterestru" comparativ cu arhitectura traditionala bucuresteana. Poza facuta din dreptul iesirii dinspre Spitalul Coltea a Pasajului Subteran "Nicolae Balcescu", proaspat inaugurat.

1973-1974. Vedere spre Piata Universitatii, cu fostele imobile "Creditul Industrial" si "Generala". In prim-plan, iesirea dinspre Teatrul National a pasajului, iar in plan median, o noua surpriza: rondul a reaparut! Desigur, fara nicio statuie care sa lezeze oranduirea socialista a Romaniei de atunci.

1974. Pe locul unde in anii '40 erau fotografiati ofiteri nazisti la Bucuresti, avem masini curios de luxoase pentru Romania socialista si, in spate, o perspectiva a bd. 1848 (actual Bratianu). (foto via Alex Galmeanu)

Dupa 1974. Comparatie intre jumatatea anilor '70 si anul 2009, privind din fata Teatrului National spre frontul de cladiri de pe bd. Balcescu. Schimbarile sunt majore - blocul Dunarea a disparut, la fel si biserica Enei vecina. Locul viran pe care se aflase vechiul bloc Carlton fusese ocupat de blocul Carlton II, foarte diferit ca stil si cu inaltime mult mai mica.

1974. Vedere din noul Hotel Intercontinental spre ceea ce astazi este zona fantanii de la Arhitectura. Str. Edgar Quinet e deja blocata in capatul dinspre bd. Balcescu, dar in dreptul blocului Dunarea se vede o intrare in subteran. (foto via Cristi Voinea)

1974. Este chiar intrarea in parcarea subterana din Piata Balcescu. Da, a fost creata laolalta cu pasajul pietonal din intersectie. Vedere cu aceeasi intrare, de la nivelul strazii.

1974-1975. Trafic pe bd. Balcescu, cu Intercontinantalul pe fundal, noua mandrie a Capitalei. In dreapta, ultimele finisaje la intrarea in Teatrul de Opereta.

1975. Iesirea din pasaj inspre Universitate, cu Intercontinentalul stralucind in zare.

Aprox. 1975. In trafic pe bd. Balcescu la Universitate, chiar la trecerea de pietoni de la str. Batistei. Pe fundal, Spitalul Coltea.

1975. Vederea din Intercontinental a rondului din Piata Nicolae Balcescu, pe axa nord-sud. Detaliu interesant: in fata Palatului Sutu, pe carosabilul bd. 1848 (Bratianu), erau marcate fundatiile Turnului Coltei, din care avem primele poze cu zona pietei, in 1864.

1976. Piata Nicolae Balcescu, vedere de sus, cu noile constructii de pe fostul Maidan al Primariei: Teatrul National, Teatrul de Opereta si Hotelul Intercontinental.

1977. O buna parte din blocul Dunarea se prabuseste in seara zilei de 4 martie 1977, intr-un cutremur care a provocat pagube imense si multe victime in Bucuresti. La pachet cu ramasitele blocului, din ordinul lui Ceausescu, este demolata inutil si biserica Enei, care nu patise nimic.

1977. Hotelul Intercontinental, vazut din mijlocul rondului din piata. (foto via Vlahul)

1978. Perspectiva bd. 1848 intrand in Piata Nicolae Balcescu si continuandu-se cu bd. Balcescu si Magheru, spre Romana. Intercontinentalul a subminat puternic maretia fostului bloc "Creditul Minier", fosta "vedeta" a zonei. Totodata, remarcabila este si disparitia sinelor de tramvai.

Aprox. 1978. Foto color a Teatrului National Bucuresti.

1978. Din rondul Pietei Balcescu spre Piata Universitatii - vedere care nu s-a schimbat esential pana in zilele noastre.

1979. Observam ca a fost refacut corpul central al Universitatii (stanga), iar pe locul fostului bloc Dunarea si al bisericii Enei a aparut un imobil nou (dreapta).

1979. Duetul Inter-TNB.

1979 este si anul aparitiei unui ghid al Capitalei, pentru copii. Pe harta de la mijlocul brosurii, tovarasa invatatoare arata spre Piata Balcescu, unde sunt figurate cele 2 noi constructii, alaturi de batrana Universitate.

1980. La fantana de la Arhitectura - amenajare aparuta la reconfigurarea din temelii a strazii biserica Enei dupa 1977. Intregul front de imobile de pe str. Biserica Enei a fost demolat laolalta cu ramasitele blocului Dunarea vechi si biserica. A aparut in loc imensul bloc Dunarea II, construit in linia arhitecturii utilitare a anilor '70: fara personalitate si doar cu functiune de locuire. Poza pare facuta intr-un cartier muncitoresc obisnuit. Fantana avea sa devina loc de intalnire pentru studenti si nu numai.

In acelasi timp, metroul bucurestean era in constructie, se lucra la magistrala Berceni-Pipera. A fost necesara sacrificarea unei parti din parcarea subterana. Vestibulul statiei de metrou Universitate este de fapt primul nivel al fostului parcaj subteran. In statie exista un nivel intermediar, nefunctional, care corespunde celui de-al doilea nivel al parcajului. Peronul este, de fapt, urmatorul nivel sub parcaj. Asadar, o parte a parcarii subterane, cea de sub carosabil, a fost refolosita pentru statia de metrou (informatii de la armyuser).

1980. Privind spre str. Edgar Quinet, de pe esplanada Teatrului National. Data fiind bogatia de drapele si tablouri ale intaiului Presedinte al Republicii, este probabil vorba de 23 August, ziua nationala in perioada comunista.

1980. Aceeasi sarbatoare, perspectiva diferita, de pe locul unde in ianuarie 2012 s-a manifestat din plin.

1981. Privind peste drum de teatrul National, spre Facultatea de Arhitectura. Blocul Dunarea II se inalta semet peste locul curatat de istorie.

1983. O priveliste de la Piata Balcescu nu foarte diferita de cea din prezent, cu exceptia masinilor.

1985. Iarasi lucrari pe fostul Maidan al Primariei. Deoarece Presedintelui Republicii Socialiste Romania nu-i mai placea fatada Teatrului National, a ordonat o schimbare substantiala de aspect. In consecinta, s-a adaugat cochilia cu arcade cu care eram, pana de curand, obisnuiti cu totii. (foto via Alex Galmeanu)

1985. Iarna pe bd. Balcescu, la marginea esplanadei TNB, chiar pe locul unde se desfasoara protestele actuale.

1989. Ultima imagine din zona Universitatii in perioada comunista: intersectia Balcescu-Campineanu, in atmosfera cenusie a unui decembrie fara zapada. Se remarca blocul Carlton II si cladirea de peste drum (cu cupola, care nu se vede in poza), in prezent devastata (au ramas doar zidurile din ea). Urmau zile agitate si vremuri tulburi - incepeau evenimentele din decembrie 1989 si o schimbare de regim, o tranzitie lunga, o mineriada, etc, etc.

Concret, evolutia Pietei Universitatii in vremea comunistilor se imparte in 2 faze distincte. Intre 1948-1965, in timpul Republicii Populare Romine si al lui Gheorghiu-Dej, prioritatea a fost stergerea urmelor monarhiei din fosta Piata Bratianu, dar si din mentalul colectiv bucurestean. Intre 1965-1975, in timpul Republicii Socialiste Romania si al lui Ceausescu, Piata a cunoscut o dezvoltare fara precedent: a fost populata cu edificii noi si impunatoare, a primit o parcare subterana si un pasaj pietonal. O parte din vechiul prestigiu a fost recuperata prin reaparitia rondului. Dupa cutremurul din 1977, vecinatatea Facultatii de Arhitectura s-a schimbat esential (in mai rau, zic eu), iar la Universitate a aparut o statie de metrou, legata la pasajul pietonal, dar cu sacrificarea unei parti din parcarea subterana. In anii '80, Teatrul National si-a schimbat fortat infatisarea. Ne place sa recunoastem sau nu, in perioada comunista Piata Universitatii a capatat aspectul atat de familiar pentru bucurestenii contemporani.

In ultimul episod, vedem cum a suportat Piata Universitatii instaurarea democratiei si cum a infruntat post-decembrismul tulbure, pentru a ajunge pana in zilele tensionate pe care le traim.
Citeste tot...

Piteşti, pe scurt

Piaţa Episcopiei.

Motivat de succesul nebun al articolului lui Dominus, din octombrie anul trecut, m-am decis să fac un articol despre oraşul meu de suflet. Articolul se va axa mai mult pe poze decât pe text, în parte datorită faptului că multe informaţii despre Piteşti nu prea se găsesc.



Am găsit aici un scurt istoric interesant:

Asezat la confluenta Argesului cu râul Doamnei, Pitestiul s-a format si s-a extins în partea dreapta a Argesului, ocupând terenuri din lunca, precum si terasele si pantele vestice. Cele mai vechi urme de existenta a omului pe teritoriul orasului dateaza din paleolitic.

În evolutia sa, Pitestiul a trecut prin fazele de sat si târg, pentru ca la începutul secolului al XIV-lea sa fie considerat oras. Prima atestare documentara dateaza din 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Batrân întareste manastirii Cozia "o moara în hotarul Pitestilor".

Dezvoltarea economica a localitatii, asezarea ei la întretaierea unor importante cai de comunicatie ca si climatul moderat au contribuit la folosirea Pitestiului ca resedinta domneasca temporara. Despre curtile domnesti de aici, care din pacate nu se mai pastreaza, aflam din hrisoavele emise de Neagoe Basarab, domnul Tarii Românesti (1512-1521), cum ar fi cel din 22 noiembrie 1517 "scris în noile curti din orasul Pitesti". În 1656, Constantin Serban, domnul Tarii Românesti (1654-1658) a construit biserica Sfântul Gheorghe ce reprezinta astazi monumentul cel mai valoros din oras.

În urmatoarele epoci ale istoriei, Pitestiul s-a dezvoltat continuu jucând un rol important în viata social-economica, politica si culturala a tarii.


În binecunoscutul stil Rezistenţa, voi prezenta poze atunci şi acum, din aproximativ aceleaşi unghiuri. Pozele sunt luate de aici:

Biserica Sf. Nicolae (sau Biserica cu Ceas) a fost demolată în 1962.

Calea Craiovei privind înspre prefectură.Prima poză e din 1975.



Biserica Sfântul Gheorghe din centru.



Hotelul Victoria, demolat la începutul anilor 70 pentru construcţia hotelului Muntenia.


Biserica Maica Precistă.

Aşa arată biserica astăzi, văzută de aproape.



Spitalul I. C. Brătianu.

În continuare voi arăta farmecul Piteştilor prin alte poze cu clădirile reprezentative din oraş, existente şi acum sau de mult dispărute:

Teatrul comunal.

Cinema Bucureşti.

Fosta primărie, existentă şi azi.


Hala centrală, demolată pentru a face loc prefecturii.

Poarta Eroilor argeşeni de pe Trivale.


Grota din Trivale.


O imagine din arhiva personală, de la Vinalcool Piteşti, pe vremea când adresa lor era pe strada Maria Teiuleanu. În anii 70 toată acea zonă pitorească a fost sistematizată şi populată de blocuri socialiste. Viva progresul!!!

Liceul I.C. Brătianu.

Liceul Zinca Golescu.




Treptele de la Zinca, aşa cum sunt cunoscute de piteşteni. Oraşul Piteşti are norocul de a fi terasat pe 3 sau 4 nivele;astfel se pot admira peisaje urbane ce evocă dispărutul cartier Uranus din Bucureşti.


Scările din Trivale.


O vilă pitorească renovată foarte bine.


Vila Coandă.


Camera de Comerţ, existentă şi azi.


Şcoala Populară de Arte.

Curtea de Apel.

Fabrica de butoaie.Dă, Piteştii au avut şi aşa ceva :)

Şi puţină mondenitate, desigur, nu poate să lipsească magazinul Trivale, care a fost supus unei transformări radicale de la aşa ceva :

la aşa ceva:



Ca încheiere vreau să spun că deşi sunt realist şi ferm ancorat cu picioarele în prezent, nu pot să nu regret intervenţiile cretinilor de comunişti asupra oraşului, în perioada 1962-1989. Istoricul Dinu C. Giurescu chiar vorbeşte în cartea sa "Distrugerea trecutului României" despre sistematizarea centrului oraşului, în care din 100 de clădiri istorice nu au mai rămas decât 8.
În pofida tuturor acestor intemperii, Piteştii rămân un oraş fascinant, uşor de trecut cu vederea, cu o istorie bogată şi sper că acest articol vă vă determina să îl priviţi cu alţi ochi şi să îl exploraţi fără reţineri.

Citeste tot...