Chemare la arme

Citeste tot...

Metrorex - un succes si jumatate

Doamnelor si domnilor, stimati consateni bucuresteni, s-a facut! Cateva statii de metrou au fost redenumite si avem legatura directa intre Industriilor si Linia de Centura.

Perfect, s-ar putea spune. Perfect pentru o extensie de 4 statii, care a durat 20 de ani sa fie terminata, perfect pentru un proiect semi-esuat de redenumire a statiilor. Daca legatura directa intre doua mari autostrazi este o gaselnita buna, in acest articol voi explica de ce, in opinia mea, redenumirea statiilor a murit in fasa. -->

Referitor la noile nume, nu pot raporta mai multe succesuri, ci doar un succes si jumatate. Asadar, nici vorba de vreun epic win. Intr-un articol anterior, veneam in fata publicului cititor sa expun variantele de nume de statii pe care le-am trimis celor de la Metrorex, in aprilie, ca raspuns la strigatul lor de lebada. Iata noile denumiri ale unor statii de metrou:


Semanatoarea --> Petrache Poenaru (cel care a brevetat stiloul).

Industriilor --> Preciziei (dupa bulevardul adiacent).


IMGB --> Dimitrie Leonida (fondatorul Muzeului Tehnic din Parcul Carol I, fondatorul Scolii de Electricieni si Mecanici din Bucuresti, a schitat primele planuri pentru Hidrocentrala de la Bicaz, in 1906, aceasta construindu-se abia in 1963).

Depoul IMGB --> Berceni (cartierul aferent, fosta comuna Marele Voevod Mihai).


Linia de Centura --> Anghel Saligny (creatorul Podului Carol I de la Cernavoda, a contribuit si la Ansamblul Vama Bucuresti Antrepozite).


Policolor --> Nicolae Teclu (chimist, creator al becului "Teclu").

(Poza de aici)

Armata Poporului --> Lujerului (dupa strada si pasajul subteran de acolo).


Laromet --> Laminorului (dupa bulevardul adiacent).

Era vorba sa se schimbe si denumirea statiei Pacii in Valea Cascadelor (strada adiacenta), dar vad ca nu a mai intrat in "finala". Si acum, comentariile pe marginea acestor schimbari.

In primul rand, Metrorex a a rugat insistent ca propunerile de nume sa aiba stransa legatura cu zona in care se afla statia (strada, bulevardul, piata de acolo, un obiectiv major, etc.). Numai statiile Preciziei, Berceni, Lujerului si Laminorului respecta aceasta conditie esentiala pentru o buna orientare a calatorilor.

Petrache Poenaru, Anghel Saligny, Dimitrie Leonida si Nicolae Teclu sunt oameni absolut respectabili, care au avut mari realizari si au adus cinste tarii. Totusi, nume lor sunt un fel de nuca in perete in corelatie cu reteaua de metrou bucuresteana.

Metrorex a precizat ca la redenumire au participat "locuitorii Capitalei, precum si Agentia de Strategii Guvernamentale". Parerea mea sincera e ca Agentia a ales aceste 4 nume de oameni de stiinta, desi, din nou, Metrorex spune ca a ales "cele mai cerute denumiri". Fals. Pe niciun forum nu au fost vehiculate aceste nume. La vremea propunerilor, site-ul companiei de metrou era la pamant, fiind valabila doar adresa de e-mail unde se putea scrie. Nu cred ca s-a uitat cineva pe e-mailurile trimise. Pentru a fi mai exact, o sa lamuresc problema:

1. Anghel Saligny este numele unei strazi de langa Primaria Capitalei, in centru. Punctul terminus si implicit statia de metrou se gasesc langa comuna Glina (una din denumirile propuse de mine).

2. Petrache Poenaru nu are absolut nicio legatura cu zona statiei de metrou (eu propusesem Virtutii sau Ciurel). Nu este nici macar vreo strada cu acest nume prin zona.

3. Dimitrie Leonida este numele unui grup scolar industrial de pe bd. Basarabia (fost Muncii), la limita sectoarelor 2 si 3 (cartierul Balta Alba). Nu este vorba nicidecum de cartierul Berceni, unde se gaseste statia.

4. Nicolae Teclu se numeste un liceu din sectorul 3, in apropiere de Piata Hurmuzachi (fosta Muncii, fosta Bariera Vergului). Statia cu acest nume se gaseste pe bd. Theodor Pallady, intr-o zona industriala. De aceea propusesem denumirea Theodor Pallady.

Later Edit: bd. Pallady se intersecteaza cu str. Nicolae Teclu in apropierea statiei, deci se pare ca nu e o denumire chiar aiurea pana la urma.

Succesul plin este reprezentat de redenumirea statiei Armata Poporului in Lujerului (cealalta denumire propusa fiind Iuliu Maniu, consider ca merita si el o statie). Jumatatea de succes este reprezentata de redenumirea statiei Depoul IMGB in Berceni, desi eu propusesem Depoul Berceni, iar "Berceni" simplu sa fie luat de statia IMGB (actuala Dimitrie Leonida). Per total, un succes si jumatate!

Tor Metrorex furnizase o lista mai larga, care s-a restrans din motive nedezvaluite. Ce s-a intamplat cu schimbarea denumirilor statiilor Republica, Aparatorii Patriei si Timpuri Noi? Dar cu Piata Muncii, Eroii Revolutiei sau Costin Georgian?

Trecand peste procentele oficiale furnizate de Metrorex si calculele de scadere a duratei de asteptare a trenurilor (care nu cred ca se vor adeveri), consider ca a fost printre cele mai proaste campanii de rebranding pe care le-am vazut (exceptand, poate, preluarea ABN-AMRO de RBS).

In mod normal, pentru a nu confuza populatia, trebuia lansata din timp o campanie de informare in media, in care sa se dea toate detaliile. Trebuiau distribuite harti cu noile nume si noua conexiune Saligny-Preciziei, pentru ca publicul calator sa se obisnuiasca din timp.

Am aflat de-abia in saptamana premergatoare schimbarii, de la Hungry Mole, pe Simply Bucharest! Lumea care nu are timp sa se informeze a aflat ori de la TV sau din ziare in ziua premergatoarea schimbarii, ori chiar in ziua cu pricina, cand a gresit trenul de metrou.

Boc (premier - PD-L) si Berceanu (ministru la transporturi - PD-L) au inaugurat noile denumiri de statii cu mult fast. Numai la noi este posibil ca niste guvernanti actuali sa inaugureze ceva nepalpabil precum niste denumiri, denumiri ale unor lucruri pe care nu le-au facut ei, ci erau incepute din 1989! Ba chiar o statie (Laminorului, ex-Laromet), nici n-a apucat sa fie construita, ca i s-a si schimbat numele!

Daca aveti opinii pro/contra, nu ezitati sa vi le exprimati mai jos, in comentarii. Va astept.

Citeste tot...

La multi ani fa, din nou!

La fel ca in fiecare an, noi aici la Rezistenta sarbatorim cu sfintenie ziua Americii facand tot felul de chestii americanesti: gratar, playstation, kile de cola si desigur mamaliga. Sunteti mai mult decat bine veniti sa sarbatoriti si voi cu noi.



Citeste tot...

Ma retrag in glorie

Plec vreo 10 zile sa profit de libertatea de miscare prin Uniune deci nu voi mai posta o vremisoara.

Pana atunci, va las cu o noua aparitie la emisiunea Dupa Bloguri, unde ni s-a facut recenzie privind Campania Porno Gratis. Mai jos e toata emisiunea ciordita de la baieti - noi suntem pe la minutul 2 dupa niste paragrafe introductive. Deci dati play.

O ultima tema inainte sa va las. Observ pe unii (altii) ca au criticat instanta pentru ca i-a dat femeii care a ucis-o pe fata aceea pe trecerea de pietoni 2 ani cu suspendare. Prea putin pentru moartea unei tinere! zic gurile nestiutoare. Sa vedem totusi daca e prea putin.->>

In primul rand ceea ce a primit in realitate:

- 2 ani de inchisoare, din maximum de 5 cat zice legea. Acestia pot fi dati cu executare sau cu suspendare sub supraveghere. Tanti a primit cu suspendare. Adica in perioada de supraveghere, ar fi bine sa nu savarseasca nicio alta infractiune, fiindca altfel ispaseste si prima si a doua pedeapsa adunate. Pe langa asta are si cazier, cu toate consecintele aferente daca vrea sa se angajeze in alt loc.

- putem fi siguri ca duduia nu o sa mai calareasca drumurile publice o perioada foarte lunga de timp, poate niciodata, deci trece inapoi in autobuz.

- plateste pe nas bani cu titlu de despagubiri civile rudelor fetei decedate. Daca nu va plati, face parnaie.

Sa vedem ce nu a primit, si ce zic opionistii ca ar trebui sa primeasca:

- inchisoare cu executare.

Haideti sa va zic cum e cu inchisoarea. E usor sa arunci cu anii zicand "sa faca 2 ani, da-o dracului!", desi datul fara intentie peste pietoni care alearga prin fata masinilor nu te face cel mai periculos membru al societatii, cel putin nu atat de periculos incat sa necesiti tinerea deoparte. Esti tinut deoparte de drumurile publice prin luarea permisului.



Plus ca nu stiu daca va imaginati ce anume inseamna 2 ani de puscarie.

O procedura buna pe care mi-am facut-o pentru a-mi imagina anii de puscarie in mod real, nu ca pe o simpla cifra, vine asa: te gandesti la ultimii n ani petrecuti cu familia, cu prietenii, facand dragoste cu prietena/nevasta, castigand bani si promovari, mergand la filme si stat cu ochii in Call of Duti 5, si ii inlocuiesti cu dormit in pat cu 15 alti barbati (fiindca chiar asta e realitatea din penitenciarele romanesti), facand amor anal, mancand terci cu floci la pranz si chiombindu-te la pereti. Ocazional si un genunchi in ficat si o lama peste fata.

E un exercitiu mintal bun, care te face sa nu mai vrei sa trimiti pe nimeni la parnaie, sau cel putin sa vezi pedeapsa cu moartea ca pe o alternativa mai umanitara.

Citeste tot...

Romania 1900

Intotdeauna ma bucur cand dau peste niste poze vechi, dar noi (pentru mine) cu Bucurestii vechi. De data aceasta, voi intoarce favorul. Cu siguranta va amintiti de panorama Bucurestilor din jurul anului 1900, discutata saptamanile trecute.

Din acelasi album, in premiera, niste fotografii cu obiective din Bucuresti si nu numai, de la schimbarea de secol (19-20). -->

Pe Soseaua Pandurilor se mai gaseste si astazi Azilul Elena Doamna, cu capela aferenta. Cladirea este mult mai cenusie si mai anonima in zilele noastre.

Statuia Domnitei Balasa, opera a sculptorului Karl Storck, era situata initial in fata azilului din cadrul Asezamintelor Brancovenesti. Din tot complexul, mai este in picioare doar Biserica Domnita Balasa. In anii '80, statuia Domnitei a fost mutata in curtea bisericii. Macheta la scara 1:1 se gaseste la Muzeul Cecilia si Frederic Storck.

Un alt monument mutat este cel al Eroilor Pompieri din Dealul Spirii. Se gasea, initial, la intersectia strazii Fonteriei (disparuta) cu strada Uranus (tronson disparut), cam in spatele Casei Poporului, pe Dealul Arsenalului, daca am judeca dupa aspectul actual al zonei. Monumentul a fost mutat in anii '80 in fata Casei de Oaspeti din complexul Centrul Civic, actual Hotel Marriott.

In aceasta imagine, se poate remarca forma deluroasa a zonei, casele de pe fundal fiind mai jos decat monumentul.

Institutul Meteorologic de la Filaret (Casa Bosianu) este un exemplu de arhitectura neo-gotica foarte interesanta, dupa parerea mea. In Bucuresti nu se mai pastreaza multe case in acest stil. Informatii despre Casa Bosianu si Casa Universitarilor (Liebrecht-Filipescu), alt monument neo-gotic, gasiti aici, pe Bucurestii noi si vechi.

O statuie care nu si-a schimbat niciodata locul este cea a lui Alexandru Lahovari, de la piata cu acelasi nume. Singura modificare notabila este disparitia textului gravat in lateralul soclului. Disparitia s-a produs dupa 1947, cel mai probabil pentru ca titlul textului era "Nasterea Printului Carol".

Un detaliu al unei fotografii cu statuia Bratianu din rondul de la Universitate ne ofera o vedere mai buna a Ministerului de Razboi de pe bulevardul Carol I. Cladirea, cu tot cu superba cupola, era mult mai complexa, in timp ce forma ei actuala este una simplificata.

Fotografiile acestea, si multe altele, le am dintr-un album de prezentare a tarii noastre. In jurul anului 1900, a fost tiparita o editie "de colectie", cu 100 de poze din toata Romania (Vechiul Regat, pe atunci).

Piata Ovidiu din Constanta, cu celebra statuie. Pe fundal, se vede Geamia Mica. Ce dezolanta este aceasta piata astazi!

Pe langa Capitala, alte locuri figurate sunt Constanta (statuia Ovidiu, etc.), Iasi (Palatul Administrativ, Mitropolia, Universitatea, etc.), Sinaia (Pelesul, Manastirea, etc.), Busteni, Predeal, Craiova (Palatul Justitiei, Liceul "Carol I", etc.), Turnu Severin, Calimanesti, Podul "Carol I" de la Cernavoda, s.a.m.d.

Castelul Peles - leaganul Familiei Regale a Romaniei.

Sunt prezentate monumente vechi (vestigii romane, biserici, diverse manastiri), dar si realizari de pana atunci din timpul domniei lui Carol I (edificii monumentale, amenajari urbanistice, statui, castele, etc.). Evident, prezentarea Bucurestilor incepe cu Ateneul Roman, proaspat terminat.

Marginile paginilor cartonate sunt aurite, iar fotografiile sunt de o calitate exceptionala pentru acea vreme, cel putin din punctul meu de vedere. Sub fiecare poza sunt titlul acesteia si stema Romaniei Mici, precum si traduceri in franceza si germana, fiind clar ca albumul era si pentru export.

La final, tot in cele trei limbi mentionate, erau informatii minimale despre fiecare fotografie. O adevarata placere sa rasfoiesti un astfel de album.

Pe masura ce voi aborda diverse tematici in articolele viitoare, posibil sa mai apara poze din aceasta "colectie".

Niste poze foarte interesante cu Bucurestii in anii '30 gasiti pe Simply Bucharest, aici.

Citeste tot...

Un cufar de aur

Discutati.


Tema secundara de discutie: Daca cineva v-ar oferi 8 milioane de dolari cu care sa platiti amenda penala si despagubirile civile pentru sentinta impotriva site-ului vostru de torente, dupa care sa ramaneti cu 4 milioane de dat pe masini si case, v-ati vinde lupta ideologica impotriva exceselor legislatiei in materie de copyright?

Apropos, mai nou marile corporatii de moda vor sa introduca brevetul (patent-ul) pentru tiparele de croitorie. Ma intreb ce vor face fashion designerii mici, precum Diana Bobar, care vor trebui sa scoata cate 10,000 de euro din buzunar doar ca sa se asigure ca ultimul design nu e brevetat. Si cine va fi smecherul care va detine brevetul pentru tricoul simplu?

Citeste tot...

Perspective 12

Daca in episodul precedent am abordat niste case care la prima vedere nu au nimic deosebit, pentru a 12-a parte am mers in cealalta extrema.

Ce urmeaza este o colectie de case/vile, mai ingrijite sau mai uitate, dar care impresioneaza prin statura si/sau stil. Unele probabil sunt mai cunoscute, altele vor deveni, sper. -->

Incep cu o simbioza de doua case frumoase, de la Piata Chirigiu. cea din stanga, cu o arhitectura deosebita, are "bucuria" de a gazdui o bodega la parter, semnalizata prin mult verde.

Se stie ca bulevardul Lascar Catargiu este plin de case frumoase, iar aceasta este una din ele, cu tot cu turn.

Si pe Calea Grivitei se mai pastreaza case impunatoare, cum este aceasta. Diferenta intre aceasta zona si alte parti ale orasului este ca aici, majoritatea cladirilor este intr-o degradare continua.

Aceasta casa cu o cupola superba se gaseste in apropierea Ateneului Roman, pe strada Nicolae Filipescu.

In zona adiacenta Bisericii Armenesti am gasit aceasta vila, care adaposteste o administratie locala.

Despre aceasta casa de langa Piata Lahovari gasiti detalii aici, precum si alte case cu pictura exterioara, gasite de Radu de la Bucurestii noi si vechi.

O casa cu accente gotice pe strada Jean Louis Calderon. Vis-a-vis de ea, pe aceeasi parte a strazii, este o casa identica, in oglinda, insa mult mai neglijata.

Despre Casa Macca (Muzeul de Antichitati) de pe strada Henri Coanda au scris si Radu Oltean si Stefan, tot de la Bucurestii noi si vechi.

Casa Gheorghe Hagi Theodoraky se gaseste langa Arcul de Triumf si are o istorie interesanta (cititi aici). Momentan, este sediu PNL.

O vila frumoasa si renovata (cu simplificari partiale ale fatadelor si acoperisului) se gaseste pe strada C. A. Rosetti, in apropiere de blocul care l-a inlocuit pe cel cazut in '77 la cutremur.

Imi plac casele pe colt cum este aceasta pe strada Popa Soare.

Si in apropiere de strada Stelea Spatarul am gasit o casa stil 1900, renovata exemplar.

Una din locuintele remarcabile este cea a lui Take Ionescu, situata pe strada omonima. Din nefericire, casa nu mai este vizibila din bd. Magheru, deoarece noul bloc Casata o acopera.

Pe strada Plantelor, o vila interesanta.

Dupa demolarile din perioada comunista si avantul imobiliar din anii 2000, pe strada Buzesti, portiunea dintre Piata Victoriei si Piata Buzesti, au ramas putine case vechi. Dintre acestea, cea mai semeata este aceasta vila, cam neingrijita.

Ceva atipic pentru Bucuresti: o casa rupta parca dintr-un burg german. Se gaseste in Parcul Filipescu.

Printre cele mai frumoase locuinte individuale din Bucuresti: Palatul Speyer, pe strada Batistei, vis-a-vis de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Ultima oprire este pe strada Paris, mai incoace de Guvern, pentru a admira o vila in dulcele stil romanesc. Ca aceasta se mai gasesc cateva in zona, la fel de frumoase.

Mai sunt multe alte case demne de toata admiratia in oras, trebuie doar sa existe rabdarea si dorinta de a le descoperi!

Citeste tot...

Pupo

Nu stiti cine e Pupo?! Pupo este baietasul italian care in 1980 castiga festivalul de la Sanremo cu meldoia Su Di Noi. Mi-am adus recent aminte de ea, fiind sugerata acum mult timp de un amic dubios care poarta acelasi nume ca mine.

Trebuie sa o ascultati cu volumul dat cat mai tare si un ventilator care sa va bata in fatza. Inchideti ochii, luati-va iubirea de mana, si imaginati-va ca zburati cu ea printre nori calzi deasupra lanurilor verzi de grau.




Si daca vreti sentimente si mai inflacarate, puteti vedea si varianta care evoca dragostea lesbiana dintre Xena si Gabrielle:

Citeste tot...

Particip la concursul "Nati Meir"

Nati Meir, candidat la Presedintia Romaniei, impreuna cu managerul sau de campanie electorala, Monica Columbeanu, au lansat un concurs. Concurentii, printre care sunt si eu, trebuie sa scrie versurile imnului sau de campanie.

Premiile pentru cele mai bune versuri vor consta în:

Premiul I – o cina romantica alaturi de Monica Columbeanu sau de Nati Meir, la alegere!
Premiul II – o sedinta foto cu Monica Columbeanu sau cu Nati Meir, la alegere!
Premiul III – o aparitie în videoclipuri alaturi de Monica Columbeanu sau de Nati Meir, la alegere!

Cele mai bune versuri vor fi publicate in volumul editat de dl Nati Meir numit "Omagiu lui Nati Meir". Iata cu ce am participat eu. Sper sa castig!



Imposibil este nimic!

În cerul pustiu pluteşte-o acvilă
Pe nori răsfiraţi în apus de zefir,
Din liniştea serii s-aude-o copilă -
În piscul de munte stă Nati Meir.

Priveşte de sus la patria veche,
Spre Dobrogea caldă privirea o-ndrumă,
Spre glia brăzdată de fluviul rege -
E locul de unde-a plecat a sa mumă.

Cheahlaul zăreşte pe viile plaiuri,
În aură sfântă Moldova stă toată
E muntele veşnic cu verzile-i straiuri -
La poalele sale crescut-al său tată.

Pe bratu-i puternic ce poartă stindardul
Zvâcneşte o venă de sânge în clocot.
E gata să-nfrunte cu fruntea hazardul
Iar mantia-i suflă în vântul de vocot.

Păzeşte-ne Nati de răul furtunii
Şi urcă-ne sus pe ultima treaptă!
Arată în noi fagasu'ntelepciuni
Şi pune pe tron Justiţia dreaptă!

"Se poate să fiu eu străin şi evreu,
Dar mă consider un leader şi-un OM
Iar ţării frumoase ce-a dus-o aşa greu
Îi urez bunăstare şi-un dulce shalom!"

Citeste tot...

Good Night Sweet Prince...

Michael Jackson, August 19, 1958- Iunie 26, 2009




Ilau a fost live pe http://www.greenchannel.ro/ cu MJ tribute si alta muzica foarte buna.


LE: Va rugam lasati un mesaj de condoleante aici.


LLE: Ciudatilor care nu inteleg omagiul adus prin gluma subtila si fac filmulete de genul asta: pe 220 li se recomanda sa mai citeasca o data titlul, eventual folosind un dictionar.

Citeste tot...

N-ati auzit niciodata o poveste despre o ridiche taiata in patru, nu?

Gramo a facut un mini-concurs in care trebuia sa rescriem o poveste a lui, poveste foarte autista despre un print si o ridiche cu sentimente. Povestea originala incepea asa:

N-ati auzit niciodata o poveste despre o ridiche taiata in patru, nu? Ei bine, atunci trebuie sa aflati povestea asta. Sau nu trebuie, ma rog. De fapt, faceti cum vreti. In orice caz, daca n-o sa aflati povestea, n-o sa stiti ce pierdeti.

si se continua aici daca vreti sa o cititi.

Mno, cum sa fac o poveste cu o ridiche si un print mai buna? Simplu, am dat find la "ridiche" si replace all cu "nevasta". Idem pentru "print" inlocuit cu "muncitor".

Ok, recunosc, am schimbat deznodamantul si niste cuvinte ici-colo prin locuri neesentiale. Ce a iesit este:

- N-ati auzit niciodata o poveste despre o nevasta taiata in patru, nu? Ei bine, atunci trebuie sa aflati povestea asta.

Ok, mai bine va spun povestea.->>

Se facea ca un muncitor si-a gasit nevasta taiata in patru. Si el calarea un tractor automat. Asta de obicei, fiindca in momentul respectiv nu era pe tractor. Iar muncitorul a intrebat-o: “Fa, esti moarta???!” [pauza de tacere adanca] “Vrei sa fii in continuare nevasta mea?”. Dar nevasta n-a raspuns nimic.

Dupa care muncitorul a spus: “Pesemne ca esti tare moarta si ai inceput sa puti a carne dulce in putegrai. Dar eu tot vreau sa fii in continuare nevasta mea si sa fac dragoste cu tine. Ei, ce zici?”. La care nevasta iar n-a raspuns. Ceea ce era, daca stam sa ne gandim, destul de normal. Nevasta era un maldar de carne ciopartit de ucigasul ei. Asemenea femei pot fi, in cel mai bun caz, foarte mari si grase, dar nici atunci nu ajung sa se casatoreasca, ci doar sa fie mancate de toti prietenii ucigasului live pe internet, iar oasele sa le dea animalelor de companie.

Muncitorul insa s-a infuriat. Isi stricase toata pofta de mancare si-i venea sa vomite dar nu peste ramasitele nevestei lui. Se simtea respins si batjocorit. Si nu stia ce ar trebui sa faca. Sa-i arate nevestei cat de mult o iubeste, fancand dragoste cu ea, sau sa o pedepseasca pentru obraznicie?

In primul caz ar fi trebuit sa afle, mai intai, ce anume trece drept semn de iubire in fata unui hoit. Chiar asa, cand simte o nevasta moarta ca e iubita? Stiinta e neputincioasa in fata unei asemenea intrebari. Si oricum, muncitorul nostru nu prea era familiarizat cu activitatea de medicina legala.

Pe scurt, muncitorul a ales sa o pedepseasca pe micuta nevasta. “Cele patru sferturi ale tale,” – spuse el, “nu se vor mai intalni niciodata! Fiecare dintre ele va putrezi acoperit de rusine. Te trimit in cele patru colturi ale tarii, ca sa te inveti minte sa mai fii nepoliticoasa!”

Zis si facut. Hoitul nevastei ajunse in cele patru colturi ale tarii. Nu putea iubi pe nimeni, dupa cum spuneam, si nu putea nici sa se casatoreasca din interes, fiindca era moarta, duh.

“Ceea ce mi se intampla e nedrept”, isi spuse ea in viata de apoi care nu exista. “Dar nu fiindca as suferi in vreun fel. In fond, orice nevasta care arata bine si danseaza la bara si face trotuarul ca sa isi hraneasca cei 4 copii e mancata sau putrezeste sau e taiata in bucati si asa mai departe. Decizia sotului nu m-a facut sa sufar nici un pic. Dar a fost o pedeapsa. Si e nedrept sa fiu pedepsita pentru ca n-am facut un lucru pe care nu-l pot face.”

In timpul acesta, muncitorul isi dadu si el seama ca fusese nedrept. Porni tractorul sa ii ceara iertare frumoasei neveste. Ajunse in capatul din nord al tarii si gasi primul sfert de nevasta pe un dulap, intr-o casa care nu iesea in evidenta prin nimic. Ii ceru iertare si saruta balta de putregai uman, dupa care porni val-vartej inspre sudul tarii.

Dupa ce traversa de la un capat la altul tot tinutul, ajunse si la al doilea sfert, toaracele, care paru sa ii accepte scuzele printr-un grohait cauzat de gazele de putrefactie care ieseau prin diversele orificii. Apoi porni catre est, unde se intalni cu al treilea sfert de nevasta, picioarele, intr-un local satesc.

Pe drum avu tot felul de peripetii minunate, pe care nu vi le mai povestesc, fiindca banuiesc ca sunteti nerabdatori sa aflati cum se termina povestea.

Iar povestea se termina asa. Muncitorul ajunse, cu chiu cu vai, si in coltul de vest al tarii, dar al patrulea sfert de nevasta fusese mancat de un porc.

Iar daca ai gresit in fata unui sfert de nevasta…? Ce??

Muncitorul se intoarse mohorat la garsoniera din ferentari. In urmatoarele luni de zile, fiind coplesit de disperare, se stradui sa-si readuca in suflet buna dispozitie pedepsindu-se singur pentru nereusita sa. S-a aruncat de la etajul 8 si si-a pus capat zilelor.

Pentru ProTV sunt Diana Bartu, inapoi in studio.

- Multumim, Diana. [se uita la alta camera] Si-a vazut moartea cu ochii, dupa ce fiul sau a vrut sa il omoare din gelozie ca acesta avea relatii cu concubina sa...

Citeste tot...

Dupa Bloguri, in culise

(Multumiri pentru promptitudine lui rats!)

Asa cum probabil cei interesati au vazut, am aparut la emisiunea „Dupa Bloguri” de la Realitatea TV pentru a reprezenta Rezistenta si pentru a da un „flavour” bucurestean lumii.

In principiu, emisiunea a constat intr-o plimbare prin cateva puncte din Capitala, alese „pe spranceana” de mine. Filmarile au avut loc pe 5 iunie, iar detalii si poze „din culise”, in acest articol: -->

Saptamana premergatoare filmarilor a fost una a discutiilor. Am vorbit, pe rand, cu editorul si cu producatoarea pentru a pune la punct detaliile de tot felul. Mi s-a recomandat sa pregatesc o lista cu 9-10 obiective, pentru care ei urmau sa obtina ulterior aprobarea de la Primarie sa filmeze acolo. Din cele 10 locuri propuse de mine, doar 4 au ramas „valabile”:

1. Fostul amplasament al Bisericii Enei, la Universitate;
2. Bursa Marfurilor, complexul Vama Bucuresti-Antrepozite – Calea Rahovei intersectie cu strada Uranus;
3. Fantana Zodiac – intrarea in Parcul Carol I;
4. Strada Xenofon si Palatul Suter, in Dealul Filaret.

Aceasta este ordinea in care le-ati vazut in emisiune. Ordinea reala de filmare a fost 2-3-4-1, din ratiuni de localizare in spatiu si eficientizare a timpului. Ca atare, povestirea mea va urma aceasta ordine, din urma.

Era in jur de ora 14 cand am ajuns la Piata de Flori de pe Calea Rahovei. La umbra, statea echipa: Teo (prezentatorul emisiunii), Monica (producatoarea emisiunii) si operatorul de camera.

Ne-am pus lavalierele si ne-am apucat de treaba, in sensul ca Teo m-a intrebat „Ok, unde suntem aici? Ce este aici?”, intrebare devenita laitmotiv ulterior. Cameramanul era vizibil deranjat de puradeii care misunau curiosi prin preajma noastra si se inghesuiau sa vada ce filmeaza camera.

Am vorbit despre vechea Vama, cum a evoluat, am discutat si despre Fabrica de Bere Bragadiru (nu a aparut partea asta in emisiune).

Ne-am mutat apoi la Fantana Zodiac, care, din motive de rationalizare a resurselor vitale pe timp de criza, probabil, nu functiona. Mai bine, ca am putut sa ne asezam pe marginea ei, la recomandarea Monicai.

Pe langa povestea fantanii, Teo a facut o remarca geniala referitoare la detestabila cladire rasarita la Piata 11 Iunie, si anume „cosmarul ala de LEGO, cocalar in arhitectura, expresia cocalariei in arhitectura!”.

Am mai povestit cate ceva si despre Parcul Carol I, dar materialul nu a ajuns in forma finala a emisiunii, nici unele considerente asupra Fantanii Zodiac (istoric extins, ratiunea ei de a exista acolo, etc.)

De la Fantana Zodiac am luat-o usor spre strada Dr. Istrate, din care, urcand Dealul Filaret, se face strada Xenofon (fosta Aleea Suter).

Dupa dilema de unde sa inceapa filmarea (de sus sau de jos), s-a hotarat sa ne filmeze urcand. Am vazut ca au lasat „glumita” care privea parcarea imposibila pe aceasta strada. Am fost de multe ori pe acolo si mereu m-am mirat ca eram singurul „pieton”. Asadar, filmarea a decurs bine, neexistand alte persoane care sa intre in cadru.

Strada Xenofon duce spre Platoul Suter, inaltimea maxima a Dealului Filaret. O mica problema a fost ca era ditamai reclama Vodafone la intrarea in Carol Parc Hotel (Palatul Suter), semn ca aveau vreun eveniment pe-acolo. Cum se vede si in emisiune, Palatul Suter nu incape tot in cadru, tocmai din cauza acestui impediment.

Daca mondenitatile „vechi”, antebelice, au fost mentinute, cele noi (despre Beyonce, care a petrecut o noapte la acest hotel, etc.) nu au mai ajuns in „final cut”.

Foarte amuzant mi s-a parut ca aici, Teo a avut discursul de final (nu s-a vazut la TV), semn ca se incheia segmentul de emisiune cu acest loc.

In fapt, filmarile au continuat in zona Universitate. Desi initial ma gandisem la trotuarul de vis-a-vis de Intercontinental, pana la urma am filmat langa hotel, astfel incat perspectiva spre noul bloc Dunarea sa fie cat mai larga. Teo a inceput cu introducerea, dupa care am vorbit despre Biserica Enei (multumiri lui Alex Galmeanu pentru acordul de a folosi pozele lui).

Ce nu s-a mai auzit a fost faptul ca am subliniat ca Biserica Enei a fost inceputul sfarsitului. Deoarece Directia de Patrimoniu a protestat fata de lovirea turlei de catre o macara si demolarea ulterioara abuziva, Ceausescu a desfiintat-o si a scapat o grija, nemaitrebuind niciun aviz de declasare pentru demolarile de monumente din deceniul urmator.

Am mai spus si ca altarul bisericii se gasea cam unde e intrarea in bloc, plus alte cateva lucruri despre zona adiacenta Universitatii bucurestene (parti taiate).

Pentru o mai buna edificare, iata lista trimisa la Realitatea TV, cu obiectivele initiale:

1. Intersectia Calea Rahovei cu strada Uranus - "Piata de flori";
2. Biserica Udricani - str. Dr. Iuliu Barasch (scop: Rondul Udricani);
3. Intersectia strazii Mihai-Voda cu Splaiul Independentei (scop: Podul Mihai-Voda);
4. Strada Slanic - amplasamentul fostei Policlinici Coltea;
5. Fantana "Zodiac" - Piata 11 Iunie, la Parcul Carol I;
6. Intersectia strazii Buzesti cu Calea Grivitei - fostul cinema "Feroviar";
7. Muzeul National de Arta al Romaniei (Palatul Regal) - Sala Tronului - Calea Victoriei;
8. Bd. Nicolae Balcescu intersectie cu str. Biserica Enei - amplasamentul fostei biserici Enei;
9. Strada Xenofon (langa Parcul Carol I), platoul din fata Carol Parc Hotel - Aleea Suter;
10. Hotel Novotel - Calea Victoriei intersectie cu strada Ion Campineanu (scop: vechiul TNB).

In final ne-a prins din urma si dl. Buciuman, care incercase sa ajunga si in celelalte locatii de filmare, sa se asigure ca respect linia Partidului in ceea ce spun. Traficul bucurestean si-a spus insa cuvantul.

Cu toata caldura, tot ne-am incadrat intr-un interval rezonabil cu filmarile. Echipa „Dupa Bloguri” venea din Ferentari, unde filmasera cu o alta persoana care apare in emisiune, asadar pentru ei, ziua fusese un pic mai lunga. La un suc dupa, Teo ne-a recomandat acel titlu de carte foarte trist, apoi, si el si ceilalti s-au dus, normal, la alta filmare.

Impreuna cu dl. Buciuman am mers apoi la Consiliul Rezistentei convocat pentru seara respectiva, unde, in prezenta tuturor membrilor, s-a discutat ce s-a vorbit in emisiune, plus alte lucruri deosebit de importante. Personal regret ca nu am mai avut cum sa vorbesc si despre activitatea noastra in general, nu doar legata de Bucuresti. De fapt, nici toate intrebarile pe care Teo le avea pe lista nu au mai apucat sa fie puse/difuzate. Pentru curiosi, acestea includeau:

- Exista vreun vaccin anti-cocalari?
- Sa zicem ca se poate salva un singur lucru din oras. Ce alegi – cladirile sau parcurile?

O mentiune foarte importanta: as vrea sa-i multumesc bunului prieten Thomas, care a avut amabilitatea sa ma ajute cu poze in timpul filmarilor, pentru a putea avea un making of, dupa aceea.

Ideea finala ar fi ca obiectiuni majore nu am la ce s-a difuzat, ba chiar cei care au editat au reusit sa pastreze esentialul si sa nu trunchieze mesajul prea mult. Sunt sigur ca inclusiv Teo a aflat niste lucruri interesante, la schimb pentru recomandarea facuta. Cam despre asta a fost vorba la editia a noua a emisiunii „Dupa Bloguri”, segmentul „Rezistenta-Raiden”. Toata emisiunea o puteti vedea aici.

Later Edit: Am de facut o clarificare, pentru cei care erau nedumeriti: da, la inceput zice ca "sub protectia anonimatului", dar nu prezentatorul e de vina. Teo m-a intrebat cum vreau sa ma prezinte si am zis ca e mai interesant sa ghiceasca privitorii. Ce au editat cei de la Realitatea nu l-a mai privit pe el. Ei nu stiau ce discutasem eu cu Teo. Asadar, sub protectia anonimatului, dar inca Raiden!

Update: link la stirea de pe realitatea.net, referitoare la emisiune.

Citeste tot...